ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 961/2009

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată Tribunalului Buzău, înregistrată la data de 15 februarie 2008, reclamanta A.V.A.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC C. SA, să constate nulitatea absolută a hotărârilor A.G.E.A. și A.G.A. SC C. SA din data de 26 octombrie 2007. Secția comercială și de contencios administrativ a Tribunalului Buzău, prin sentința nr. 410, pronunțată la data de 1 aprilie 2008, a respins excepția prescripției extinctive invocată de pârâtă; a admis acțiunea și a constatat nulitatea absolută a hotărârii A.G.E.A. SC C. SA din data de 26 octombrie 2007, precum și a hotărârii A.G.A. SC C. SA din aceeași dată.

Spre a hotărî astfel, Tribunalul a reținut, în soluționarea excepției, că, potrivit art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, când se invocă motive de nulitate absolută, dreptul de acțiune este imprescriptibil, cererea putând fi formulată de orice persoană interesată, iar, pe fondul cauzei, că hotărârile în litigiu nu au fost adoptate cu respectarea cvorumului prevăzut de art. 115 alin. (2) din Legea nr. 31/1990.

Apelul formulat de pârâtă împotriva sentinței Tribunalului a fost respins, ca nefondat, de Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Ploiești, prin decizia nr. 135, pronunțată la data de 20 iunie 2008. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel, examinând motivele de apel în raport cu sentința atacată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale incidente, a reținut că, în mod corect, Tribunalul a respins excepția prescripției extinctive, întrucât caracterul imperativ al normelor încălcate atrage nulitatea absolută, iar acestea ocrotesc un interes obștesc, nu particular; că art. 115 din Legea nr. 31/1990 impune obligația destinatarilor normei de a adopta hotărâri numai în condițiile pe care le prevede; că încălcarea dispozițiilor legale referitoare la caracterul nepublic al ședinței de judecată în cazul acțiunilor în anularea hotărârilor A.G.A.

nu atrage nulitatea sentinței decât în condițiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ., când partea ce invocă neregularitatea dovedește o vătămare, ori apelanta nu a făcut o atare dovadă și a apreciat că nu se justifică critica nepronunțării instanței de fond asupra cauzei juridice invocate de reclamantă prin cererea introductivă, în condițiile în care această instanță a constatat nulitatea hotărârilor adoptate de către acționarii societății pârâte prin eludarea dispozițiilor imperative ale art. 115 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind cvorumul necesar adoptării unor asemenea hotărâri. Împotriva menționatei decizii a formulat recurs apelanta - pârâtă invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 5, 7 și 9 C. proc.

civ. În dezvoltarea acestor motive s-a arătat, în esență, că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 132 alin. (9) din Legea nr. 31/1990, republicată, atât prin modul în care a soluționat critica judecății cererii de către prima instanță în ședință publică, cât și prin modul în care a soluționat apelul în ședință publică, iar hotărârile astfel pronunțate sunt nule (art. 304 pct. 5 C. proc. civ.); că hotărârea este dată cu interpretarea greșită a dispozițiilor legale incidente în cauză, prin greșita calificare a motivului de nulitate invocat de reclamantă ca fiind absolută, având ca urmare greșita soluționare a excepției prescripției extinctive, întrucât încălcarea dispozițiilor art. 115 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 determină nulitatea relativă a hotărârilor în litigiu, iar introducerea acțiunii la data de 15 februarie 2008 s-a făcut cu încălcarea termenului prevăzut de art. 132 alin. (2) din aceeași lege, fiind prescrisă (art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.) și că instanța de apel nu a examinat motivele de apel privitoare la nemotivarea sentinței de către instanța de fond, care nu a analizat cererea de chemare în judecată prin raportare la cauza juridică afirmată de intimata reclamantă, motivarea cu privire la această critică fiind lapidară și cuprinzând considerente străine apărării (art. 304 pct. 7 C. proc. civ.). Intimata a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului și menținerea deciziei atacate ca fiind legală și temeinică, apreciind nefondate criticile invocate în susținerea acestei cereri. Este de observat că nu poate fi primită critica judecății apelului în ședință publică, întrucât aceasta s-a făcut cu respectarea dispozițiilor ale art. 121 C. proc.

civ., în lipsa unei prevederi exprese a limitării principiului publicității ședinței de judecată prin legea specială și în căile de atac. Cum potrivit art. 121 alin. (1) C. proc. civ. „ședințele vor fi publice, afară de cazurile când legea dispune altfel” și cum art. 131 alin. (9) din Legea nr. 31/1990, republicată, astfel cum a fost modificată și completată, prevede că se vor judeca în camera de consiliu cererile în anularea hotărârilor adunării generale contrare legii sau actului constitutiv, iar cererea reclamantei s-a judecat în ședință publică de către Tribunal, se constată că, respingând motivul de apel referitor la acest aspect, justificat de lipsa dovezii că apelanta - pârâtă a fost vătămată prin judecata cererii în ședință publică, cu trimitere la art. 105 alin. (2) C. proc.

civ., instanța de apel a încălcat precitatele dispoziții legale, imperative, a căror nerespectare induce, conform art. 108 C. proc. civ., nulitatea sentinței Tribunalului și a aplicat, greșit, prevederile art. 105 alin. (2) C. proc. civ., care privesc condițiile proprii ale actului de procedură, referitoare la forma și conținutul acestuia, ori, pronunțarea unei hotărâri cu nerespectarea dispoziției legale imperative referitoare la nepublicitatea ședinței de judecată, constituie o neregularitate care privește condițiile externe ale actului de procedură, caz în care nu este condiționată de existența unei vătămări, aspecte ce induc incidența prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Așa fiind, având în vedere că încălcarea dispoziției procedurale de ordine publică privind judecata este sancționată cu nulitatea absolută, efectele negative ale încălcării legalității neputând fi înlăturate decât prin anularea hotărârii astfel pronunțate, în temeiul art. 312 alin. (1) teza întâi, alin. (2), alin. (3) teza ultimă și alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa decizia și sentința pronunțate în cauză și va trimite dosarul Tribunalului Buzău spre rejudecare în fond, cu respectarea cerințelor art. 132 alin. (9) din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC C. SA Buzău, împotriva deciziei Curții de Apel Ploiești nr. 135 din 20 iunie 2008, casează decizia atacată și sentința Tribunalului Buzău nr. 410 din 1 aprilie 2008 și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 martie 2009.