ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 961/2009

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Tribunalului Buzău,

înregistrată la data de 15 februarie 2008, reclamanta A.V.A.S. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâta SC C. SA, să constate nulitatea absolută a hotărârilor

A.G.E.A. și A.G.A. SC C. SA din data de 26 octombrie 2007.

Secția comercială și de

contencios administrativ a Tribunalului Buzău, prin sentința nr. 410,

pronunțată la data de 1 aprilie 2008, a respins excepția prescripției

extinctive invocată de pârâtă; a admis acțiunea și a constatat nulitatea

absolută a hotărârii A.G.E.A. SC C. SA din data de 26 octombrie 2007, precum și

a hotărârii A.G.A. SC C. SA din aceeași dată.

Spre a hotărî astfel, Tribunalul

a reținut, în soluționarea excepției, că, potrivit art. 132 alin. (3) din Legea

nr. 31/1990, când se invocă motive de nulitate absolută, dreptul de acțiune

este imprescriptibil, cererea putând fi formulată de orice persoană interesată,

iar, pe fondul cauzei, că hotărârile în litigiu nu au fost adoptate cu

respectarea cvorumului prevăzut de art. 115 alin. (2) din Legea nr. 31/1990.

Apelul formulat de pârâtă

împotriva sentinței Tribunalului a fost respins, ca nefondat, de Secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Ploiești,

prin decizia nr. 135, pronunțată la data de 20 iunie 2008.

Pentru a pronunța această

hotărâre instanța de apel, examinând motivele de apel în raport cu sentința

atacată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale

incidente, a reținut că, în mod corect, Tribunalul a respins excepția

prescripției extinctive, întrucât caracterul imperativ al normelor încălcate

atrage nulitatea absolută, iar acestea ocrotesc un interes obștesc, nu

particular; că art. 115 din Legea nr. 31/1990 impune obligația destinatarilor

normei de a adopta hotărâri numai în condițiile pe care le prevede; că

încălcarea dispozițiilor legale referitoare la caracterul nepublic al ședinței

de judecată în cazul acțiunilor în anularea hotărârilor A.G.A. nu atrage

nulitatea sentinței decât în condițiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ., când

partea ce invocă neregularitatea dovedește o vătămare, ori apelanta nu a făcut

o atare dovadă și a apreciat că nu se justifică critica nepronunțării instanței

de fond asupra cauzei juridice invocate de reclamantă prin cererea

introductivă, în condițiile în care această instanță a constatat nulitatea

hotărârilor adoptate de către acționarii societății pârâte prin eludarea

dispozițiilor imperative ale art. 115 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind

cvorumul necesar adoptării unor asemenea hotărâri.

Împotriva menționatei

decizii a formulat recurs apelanta - pârâtă invocând motivele prevăzute de art.

304 pct. 5, 7 și 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea acestor

motive s-a arătat, în esență, că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 132

alin. (9) din Legea nr. 31/1990, republicată, atât prin modul în care a

soluționat critica judecății cererii de către prima instanță în ședință

publică, cât și prin modul în care a soluționat apelul în ședință publică, iar

hotărârile astfel pronunțate sunt nule (art. 304 pct. 5 C. proc. civ.); că

hotărârea este dată cu interpretarea greșită a dispozițiilor legale incidente

în cauză, prin greșita calificare a motivului de nulitate invocat de reclamantă

ca fiind absolută, având ca urmare greșita soluționare a excepției prescripției

extinctive, întrucât încălcarea dispozițiilor art. 115 alin. (2) din Legea nr. 31/1990

determină nulitatea relativă a hotărârilor în litigiu, iar introducerea

acțiunii la data de 15 februarie 2008 s-a făcut cu încălcarea termenului

prevăzut de art. 132 alin. (2) din aceeași lege, fiind prescrisă (art. 304 pct.

9 C. proc. civ.) și că instanța de apel nu a examinat motivele de apel

privitoare la nemotivarea sentinței de către instanța de fond, care nu a

analizat cererea de chemare în judecată prin raportare la cauza juridică

afirmată de intimata reclamantă, motivarea cu privire la această critică fiind

lapidară și cuprinzând considerente străine apărării (art. 304 pct. 7 C. proc.

civ.).

Intimata a solicitat, prin

întâmpinare, respingerea recursului și menținerea deciziei atacate ca fiind

legală și temeinică, apreciind nefondate criticile invocate în susținerea

acestei cereri.

Este de observat că nu poate

fi primită critica judecății apelului în ședință publică, întrucât aceasta s-a

făcut cu respectarea dispozițiilor ale art. 121 C. proc. civ., în lipsa unei

prevederi exprese a limitării principiului publicității ședinței de judecată

prin legea specială și în căile de atac.

Cum potrivit art. 121 alin. (1)

C. proc. civ. „ședințele vor fi publice, afară de cazurile când legea dispune

altfel” și cum art. 131 alin. (9) din Legea nr. 31/1990, republicată, astfel

cum a fost modificată și completată, prevede că se vor judeca în camera de

consiliu cererile în anularea hotărârilor adunării generale contrare legii sau

actului constitutiv, iar cererea reclamantei s-a judecat în ședință publică de

către Tribunal, se constată că, respingând motivul de apel referitor la acest

aspect, justificat de lipsa dovezii că apelanta - pârâtă a fost vătămată prin

judecata cererii în ședință publică, cu trimitere la art. 105 alin. (2) C.

proc. civ., instanța de apel a încălcat precitatele dispoziții legale,

imperative, a căror nerespectare induce, conform art. 108 C. proc. civ., nulitatea

sentinței Tribunalului și a aplicat, greșit, prevederile art. 105 alin. (2) C.

proc. civ., care privesc condițiile proprii ale actului de procedură,

referitoare la forma și conținutul acestuia, ori, pronunțarea unei hotărâri cu

nerespectarea dispoziției legale imperative referitoare la nepublicitatea

ședinței de judecată, constituie o neregularitate care privește condițiile

externe ale actului de procedură, caz în care nu este condiționată de existența

unei vătămări, aspecte ce induc incidența prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

Așa fiind, având în vedere

că încălcarea dispoziției procedurale de ordine publică privind judecata este

sancționată cu nulitatea absolută, efectele negative ale încălcării legalității

neputând fi înlăturate decât prin anularea hotărârii astfel pronunțate, în

temeiul art. 312 alin. (1) teza întâi, alin. (2), alin. (3) teza ultimă și alin.

(5) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa decizia și sentința

pronunțate în cauză și va trimite dosarul Tribunalului Buzău spre rejudecare în

fond, cu respectarea cerințelor art. 132 alin. (9) din Legea nr. 31/1990,

republicată, cu modificările și completările ulterioare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

pârâta SC C. SA Buzău, împotriva deciziei Curții de Apel Ploiești nr. 135 din

20 iunie 2008, casează decizia atacată și sentința Tribunalului Buzău nr. 410

din 1 aprilie 2008 și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 martie 2009.