ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 164/2008

Asupra recursului de față, Examinând actele dosarului constată următoarele: Prin sentința penală nr. 97/ F din 4 octombrie 2007, pronunțată în dosarul nr. 8065/280/2006, Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondată, plângerea formulată potrivit art. 278 C. proc. pen., de petentul B.D. împotriva Rezoluților nr. 78/P/2006 din 12 iulie 2006 și nr. 833/II/2/2006 din 17 august 2006 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, rezoluții pe care le-a menținut. În baza art. 38 C. proc. pen., a disjuns plângerea petiționarului B.D. formulată împotriva Ordonanței nr. 2733/P/2004 din 22 martie 2004 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești, ce a format inițial, obiectul dosarului nr. 8091/280/2006 al Judecătoriei Pitești și a trimis această plângere Judecătoriei Pitești spre competentă soluționare.

Sub acest aspect, sentința este definitivă, fiind susceptibilă de a fi atacată cu recurs numai cu privire la respingerea plângerii. Curtea de apel a reținut că procurorul a constatat în mod judicios existența în cauză a autorității de lucru judecat, în privința notarului public C.F.M., în raport cu Sentința penală nr. 62/ F din 29 iunie 2004 a Curții de Apel Pitești, rămasă definitivă prin Decizia nr. 3136 din 18 mai 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. Prin aceste hotărâri s-a menținut soluția de neîncepere a urmăririi penale împotriva intimatei C.F.M. cu referire la infracțiunile prevăzute de art. 289, 291, 215, 246 C. pen. (soluție adoptată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, prin Rezoluțiile date în dosarul nr. 217/P/2003).

Curtea de apel a mai evidențiat că, împotriva aceleiași intimate, petentul a mai formulat plângere penală, iar în urma cercetărilor efectuate, același parchet, prin rezoluțiile nr. 78/P/2006 și nr. 833/II/2/2006, a dat soluția de neîncepere a urmăririi penale, reținând autoritatea de lucru judecat, conform art. 10 lit. f) C. proc. pen. Pe de altă parte, instanța a reținut că în lipsa unor fapte sau împrejurări noi necunoscute de organul de urmărire penală, nu se pot relua cercetările penale pentru aceleași infracțiuni. Împotriva acestei sentințe, petiționarul B.D. a declarat recurs. A solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate, admiterea plângerii, desființarea celor două rezoluții atacate și trimiterea cauzei la procuror pentru a se relua cercetarea penală cu privire la săvârșirea de către intimată a infracțiunilor reclamate.

Examinând recursul declarat, în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că este nefondat, pentru motivele ce urmează: Astfel, cu privire la plângerea penală formulată de petent, în mod corect, Curtea de apel a reținut că instanțele s-au pronunțat în mod definitiv asupra nevinovăției intimatei, prin Sentința penală nr. 62/ F din 29 iunie 2004 a Curții de apel Pitești (prin care s-a respins plângerea formulată de petentul B.D. împotriva rezoluțiilor de neîncepere a urmăririi penale). Sentința a rămas definitivă prin respingerea recursului declarat de petent prin Decizia nr. 3136 din 18 mai 2005 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. Prin noua plângere penală, petentul nu a indicat fapte sau împrejurări noi necunoscute de organele de urmărire penală sau de instanțe, care să justifice reluarea cercetării penale și eventual începerea urmăririi penale, condiții prevăzute de art. 278 1 alin. (11) C. proc.

pen., condiții cumulate cu neintervenția unuia dintre cazurile prevăzute de art. 10 din același cod. Înalta Curte constată că, în absența condițiilor prevăzute de art. 278 alin. (ll) C. proc. pen., noua plângere vizând aceleași fapte și aceiași persoană, în mod legal a fost soluționată de organele de cercetare penală, prin neînceperea urmăririi penale ca urmare a aplicării art. 10 lit. j) C. proc. pen. (când există autoritate de lucru judecat). Menținerea acestei soluții prin sentința atacată este, de asemenea, conformă legii, deoarece împiedicarea exercitării acțiunii penale, în acest caz, produce efecte chiar dacă faptei definitiv judecate i s-ar da o altă încadrare juridică, conform textului menționat.

Reținând că sentința atacată cu recurs este conformă legii, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petent. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petent va fi obligat la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar B.D. împotriva Sentinței penale nr. 97/ F din 4 octombrie 2007 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 ianuarie 2008.