ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2892/2010

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2892/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul

Buzău, sub nr. 615/114/2008, reclamanta A.V.A.S. București a chemat-o

în judecată pe pârâta SC C.C. SA, solicitând instanței ca prin

sentința ce se va pronunța să se constate nulitatea

absolută a hotărârilor A.G.E.A. și A.G.O.A. a SC C.C. SA din

data de 26 octombrie 2007.

Prin sentința nr. 410 din 1

aprilie 2008 a fost respinsă excepția prescripției extinctive

invocată de pârâta SC C.C. SA Buzău și a fost admisă

acțiunea formulată de reclamanta A.V.A.S. București,

constatându-se nulitatea absolută a hotărârilor A.G.E.A. și

A.G.O.A. din 26 septembrie 2007.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel pârâta SC C.C. SA Buzău, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie, susținându-se, în esență, că judecata

cauzei s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor imperative ce

reglementează caracterul nepublic al ședințelor de

judecată, criticându-se sentința și sub aspectul greșitei

soluționări a excepției prescripției extinctive.

Pe fond s-a apreciat că prima

instanță nu a examinat cererea de chemare în judecată prin

raportare la cauza juridică afirmată de reclamantă, invocându-se

fraudarea legii fără însă a se indica norma juridică de

care pârâta s-a folosit pentru a se eluda dispozițiile legale,

instanța de fond nepronunțându-se asupra hotărârilor A.G.A. prin

raportare la cauza juridică expres arătată de reclamantă în

acțiune.

Prin decizia nr. 135 din 20 iunie 2008

a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de

contencios administrativ și fiscal, a fost respins ca nefondat apelul

declarat de pârâta SC C.C. SA Buzău.

Prin decizia nr. 961 din 23 martie 2009

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

comercială, a fost admis recursul declarat de pârâta SC C.C. SA, au fost

casate atât decizia atacată cât și sentința instanței de

fond, dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de control judiciar a reținut că potrivit art. 121 alin.

(1) C. proc. civ., „ ședințele vor fi publice afară de cazurile

când legea dispune altfel" și cum art. 131 alin. (9) din Legea nr. 31/1990,

republicată, astfel cum a fost modificată și completată

prevede că se vor judeca în camera de consiliu cererile în anularea

hotărârilor A.G.A. contrare legii sau actului constitutiv, iar cererea

reclamantei s-a judecat în ședință publică de către

tribunal, s-a constatat că respingând motivul de apel referitor la acest

aspect justificat de lipsa dovezii că apelanta pârâtă a fost

vătămată prin judecata cererii în ședință

publică, cu trimitere la art. 105 alin. (2) C. proc. civ., instanța

de apel a încălcat precizatele dispoziții legale, imperative, a

căror nerespectare induce conform art. 108 C. proc. civ., la nulitatea

sentinței tribunalului și a aplicat, greșit, prevederile art. 105

alin. (2) C. proc. civ., care privesc condițiile proprii ale actului de

procedură, referitoare la forma și conținutul acestuia, ori,

pronunțarea unei hotărâri cu nerespectarea dispoziției legale

imperative referitoare la nepublicitatea ședinței de judecată,

constituie o neregularitate care privește condițiile externe ale

actului de procedură, caz în care nu este condiționată de

existența unei vătămări, aspecte ce induc incidența

prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

După trimiterea cauzei spre

rejudecare, prin sentința nr. 1231 pronunțată în data de 27

octombrie 2009, Tribunalul Buzău a respins excepția prescripției

extinctive invocată de pârâtă, a admis acțiunea formulată

de reclamanta A.V.A.S., în contradictoriu cu pârâta SC C.C. SA și a

constatat nulitatea absolută a hotărârii A.G.E.A. SC C.C. SA din 26

septembrie 2008, precum și a hotărârii A.G.A. subsecventă din

aceeași dată.

S-a reținut astfel că

hotărârea de fuziune prin absorbție nu a fost adoptată cu

respectarea cvorumului expres prevăzut de lege, respectiv cu o majoritate

de cel puțin 2/3 din drepturile de vot deținute de acționarii

prezenți sau reprezentați, fapte ce se sancționează cu

nulitatea absolută atât a acestei hotărâri cât și a celei

subsecvente.

