ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2892/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Buzău, sub nr. 615/114/2008, reclamanta A.V.A.S. București a chemat-o în judecată pe pârâta SC C.C. SA, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a hotărârilor A.G.E.A. și A.G.O.A. a SC C.C. SA din data de 26 octombrie 2007. Prin sentința nr. 410 din 1 aprilie 2008 a fost respinsă excepția prescripției extinctive invocată de pârâta SC C.C. SA Buzău și a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta A.V.A.S. București, constatându-se nulitatea absolută a hotărârilor A.G.E.A. și A.G.O.A. din 26 septembrie 2007. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta SC C.C.

SA Buzău, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținându-se, în esență, că judecata cauzei s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor imperative ce reglementează caracterul nepublic al ședințelor de judecată, criticându-se sentința și sub aspectul greșitei soluționări a excepției prescripției extinctive. Pe fond s-a apreciat că prima instanță nu a examinat cererea de chemare în judecată prin raportare la cauza juridică afirmată de reclamantă, invocându-se fraudarea legii fără însă a se indica norma juridică de care pârâta s-a folosit pentru a se eluda dispozițiile legale, instanța de fond nepronunțându-se asupra hotărârilor A.G.A. prin raportare la cauza juridică expres arătată de reclamantă în acțiune.

Prin decizia nr. 135 din 20 iunie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a fost respins ca nefondat apelul declarat de pârâta SC C.C. SA Buzău. Prin decizia nr. 961 din 23 martie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a fost admis recursul declarat de pârâta SC C.C. SA, au fost casate atât decizia atacată cât și sentința instanței de fond, dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe. Pentru a hotărî astfel, instanța de control judiciar a reținut că potrivit art. 121 alin. (1) C. proc. civ., „ ședințele vor fi publice afară de cazurile când legea dispune altfel" și cum art. 131 alin. (9) din Legea nr. 31/1990, republicată, astfel cum a fost modificată și completată prevede că se vor judeca în camera de consiliu cererile în anularea hotărârilor A.G.A.

contrare legii sau actului constitutiv, iar cererea reclamantei s-a judecat în ședință publică de către tribunal, s-a constatat că respingând motivul de apel referitor la acest aspect justificat de lipsa dovezii că apelanta pârâtă a fost vătămată prin judecata cererii în ședință publică, cu trimitere la art. 105 alin. (2) C. proc. civ., instanța de apel a încălcat precizatele dispoziții legale, imperative, a căror nerespectare induce conform art. 108 C. proc. civ., la nulitatea sentinței tribunalului și a aplicat, greșit, prevederile art. 105 alin. (2) C. proc.

civ., care privesc condițiile proprii ale actului de procedură, referitoare la forma și conținutul acestuia, ori, pronunțarea unei hotărâri cu nerespectarea dispoziției legale imperative referitoare la nepublicitatea ședinței de judecată, constituie o neregularitate care privește condițiile externe ale actului de procedură, caz în care nu este condiționată de existența unei vătămări, aspecte ce induc incidența prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. După trimiterea cauzei spre rejudecare, prin sentința nr. 1231 pronunțată în data de 27 octombrie 2009, Tribunalul Buzău a respins excepția prescripției extinctive invocată de pârâtă, a admis acțiunea formulată de reclamanta A.V.A.S., în contradictoriu cu pârâta SC C.C.

