ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 164/2008

Asupra recursului de față,

Examinând actele dosarului constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 97/ F din 4 octombrie 2007, pronunțată în

dosarul nr. 8065/280/2006, Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze

cu minori și de familie, a respins, ca nefondată, plângerea formulată potrivit art.

278 C. proc. pen., de petentul B.D. împotriva Rezoluților nr. 78/P/2006 din 12

iulie 2006 și nr. 833/II/2/2006 din 17 august 2006 ale Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Pitești, rezoluții pe care le-a menținut.

În baza art. 38 C. proc. pen., a disjuns

plângerea

petiționarului B.D. formulată împotriva Ordonanței

nr. 2733/P/2004 din 22 martie 2004 a Parchetului de pe lângă Judecătoria

Pitești, ce a format inițial, obiectul dosarului nr. 8091/280/2006 al

Judecătoriei Pitești și a trimis această plângere Judecătoriei Pitești spre

competentă soluționare. Sub acest aspect, sentința este definitivă, fiind

susceptibilă de a fi atacată cu recurs numai cu privire la respingerea

plângerii.

Curtea de apel a reținut că procurorul a constatat în mod judicios

existența în cauză a autorității de lucru judecat, în privința notarului public

C.F.M., în raport cu Sentința penală nr. 62/ F din 29 iunie 2004 a Curții de

Apel Pitești, rămasă definitivă prin Decizia nr. 3136 din 18 mai 2005 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Prin aceste hotărâri s-a menținut soluția de neîncepere a urmăririi

penale împotriva intimatei C.F.M. cu referire la infracțiunile prevăzute de art.

289, 291, 215, 246 C. pen. (soluție adoptată de Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Pitești, prin Rezoluțiile date în dosarul nr. 217/P/2003).

Curtea de apel a mai evidențiat că,

împotriva aceleiași intimate, petentul a mai formulat plângere penală, iar în

urma cercetărilor efectuate, același parchet,

prin

rezoluțiile nr. 78/P/2006 și nr. 833/II/2/2006, a dat soluția de neîncepere a

urmăririi penale, reținând autoritatea de lucru judecat, conform art. 10 lit.

f) C. proc. pen.

Pe de altă parte, instanța a reținut că

în lipsa unor fapte sau împrejurări noi

necunoscute de

organul de urmărire penală, nu se pot relua cercetările penale pentru aceleași

infracțiuni.

Împotriva acestei sentințe, petiționarul

B.D. a declarat recurs. A

solicitat admiterea recursului,

casarea sentinței penale atacate, admiterea plângerii, desființarea celor două

rezoluții atacate și trimiterea cauzei la procuror pentru a se relua cercetarea

penală cu privire la săvârșirea de către intimată a infracțiunilor reclamate.

Examinând recursul declarat, în raport cu actele și lucrările

dosarului, Înalta Curte constată că este nefondat, pentru motivele ce urmează:

Astfel, cu privire la plângerea penală formulată de petent, în mod

corect, Curtea de apel a reținut că instanțele s-au pronunțat în mod definitiv

asupra

nevinovăției intimatei, prin

Sentința penală nr. 62/ F din 29 iunie 2004 a Curții de apel Pitești (prin care

s-a respins plângerea formulată de petentul B.D.

împotriva rezoluțiilor

de neîncepere a urmăririi penale). Sentința a rămas

definitivă prin respingerea recursului declarat de petent prin Decizia nr.

3136 din

18 mai 2005 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Prin noua plângere penală, petentul nu a

indicat fapte sau împrejurări noi

necunoscute de organele

de urmărire penală sau de instanțe, care să justifice reluarea cercetării

penale și eventual începerea urmăririi penale, condiții prevăzute de art. 278

1

alin. (11) C. proc. pen., condiții cumulate cu neintervenția unuia dintre

cazurile prevăzute de art. 10 din același cod.

Înalta Curte constată că, în absența condițiilor prevăzute de art. 278 alin.

(ll) C. proc. pen., noua plângere vizând aceleași fapte și aceiași persoană, în

mod legal a fost soluționată de organele de cercetare penală, prin neînceperea

urmăririi penale ca urmare a aplicării art. 10 lit. j) C. proc. pen. (când

există autoritate de lucru judecat). Menținerea acestei soluții prin sentința

atacată este, de asemenea, conformă legii, deoarece împiedicarea exercitării

acțiunii penale, în acest caz, produce efecte chiar dacă faptei definitiv

judecate i s-ar da o altă încadrare juridică, conform textului menționat.

Reținând că sentința atacată cu recurs este conformă legii, Înalta

Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petent.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petent va fi

obligat la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I

D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar B.D. împotriva

Sentinței penale nr. 97/ F din 4 octombrie 2007 a Curții de Apel Pitești, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 18 ianuarie 2008.