Norma juridică

încălcată fiind imperativă și de ordine publică sancțiunea

ce intervine pentru nerespectarea ei este nulitatea absolută a

hotărârilor adoptate, iar acțiunea în anulare a hotărârilor în

cauză este imprescriptibilă extinctiv, situație față

de care instanța a respins excepția prescripției formulării

acțiunii invocată de către pârâtă și a admis

acțiunea astfel cum a fost formulată, constatând nulitatea

absolută a celor două hotărâri.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel pârâta SC C.C. SA Buzău, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

Prima critică a vizat faptul

că hotărârea apelată este lovită de nulitate absolută,

întrucât a fost pronunțată de un judecător incompatibil. S-a

criticat și faptul că instanța de fond a soluționat greșit

excepția prescripției extinctive.

Pe fond s-a susținut că nu

a fost examinată cererea de chemare în judecată prin raportare la

cauza juridică afirmată de intimata-reclamantă. În acest context

ignorarea cadrului procesual determinat de reclamantă a condus la o

soluționare greșită a cauzei.

S-a susținut că frauda la

lege presupune cu necesitate ca o dispoziție legală să fie

utilizată de către un subiect de drept într-un scop contrar celui

pentru care a fost edictată, exclusiv pentru încălcarea unei alte

dispoziții legale imperative. Raționamentul intimatei-reclamante potrivit

căruia „prin fraudă la lege se înțelege eludarea normelor legale

imperative, care vatămă direct ordinea publică" și

„fraudarea intereselor unor terțe persoane, deși sunt păgubite

intereselor unor persoane străine de actul juridic încheiat” este

greșit.

S-a solicitat admiterea apelului

și anularea sentinței, cu consecința respingerii cererii de

chemare în judecată ca prescrisă având în vedere faptul că în

cauză nu poate fi reținută o nulitate absolută.

Prin decizia nr. 7 din data de 2

februarie 2010 Curtea de Apel Ploiești a admis apelul declarat de pârâta SC

C.C. SA Buzău împotriva sentinței nr. 1231 din 27 octombrie 2009

pronunțate de Tribunalul Buzău în contradictoriu cu reclamanta A.V.A.S.,

anulând sentința apelată și fixând termen pentru

soluționarea pe fond a acțiunii la data de 2 martie 2010, sala 3, cu

citarea părților.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de apel a constatat că instanța supremă a casat

ambele hotărâri pronunțate în fond și în apel și a trimis

cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond. Același

judecător care s-a pronunțat inițial asupra fondului cauzei a

soluționat cererea fără a sesiza faptul că în cazul

său există un motiv de incompatibilitate.

Normele procedurale privitoare la

incompatibilități sunt de natură imperativă, astfel că

judecătorul fondului a devenit incompatibil, conform art. 24 alin. (1) C.

proc. civ., nemaiputând judeca aceeași pricină în caz de rejudecare.

Potrivit art. 99 alin. (6) din

Regulamentul de ordine interioară a instanțelor

judecătorești, cauzele trimise spre rejudecare după casare revin

completului inițial învestit, însă dispozițiile art. 98 se

aplică în mod corespunzător în situația existenței unui caz

de incompatibilitate.

Judecătorul fondului trebuia

să solicite să se constate că în cauză sunt aplicabile

dispozițiile art. 24 alin. (1) C. proc. civ. și să invoce acest

incident procedural cu privire la compunerea completului, astfel că

potrivit art. 297 alin. (2) C. proc. civ., în cazul existenței unui motiv

de nulitate după anularea hotărârii, instanța de apel a

reținut procesul spre rejudecare.

Rejudecând acțiunea

comercială formulată de A.V.A.S. București având în vedere

susținerile părților și dispozițiile legale incidente

în cauză curtea de apel a reținut următoarele:

Reclamanta A.V.A.S. București a

solicitat constatarea nulității absolute a hotărârilor A.G.E.A.

și A.G.A. pârâtei SC C.C. SA, din data de 26 septembrie 2007, considerând

că au fost adoptate cu fraudarea legii, respectiv cu încălcarea

dispozițiilor art. 115 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind

societățile comerciale motivat de faptul că prin hotărârea

A.G.E.A. din 27 septembrie 2007 a fost aprobat proiectul de fuziune, a fost

aprobată fuziunea prin absorbție de către SC C.C. SA a altor

două societăți comerciale, respectiv SC C. SA Argeș și

SC Z.S. SA, precum și actul constitutiv al noi societăți

fără a fi respectate condițiile de cvorum și majoritate

prevăzute de lege.

Pârâta a susținut că în

cauză nu poate fi invocată o nulitate absolută ci una

relativă față de care acțiunea reclamantei ar fi

prescrisă.