SA și a constatat nulitatea absolută a hotărârii A.G.E.A. SC C.C. SA din 26 septembrie 2008, precum și a hotărârii A.G.A. subsecventă din aceeași dată. S-a reținut astfel că hotărârea de fuziune prin absorbție nu a fost adoptată cu respectarea cvorumului expres prevăzut de lege, respectiv cu o majoritate de cel puțin 2/3 din drepturile de vot deținute de acționarii prezenți sau reprezentați, fapte ce se sancționează cu nulitatea absolută atât a acestei hotărâri cât și a celei subsecvente. Norma juridică încălcată fiind imperativă și de ordine publică sancțiunea ce intervine pentru nerespectarea ei este nulitatea absolută a hotărârilor adoptate, iar acțiunea în anulare a hotărârilor în cauză este imprescriptibilă extinctiv, situație față de care instanța a respins excepția prescripției formulării acțiunii invocată de către pârâtă și a admis acțiunea astfel cum a fost formulată, constatând nulitatea absolută a celor două hotărâri.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta SC C.C. SA Buzău, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Prima critică a vizat faptul că hotărârea apelată este lovită de nulitate absolută, întrucât a fost pronunțată de un judecător incompatibil. S-a criticat și faptul că instanța de fond a soluționat greșit excepția prescripției extinctive. Pe fond s-a susținut că nu a fost examinată cererea de chemare în judecată prin raportare la cauza juridică afirmată de intimata-reclamantă. În acest context ignorarea cadrului procesual determinat de reclamantă a condus la o soluționare greșită a cauzei. S-a susținut că frauda la lege presupune cu necesitate ca o dispoziție legală să fie utilizată de către un subiect de drept într-un scop contrar celui pentru care a fost edictată, exclusiv pentru încălcarea unei alte dispoziții legale imperative.

Raționamentul intimatei-reclamante potrivit căruia „prin fraudă la lege se înțelege eludarea normelor legale imperative, care vatămă direct ordinea publică" și „fraudarea intereselor unor terțe persoane, deși sunt păgubite intereselor unor persoane străine de actul juridic încheiat” este greșit. S-a solicitat admiterea apelului și anularea sentinței, cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată ca prescrisă având în vedere faptul că în cauză nu poate fi reținută o nulitate absolută. Prin decizia nr. 7 din data de 2 februarie 2010 Curtea de Apel Ploiești a admis apelul declarat de pârâta SC C.C. SA Buzău împotriva sentinței nr. 1231 din 27 octombrie 2009 pronunțate de Tribunalul Buzău în contradictoriu cu reclamanta A.V.A.S., anulând sentința apelată și fixând termen pentru soluționarea pe fond a acțiunii la data de 2 martie 2010, sala 3, cu citarea părților.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a constatat că instanța supremă a casat ambele hotărâri pronunțate în fond și în apel și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond. Același judecător care s-a pronunțat inițial asupra fondului cauzei a soluționat cererea fără a sesiza faptul că în cazul său există un motiv de incompatibilitate. Normele procedurale privitoare la incompatibilități sunt de natură imperativă, astfel că judecătorul fondului a devenit incompatibil, conform art. 24 alin. (1) C. proc. civ., nemaiputând judeca aceeași pricină în caz de rejudecare. Potrivit art. 99 alin. (6) din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, cauzele trimise spre rejudecare după casare revin completului inițial învestit, însă dispozițiile art. 98 se aplică în mod corespunzător în situația existenței unui caz de incompatibilitate.

Judecătorul fondului trebuia să solicite să se constate că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 24 alin. (1) C. proc. civ. și să invoce acest incident procedural cu privire la compunerea completului, astfel că potrivit art. 297 alin. (2) C. proc. civ., în cazul existenței unui motiv de nulitate după anularea hotărârii, instanța de apel a reținut procesul spre rejudecare. Rejudecând acțiunea comercială formulată de A.V.A.S. București având în vedere susținerile părților și dispozițiile legale incidente în cauză curtea de apel a reținut următoarele: Reclamanta A.V.A.S. București a solicitat constatarea nulității absolute a hotărârilor A.G.E.A. și A.G.A. pârâtei SC C.C. SA, din data de 26 septembrie 2007, considerând că au fost adoptate cu fraudarea legii, respectiv cu încălcarea dispozițiilor art. 115 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale motivat de faptul că prin hotărârea A.G.E.A.

din 27 septembrie 2007 a fost aprobat proiectul de fuziune, a fost aprobată fuziunea prin absorbție de către SC C.C. SA a altor două societăți comerciale, respectiv SC C. SA Argeș și SC Z.S. SA, precum și actul constitutiv al noi societăți fără a fi respectate condițiile de cvorum și majoritate prevăzute de lege. Pârâta a susținut că în cauză nu poate fi invocată o nulitate absolută ci una relativă față de care acțiunea reclamantei ar fi prescrisă. Având în vedere faptul că de modul în care va fi calificată sancțiunea ce intervine în cazul încălcării dispozițiilor legale invocate de reclamantă, depinde și soluționarea excepției invocate de pârâtă, curtea de apel a apreciat că aceasta trebuie soluționată odată cu fondul pentru a evita o antepronunțate.

