ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii penale de față ; Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele : La 6 ianuarie 2009, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a înregistrat plângerea petentei R.G.C., domiciliată în Pitești, str. Carol Davila, județul Argeș, care în condițiile art. 278 1 C. proc. pen. înțelege să atace pentru nelegalitate și netemeinicie ordonanța nr. 668/P/2008 din 15 octombrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, menținută prin rezoluția nr. 11057/6237/II/2/2008 din 25 noiembrie 2008 emisă de procurorul șef al Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Petenta este nemulțumită de modul de soluționare a plângerii sale de procurorul de caz, de măsurile dispuse de acesta care a „ignorat” argumentația adusă și în final nu a stabilit vinovăția magistraților care au soluționat cauzele judecătorești, în care a fost parte cu încălcarea normelor de procedură referitoare la competență, incompatibilitate și citare. Prin ordonanța nr. 688/P/2008 din 15 octombrie 2008 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a dispus, în baza art. 228 alin. (4) C. proc. pen. și art. 10 lit. a) C. proc. pen., art. 38 și art. 42 C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de Ș.C., C.Ș., P.P., judecători la Curtea de Apel Craiova, L.T., M.P., F.A., Ș.B., C.D., P.G., judecători la Curtea de Apel Pitești, M.S.

și G.D. procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. și art. 289 C. pen.; - prin aceiași ordonanță, s-a dispus disjungerea cauzei privind pe O.M., R.S. și A.T., procurori la Judecătoria Pitești, B.E., I.L., avocați și I.F., H.F., P.E.M. și declinarea la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 246 C. pen. și art. 289 C. pen., art. 246 C. pen. și art. 289 C. pen. În motivarea soluției, procurorul de caz a discutat soluția în fiecare dosar indicat de petentă, arătând considerentele de fapt și de drept care justifică fiecare soluție, în final, concluzionând că nu s-au constatat încălcări ale legii de natură a antrena răspunderea penală a magistraților reclamați.

Petenta a formulat plângere împotriva ordonanței nr. 668/P/2008 și în baza art. 278 C. proc. pen., procurorul șef al Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin rezoluția nr. 11057/6237/II/2/2008 din 25 noiembrie 2008 a respins-o, ca neîntemeiată, pentru aceleași considerente. În fine, în condițiile art. 278 1 C. proc. pen., petenta a atacat soluția de neînceperea urmăririi penale la această instanță, invocând în susținerea plângerii nemulțumirile sale față de modul în care procurorii au cercetat faptele reclamate în sarcina unor magistrați. Analizând actele existente la dosarul cauzei se constată că soluția de neînceperea urmăririi penale dispusă de procuror este legală și temeinică.

Astfel, nemulțumirile petentei legate de încălcarea unor norme privind competența instanței procedura de citare sau incompatibilitatea în unele cauze civile în care a figurat ca parte, pe lângă faptul că nu au fost dovedite, în eventualitatea constatării lor în mod real acestea puteau fi invocate și soluționate, eventual îndreptate cu ocazia exercitării unor proceduri speciale prevăzute de norma procesual civilă sau în cadrul căilor ordinare și extraordinare de atac prevăzute de lege. Din însăși conținutul plângerii, este evident că, petenta este nemulțumită de fapt de soluțiile pe care magistrații reclamați le-au pronunțat în cauzele civile în care, aceasta a fost parte, iar în acest mod încearcă obținerea altor soluții, prin reformarea celor care o nemulțumesc.

Este cunoscut însă că, potrivit art. 17 din Legea nr. 304/2004 hotărârile judecătorești pot fi desființate și modificate numai în cadrul căilor de atac prevăzute de lege. Pe de altă parte, vinovăția persoanelor reclamate în comiterea unor fapte penale nu poate fi susținută doar pe baza argumentației adusă de partea vătămată, ea trebuie să rezulte din probe certe care la rândul lor să se coroboreze cu susținerile părții vătămate pentru a stabili cu certitudine nu numai existența infracțiunii, dar și a făptuitorului. Numai în aceste condiții, în sensul legii, se poate antrena în sarcina unei persoane o răspundere penală, ceea ce, în speță nu este cazul, lipsind cu desăvârșire orice indicii sau probe în comiterea unor infracțiuni.

Acestea sunt considerentele pentru care se va menține, ca legală și temeinică, soluția procurorului de caz prin respingerea plângerii formulată de petentă, potrivit art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge ca nefondată plângerea formulată de petiționara R.G.C. împotriva rezoluției nr. 688/P/2008 din 15 octombrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, pe care o menține. Obligă petiționara la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 5 octombrie 2009.