ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1812/2009

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 130/ F din 4

decembrie 2008, Curtea de Apel Pitești, în baza art. 278

1

alin. (8) lit.

a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea petentelor C.G., C.M.D. și

C.A.N. împotriva rezoluției de neînceperea urmăririi penale nr. 3239/P/2006 din

2 februarie 2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești, menținând

rezoluția atacată.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că

prin sentința penală nr. 289/2008 a Judecătoriei Pitești, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, plângerea acelorași

petente împotriva rezoluției nr. 3239/P/2006 din 2 februarie 2007 a Parchetului

de pe lângă Judecătoria Pitești.

Sentința a fost casată de Tribunalul Argeș

care a trimis cauza pentru judecată în primă instanță la Curtea de Apel

Pitești, având în vedere dispozițiile art. 28

1

C. proc. pen.,

modificat prin Legea nr. 79/2007 și faptul că unul dintre intimați era executor

judecătoresc.

În hotărârea de respingere a plângerii

formulate de petente împotriva rezoluției procurorului atacată în prezenta

cauză Curtea de Apel Pitești a motivat că petentele au formulat în anul 2006

plângeri penale împotriva intimaților F.E. și P.V.

Plângerile penale au făcut obiectul unor

cercetări prealabile, cauza fiind soluționată prin rezoluția procurorului nr. 1461

/P/2006 din 19 iulie 2006, prin neînceperea urmăririi penale.

Având în vedere această împrejurare, faptul

că de la data soluționării plângerii penale nu au apărut acte noi, procurorul

sesizat în dosarul nr. 3239/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria

Pitești, a confirmat propunerea organelor de poliție de a nu se începe

urmărirea penală în cauză.

Curtea de Apel Pitești a constatat că în

raport de data când se reclamă că s-au comis infracțiunile prevăzute de art. 288,

289 și 291 C. pen., respectiv anii 1997 și 1998 de către intimata P.V. s-a

împlinit termenul de prescripție specială prevăzută de art. 124 C. pen.

Cu atât mai mult termenul de prescripție s-a

împlinit în legătură cu infracțiunile de abuz în serviciu și mărturie

mincinoasă reclamate de petente a se fi săvârșit în 1991, 1995 și 1996, mai

motivează instanța.

Raportat la infracțiunile ce ar fi fost

săvârșite de executorul judecătoresc F.E., Curtea de Apel Pitești a reținut că

din actele premergătoare nu a rezultat săvârșirea unor fapte penale.

S-a relevat că în Codul de procedură civilă e

prevăzută instituția suspendării executării și instituția contestației la

executare, căi în care activitatea executorilor judecătorești poate fi

controlată.

În final, Curtea de apel a conchis că

rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, atacată de petente a format

obiectul unor cercetări prealabile și unor rezoluții anterioare care de

asemenea au fost menținute definitiv prin hotărâri judecătorești după ce au

fost atacate de petente.

Prin urmare, prima instanță a motivat că în

cauză sunt incidente prevederile art. 278

1

alin. (11) C. proc. pen.

Împotriva sentinței au declarat recursuri

petentele C.G., C.M.D. și C.A.N. care, în esență, solicită desființarea

rezoluției de neurmărire penală nr. 3239/P/2006 a Parchetului de pe lângă

Judecătoria Pitești și trimiterea cauzei la procuror pentru începerea urmăririi

penale împotriva intimaților.

Recursurile petentelor nu sunt fondate.

În mod legal și temeinic instanța Curții de

Apel Pitești a motivat că pe de o parte faptele intimatei P.V. reclamate de

petente sunt prescrise, iar faptele executorului judecătoresc F.E., nu

constituie infracțiuni.

Pe de altă parte Înalta Curte constată că

potrivit art. 278

u

C. proc. pen., în situația prevăzută în alin. (8)

lit. a) persoana în privința căreia judecătorul prin hotărâre definitivă a

decis că nu este cazul să se înceapă ori să se redeschidă urmărirea penală nu

mai poate fi urmărită pentru aceeași faptă, afară de cazul când s-au descoperit

fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală

și nu a intervenit unul din cazurile prevăzute de art. 10.

Or, din datele consemnate în concluziile de

la curtea de apel și din motivarea sentinței atacate rezultă că faptele

reclamate de petente au fost cercetate și soluționate prin rezoluție de

neînceperea urmăririi penale dată de procuror și confirmată în mod definitiv de

instanțe.

Așa fiind, în cauză sunt incidente și

prevederile art. 278

1

alin. (11) C. proc. pen., astfel că Înalta

Curte, în baza alin. (8) din același articol va respinge, ca nefondate,

recursurile și le va obliga pe petente la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate

de petiționarele C.G., C.M.D. și C.A.N. împotriva sentinței penale nr. 130/ F

din 4 decembrie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie.

Obligă recurentele petiționare la plata sumei

de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 15 mai

2009.