Aceasta a fost și susținerea intimatei-apelante care a precizat că principala problemă care trebuie clarificată in cauză o reprezintă tipul nulității incidente. Din cuprinsul proceselor verbale întocmite la data de 26 septembrie 2007 a rezultat că adunările generale din aceeași dată s-au desfășurat la prima convocare cu un cvorum de participare de 100%, hotărârile fiind adoptate cu 51,9644% voturi "pentru" și 48,0356% „împotrivă”. Aceste hotărâri au fost adoptate cu încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, astfel cum a fost modificată, dispoziții conform cărora „decizia de modificare a obiectului principal de activitate al societății de reducere sau de majorare a capitalului social, de schimbare a formei juridice, de fuziune, divizare sau de dizolvare a societății se ia cu o majoritate de cel puțin două treimi din drepturile de vot deținute de acționarii prezenți sau reprezentați”.

Prin excepția prevăzută de art. 115 alin. (2) sunt reglementate condițiile de majoritate necesară pentru legalitatea hotărârilor unor astfel de adunări cum sunt și cele în cauză. Norma juridică încălcată fiind imperativă și de ordine publică sancțiunea ce intervine pentru nerespectarea ei este nulitatea absolută a hotărârilor adoptate, iar acțiunea în anulare a hotărârilor în cauză este imprescriptibilă extinctiv [art. 132 alin. (3)]. Pentru hotărârile privind unele chestiuni pe care legiuitorul le-a considerat fundamentale pentru existența și funcționarea societăților comerciale, majoritatea necesară trebuie să fie una superioară, adică de două treimi din totalul voturilor exprimate. Hotărârea poate fi atacată de orice persoană interesată, din actele de la dosar rezultând că A.V.A.S.

are calitatea de acționar minoritar care se consideră prejudiciat prin adoptarea respectivelor hotărâri. Atunci când legea indică obligația ca anumite hotărâri să fie luate cu o majoritate calificată aceasta trebuie respectată pentru legalitatea hotărârilor respective. Numai în situația în care societatea ar fi prevăzut cvorumuri si majorități statutare mai mari decât cele minime legale s-ar fi putut invoca o nulitate relativă. Atunci când nu sunt respectate minimele impuse de lege, de la care acționarii nu pot deroga fiind vorba de o normă imperativă, sancțiunea care intervine este nulitatea absolută, nu cea relativă susținută de apelanta pârâtă.

Calificarea nulității invocate ca fiind una absolută și imprescriptibilă rezolvă și excepția invocată de pârâtă aceea a prescrierii acțiunii, în cauză nefiind incidente dispozițiile art. 132 alin. (2) ci art. 132 alin. (3). În consecință, prin decizia nr. 2/CC din 9 martie 2010, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis (după admiterea apelului pârâtei SC C. SA și anularea sentinței nr. 1231 pronunțată în data de 27 octombrie 2009 de Tribunalul Buzău, prin decizia nr. 7 din data de 2 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești pe fond acțiunea comercială formulată de reclamanta A.V.A.S. București, în contradictoriu cu pârâta SC C. SA și a constatat nulitatea absolută a hotărârilor A.G.E.A.

și A.G.O.A. a SC C. SA din 26 septembrie 2007. Împotriva deciziei nr. 7/CC din 2 februarie 2010 și a deciziei nr. 2/CC din 9 martie 2010, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, a declarat recurs pârâta SC C. SA.

Recurenta solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și rejudecarea apelului declarat împotriva sentinței nr. 1231 din 27 octombrie 2009 a Tribunalului Buzău, cu consecința desființării sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță de fond pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicție și a principiului judecății unitare a cauzei, prin aplicarea corectă și unitară a dispozițiilor legale ce reglementează soluțiile pe care le poate pronunța instanța de apel, în toate cazurile în care cererea a fost greșit soluționată pe fond, cu încălcarea normelor procesuale imperative, ce atrage aplicarea sancțiunii nulității absolute a actului jurisdicțional al primei instanțe de fond.