Având în vedere faptul că de

modul în care va fi calificată sancțiunea ce intervine în cazul

încălcării dispozițiilor legale invocate de reclamantă,

depinde și soluționarea excepției invocate de pârâtă,

curtea de apel a apreciat că aceasta trebuie soluționată

odată cu fondul pentru a evita o antepronunțate. Aceasta a fost

și susținerea intimatei-apelante care a precizat că principala

problemă care trebuie clarificată in cauză o reprezintă

tipul nulității incidente.

Din cuprinsul proceselor verbale

întocmite la data de 26 septembrie 2007 a rezultat că adunările

generale din aceeași dată s-au desfășurat la prima

convocare cu un cvorum de participare de 100%, hotărârile fiind adoptate

cu 51,9644% voturi "pentru" și 48,0356% „împotrivă”.

Aceste hotărâri au fost

adoptate cu încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, astfel cum a fost modificată,

dispoziții conform cărora „decizia de modificare a obiectului

principal de activitate al societății de reducere sau de majorare a

capitalului social, de schimbare a formei juridice, de fuziune, divizare sau de

dizolvare a societății se ia cu o majoritate de cel puțin

două treimi din drepturile de vot deținute de acționarii

prezenți sau reprezentați”.

Prin excepția

prevăzută de art. 115 alin. (2) sunt reglementate condițiile de majoritate

necesară pentru legalitatea hotărârilor unor astfel de adunări

cum sunt și cele în cauză.

Norma juridică

încălcată fiind imperativă și de ordine publică

sancțiunea ce intervine pentru nerespectarea ei este nulitatea

absolută a hotărârilor adoptate, iar acțiunea în anulare a

hotărârilor în cauză este imprescriptibilă extinctiv [art. 132 alin.

(3)].

Pentru hotărârile privind unele

chestiuni pe care legiuitorul le-a considerat fundamentale pentru

existența și funcționarea societăților comerciale, majoritatea

necesară trebuie să fie una superioară, adică de două

treimi din totalul voturilor exprimate.

Hotărârea poate fi atacată

de orice persoană interesată, din actele de la dosar rezultând

că A.V.A.S. are calitatea de acționar minoritar care se

consideră prejudiciat prin adoptarea respectivelor hotărâri.

Atunci când legea indică

obligația ca anumite hotărâri să fie luate cu o majoritate

calificată aceasta trebuie respectată pentru legalitatea

hotărârilor respective. Numai în situația în care societatea ar fi

prevăzut cvorumuri si majorități statutare mai mari decât cele

minime legale s-ar fi putut invoca o nulitate relativă.

Atunci când nu sunt respectate

minimele impuse de lege, de la care acționarii nu pot deroga fiind vorba

de o normă imperativă, sancțiunea care intervine este nulitatea

absolută, nu cea relativă susținută de apelanta

pârâtă.

Calificarea nulității

invocate ca fiind una absolută și imprescriptibilă rezolvă

și excepția invocată de pârâtă aceea a prescrierii

acțiunii, în cauză nefiind incidente dispozițiile art. 132 alin.

(2) ci art. 132 alin. (3).

În consecință, prin

decizia nr. 2/CC din 9 martie 2010, Curtea de Apel Ploiești, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis (după

admiterea apelului pârâtei SC C. SA și anularea sentinței nr. 1231

pronunțată în data de 27 octombrie 2009 de Tribunalul Buzău,

prin decizia nr. 7 din data de 2 februarie 2010 pronunțată de Curtea

de Apel Ploiești pe fond acțiunea comercială formulată de

reclamanta A.V.A.S. București, în contradictoriu cu pârâta SC C. SA

și a constatat nulitatea absolută a hotărârilor A.G.E.A. și

A.G.O.A. a SC C. SA din 26 septembrie 2007.

Împotriva deciziei nr. 7/CC din 2

februarie 2010 și a deciziei nr. 2/CC din 9 martie 2010, pronunțate

de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de

contencios administrativ, a declarat recurs pârâta SC C. SA.

Recurenta solicită admiterea

recursului, casarea ambelor hotărâri și rejudecarea apelului declarat

împotriva sentinței nr. 1231 din 27 octombrie 2009 a Tribunalului

Buzău, cu consecința desființării sentinței și

trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță de fond pentru

respectarea principiului dublului grad de jurisdicție și a principiului

judecății unitare a cauzei, prin aplicarea corectă și

unitară a dispozițiilor legale ce reglementează soluțiile pe

care le poate pronunța instanța de apel, în toate cazurile în care

cererea a fost greșit soluționată pe fond, cu încălcarea normelor

procesuale imperative, ce atrage aplicarea sancțiunii nulității

absolute a actului jurisdicțional al primei instanțe de fond.

