ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3242/2009

Asupra recursurilor penale de față; Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 37 din 7 aprilie 2009, Curtea de Apel Pitești a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenții M.I. și I.M., împotriva rezoluției nr. 167/P/2007 din 19 august 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, pe care a menținut-o. Pentru a pronunța această soluție, s-au reținut următoarele: Prin rezoluția nr. 167/P/2007 din 19 august 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești s-a dispus, în temeiul art. 228 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale față de magistrații judecători V.S., M.C.L. și M.N., cercetați sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 264, art. 289, art. 291, art. 253, art. 293, art. 323 C. pen.

Prin rezoluție s-a motivat că nu există indicii de comiterea faptelor reclamate, iar în interpretarea și aprecierea probelor judecătorii sunt independenți. Rezoluția procurorului de caz a fost menținută prin rezoluția nr. 807/II/2/2008 din 15 octombrie 2008, dată de procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, ca urmarea respingerii, ca neîntemeiată, a plângerii formulată de petiționar. În condițiile art. 278 1 C. proc. pen., prima instanță a analizat probele administrate și a constatat că rezoluția procurorului - prin care s-a dispus o soluție de neînceperea urmăririi penale față de judecătorii arătați – este legală și temeinică. S-a reținut în motivare, printre altele, că nemulțumirea petiționarilor în raport cu o hotărâre judecătorească poată fi materializată numai prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege împotriva hotărârii judecătorești.

În termen legal, împotriva acestei hotărâri au declarat recurs petiționarii. În esență, prin motivele scrise, petenții reiau susținerile anterioare legate de nemulțumiri vizând soluționarea unor cauze civile dar și de neplata unor despăgubiri civile rezultate din folosința terenului și plata unor cheltuieli judiciare datorate de familia I. în baza deciziei civile nr. 423/R/din 27 februarie 2002. Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în raport de aceste critici, de dispozițiile art. 385 6 C. proc. pen., cât și din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., se constată că recursurile sunt nefondate pentru cele ce urmează. Prin plângerea dedusă judecății petenții nu au arătat acte sau fapte de încălcare a atribuțiilor de serviciu de judecătorii reclamați sau de încălcare cu vinovăție a altor dispoziții legale de către aceștia, ci își prezintă nemulțumirile legate de soluționarea unor dosare civile în care au fost părți.

Ori, prin folosirea acestei proceduri, petenții încearcă reformarea unor hotărâri judecătorești definitive care însă nu pot fi modificate sau desființate în cadrul căilor de atac ordinare și extraordinare exercitate în baza legii. Și desigur, în acest context în sarcina judecătorilor nu se poate reține existența vreunei infracțiuni în legătură cu aplicarea și interpretarea legii, magistrații fiind independenți în soluționarea cauzelor deduse judecății. Pentru aceste considerente, atât soluția de neînceperea urmăririi penale dispusă de procuror, cât și a instanței de judecată prin care se menține această soluție – sunt legale și temeinice urmând a fi menținute prin respingerea recursurilor declarate de petenți, potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții vor fi obligați fiecare la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiționarii M.I. și I.M. împotriva sentinței penale nr. 37/F din 7 aprilie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurenții petiționari la câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 octombrie 2009.