În susținerea recursului, recurenta invocă următoarele motive de nelegalitate a hotărârilor atacate: Art. 304 pct. 5 C. proc. civ.: decizia nr. 7/CC din 2 februarie 2010 încalcă formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. și a fost dată cu nerespectarea principiilor judecății efective de către un tribunal iudependent, cu garanțiile procedurale, privind accesul concret și efectiv la dublul grad de jurisdicție în fond, a litgiilor din materia comercială. Art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.: decizia nr. 2/CC din 9 martie 2010 nu cuprinde motivele pentru care au fost respinse, pe fond, apărările constante ale pârâtei privind absența „fraudei la lege”, în sensul pretins de reclamantă; decizia a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.

Recursul este fondat și va fi admis pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare: În ce privește motivul de recurs fundamentat pe dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

se constată că este întemeiat, întrucât soluționarea cererii de declarare a nulității absolute a hotărârii adunării generale a unei societăți comerciale este de competența în primă instanță a tribunalului, astfel încât, după judecarea apelului și epuizarea căii de atac, prin pronunțarea hotărârii de anulare a hotărârii tribunalului, decizia nr. 7 din 2 februarie 2010 a Curții de Apel Ploiești, instanța - Curtea de Apel Ploiești ar fi trebuit să se dezinvestească și să trimită cauza spre rejudecare primei instanțe, respectiv Tribunalului Buzău, competent să judece cererea cu care a fost sesizat și la care cauza a fost trimisă spre rejudecare, cu respectarea cerințelor art. 132 alin. (9) din Legea nr. 31/1990, republicată și modificată cu completările ulterioare, prin decizia nr. 961 din 23 martie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială.

Interpretarea și aplicarea rațională a dispozițiilor art. 297 alin (2) teza a II-a C. proc. civ. ne obligă a constata că anularea în tot sau în parte a procedurii urmate de prima instanță și a hotărârii pronunțate de aceasta este urmată de reținerea procesului spre rejudecare, dar exclusiv în sensul și în înțelesul devolutiv specific căii de atac a apelului, dacă nu sunt reguli imperative privind competența materială de judecată în primă instanță ori alte principii de ordine publică. Greșeala de judecată săvârșită prin decizia atacată cu recurs constă în aceea că, prin reținerea cauzei spre rejudecare, urmare anulării hotărârii primei instanțe, a fost înfrânt principiul dublului grad de jurisdicție, consacrat tocmai ca urmare a necesității asigurării echitabile și egale a dreptului de acces al părții la dublul grad de jurisdicție la instanțele de fond, în raport de exigențele C.E.D.O.

Potrivit art. 6 pct. 1 din C.E.D.O., ce reglementază dreptul la un proces echitabil, orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracater civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa. Se constată astfel că, în speță, decizia recurată a fost pronunțată fără observarea art. 6 pct. 1 din C.E.D.O.

și a regulilor legale pozitive privind imparțialitatea obiectivă a judecătorului, afectată ori de câte ori judecătorul participă de două ori la adoptarea unei decizii cu caracter jurisdicțional în același litigiu, asupra acelorași fapte, iar neregularitatea procedurală care ignoră principii ale procesului civil și prin care s-a produs o vătămare evidentă nu poate fi remediată decât prin casarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre soluționare instanței competente. Drept urmare, primul motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. este întemeiat și va fi admis, iar motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. nu se impune a mai fi analizat, susținerile de nelegalitate formulate prin invocarea pct. 9 urmând a fi avute în vedere odată cu întregul material probator existent la dosar, ce urmează a fi examinat de instanță cu ocazia rejudecării pe fond a cauzei.

În consecință, potrivit considerentelor mai sus arătate, se va admite recursul pârâtei, vor fi casate deciziile recurate și va fi trimisă cauza spre rejudecare pe fond la Tribunalul Buzău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC C.C. SA Buzău împotriva deciziei nr. 7 din 2 februarie 2010 și a deciziei nr. 2/CC din 9 martie 2010 ale Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, casează deciziile recurate și trimite cauza spre rejudecare pe fond la Tribunalul Buzău. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 septembrie 2010.