În susținerea recursului,

recurenta invocă următoarele motive de nelegalitate a

hotărârilor atacate:

Art. 304 pct. 5 C. proc. civ.:

decizia nr. 7/CC din 2 februarie 2010 încalcă formele de procedură

prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C.

proc. civ. și a fost dată cu nerespectarea principiilor

judecății efective de către un tribunal iudependent, cu

garanțiile procedurale, privind accesul concret și efectiv la dublul

grad de jurisdicție în fond, a litgiilor din materia comercială.

Art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ.: decizia nr. 2/CC din 9 martie 2010 nu cuprinde motivele pentru care au

fost respinse, pe fond, apărările constante ale pârâtei privind

absența „fraudei la lege”, în sensul pretins de reclamantă; decizia a

fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.

Recursul este fondat și va fi

admis pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:

În ce privește motivul de

recurs fundamentat pe dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. se

constată că este întemeiat, întrucât soluționarea cererii de

declarare a nulității absolute a hotărârii adunării

generale a unei societăți comerciale este de competența în

primă instanță a tribunalului, astfel încât, după judecarea

apelului și epuizarea căii de atac, prin pronunțarea

hotărârii de anulare a hotărârii tribunalului, decizia nr. 7 din 2

februarie 2010 a Curții de Apel Ploiești, instanța - Curtea de

Apel Ploiești ar fi trebuit să se dezinvestească și să

trimită cauza spre rejudecare primei instanțe, respectiv Tribunalului

Buzău, competent să judece cererea cu care a fost sesizat și la

care cauza a fost trimisă spre rejudecare, cu respectarea cerințelor

art. 132 alin. (9) din Legea nr. 31/1990, republicată și

modificată cu completările ulterioare, prin decizia nr. 961 din 23

martie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția comercială.

Interpretarea și aplicarea

rațională a dispozițiilor art. 297 alin (2) teza a II-a C. proc.

civ. ne obligă a constata că anularea în tot sau în parte a

procedurii urmate de prima instanță și a hotărârii

pronunțate de aceasta este urmată de reținerea procesului spre

rejudecare, dar exclusiv în sensul și în înțelesul devolutiv specific

căii de atac a apelului, dacă nu sunt reguli imperative privind

competența materială de judecată în primă

instanță ori alte principii de ordine publică.

Greșeala de judecată

săvârșită prin decizia atacată cu recurs constă în

aceea că, prin reținerea cauzei spre rejudecare, urmare anulării

hotărârii primei instanțe, a fost înfrânt principiul dublului grad de

jurisdicție, consacrat tocmai ca urmare a necesității

asigurării echitabile și egale a dreptului de acces al

părții la dublul grad de jurisdicție la instanțele de fond,

în raport de exigențele C.E.D.O.

Potrivit art. 6 pct. 1 din C.E.D.O.,

ce reglementază dreptul la un proces echitabil, orice persoană are

dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen

rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă

și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie

asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu

caracater civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie

penală îndreptate împotriva sa.

Se constată astfel că, în

speță, decizia recurată a fost pronunțată

fără observarea art. 6 pct. 1 din C.E.D.O. și a regulilor legale

pozitive privind imparțialitatea obiectivă a judecătorului,

afectată ori de câte ori judecătorul participă de două ori

la adoptarea unei decizii cu caracter jurisdicțional în același

litigiu, asupra acelorași fapte, iar neregularitatea procedurală care

ignoră principii ale procesului civil și prin care s-a produs o

vătămare evidentă nu poate fi remediată decât prin casarea

hotărârilor și trimiterea cauzei spre soluționare instanței

competente.

Drept urmare, primul motiv de recurs

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. este întemeiat

și va fi admis, iar motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304

pct. 7 și 9 C. proc. civ. nu se impune a mai fi analizat, susținerile

de nelegalitate formulate prin invocarea pct. 9 urmând a fi avute în vedere

odată cu întregul material probator existent la dosar, ce urmează a

fi examinat de instanță cu ocazia rejudecării pe fond a cauzei.

În consecință, potrivit

considerentelor mai sus arătate, se va admite recursul pârâtei, vor fi

casate deciziile recurate și va fi trimisă cauza spre rejudecare pe

fond la Tribunalul Buzău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta

SC C.C. SA Buzău împotriva deciziei nr. 7 din 2 februarie 2010 și a

deciziei nr. 2/CC din 9 martie 2010 ale Curții de Apel Ploiești, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal,

casează deciziile recurate și trimite cauza spre rejudecare pe fond

la Tribunalul Buzău.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 22 septembrie 2010.