ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2342/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2342/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 13 ianuarie

2006 reclamanta SC B. SA Buzău formulează acțiune în anulare prin care

solicită, în contradictoriu cu D.G.F.P. Buzău, constatarea nulității licitației

publice organizate de D.G.F.P. Buzău la 6 decembrie 2004 în dosarul execuțional

nr. 10/2001, precum și a actelor subsecvente și repunerea părților în situația

anterioară, cu cheltuieli de judecată.

La cererea reclamantei sunt introduse în

cauză în calitate de pârâte SC C.P. SRL Buzău, 2 februarie 2005 și SC B.C.I.T. SA,

sucursala Buzău, devenită ulterior SC U.T.B. SA, sucursala Buzău, la 9 martie

2006.

Prin sentința nr. 138 din 23 martie 2006

Tribunalul Buzău, secția comercială și de contencios administrativ, admite

excepția de necompetență materială a Tribunalului Buzău, secția comercială și

de contencios administrativ, invocată de D.G.F.P Buzău, și declină competența

de soluționare a cererii reclamantei în favoarea Judecătoriei Buzău, reținând

că potrivit art. 168 alin. (3) C. proc. fisc. contestația împotriva oricărui

act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor acestui cod se introduce

la instanța judecătorească competentă, aceasta fiind judecătoria.

Prin sentința civilă nr. 4140 din 25

septembrie 2006 Judecătoria Buzău admite excepția netimbrării cererii de

chemare în judecată formulată de contestatoarea SC B. SA pe care o anulează ca

netimbrată, cu 2.500 lei cheltuieli de judecată în sarcina reclamantei către

pârâta SC C.P. SRL reținând incidența în cauză a art. 20 alin. (3) din Legea

nr. 146/1997.

Prin decizia nr. 576 din 13 decembrie

2006 Tribunalul Buzău, secția comercială și de contencios administrativ, admite

ca întemeiat recursul declarat de reclamantă împotriva sentinței de mai sus pe

care o casează și trimite cauza spre competentă soluționare în primă instanță Tribunalului

Buzău, secția comercială și de contencios administrativ, reținând incidența în

cauză a dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. față de calificarea

litigiului ca fiind comercial întrucât obiectul material al acestuia vizează

fondul de comerț al reclamantei.

Prin sentința nr. 1427 din 7 iunie 2007

Tribunalul Buzău, secția comercială și de contencios administrativ, respinge

acțiunea reclamantei, cu 2.500 lei cheltuieli de judecată către pârâta SC C.P. SRL,

reținând că motivele de nulitate invocate de reclamantă nu sunt motive de

ordine publică, licitația fiind anunțată în mai multe ziare, iar debitoarea

fiind anunțată prin adresa nr.35522 din 24 noiembrie 2004, iar anterior

scoaterii la licitație publică imobilul în cauză fiind indisponibilizat în

vederea evaluării și a recuperării creanțelor bugetare, întocmindu-se procesele

verbale de sechestru înregistrate și la B.C.F. la 8 iunie 2004, nesolicitarea

extrasului de C.F. în condițiile contractului de ipotecă cu nr. 1271 din 11 mai

2004 încheiat în favoarea B.C.I.T. fiind doar un motiv de nulitate relativă a

actului de executare vizat, banca recuperându-și de altfel debitul, aferent

creditelor, pe care reclamanta îl înregistrase față de ea, nefiind relevantă

nici voința D.G.F.P. de a anula licitația materializată într-o serie de adrese,

întrucât anularea oricărui act de executare este atributul instanței de

judecată și nu al organului de executare.

Prin decizia nr. 198 din 5 octombrie 2007

Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ,

admite apelul reclamantei împotriva sentinței de mai sus pe care o schimbă în

tot și pe fond admite acțiunea, constată nulitatea absolută a licitației din 6

decembrie 2004 și a actelor subsecvente, respectiv procesele verbale de licitație

nr. 33556 și 33557 din 7 decembrie 2004, facturile fiscale de executare silită

nr. 6996131 și 6996132 din 9 decembrie 2004, procesul-verbal de adjudecare nr. 33896

din 9 decembrie 2004, contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. 33897

din 9 decembrie 2004 și anexa la acest contract și repune părțile în situația

anterioară vânzării la licitație din data de 6 decembrie 2004.

Împotriva deciziei instanței de apel

declară recurs pârâta SC C.P. SRL și pârâta D.G.F.P. Buzău.

Prin recursul său pârâta SC C.P. SRL

solicită, cu invocarea motivelor prevăzute în art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc.

civ., admiterea acestuia, modificarea deciziei recurate și pe fond respingerea

acțiunii, susținând, în esență, că, în condițiile în care prin sentința civilă nr.

893/2005 Judecătoria Buzău a respins cererea reclamantei de anulare a

licitației, soluție menținută irevocabil prin decizia civilă nr. 997/R din 2

noiembrie 2005 prin care Tribunalul Pitești, unde cauza a fost strămutată, a

respins recursul reclamantei împotriva sentinței primei instanțe, instanța de

apel, fiind vorba de o excepție ce atrage nulitatea hotărârii, chiar dacă

partea care a invocat la fond excepția autorității de lucru judecat nu a

formulat apel, era obligată să o pună în discuția părților din oficiu.

Recurenta pârâtă critică instanța de apel și pentru a fi pronunțat o hotărâre

cu o motivare contradictorie, instanța ignorând că publicitatea licitației s-a

făcut prin cotidianul de circulație națională „Adevărul” din 26 noiembrie 2004

și reținând greșit că a fost fraudată legea prin ținerea licitației, întrucât

reclamanta intimată, care nu și-a achitat datoriile față de bugetul de stat,

încălcând astfel legea, nu poate cere protecția legii, prin așa-zisele

încălcări ale normelor de procedură fiscală, reținute și ele eronat de către

instanța criticată, neproducându-se nici o vătămare gravă a intereselor

reclamantei intimate, câtă vreme prin valorificarea la licitație a proceselor

verbale de sechestru, comunicate și însușite prin necontestare, s-a acoperit o

importantă parte a datoriei sale față de stat.

Recurenta pârâtă D.G.F.P. Buzău își

întemeiază recursul pe motivele prevăzute de art. 304 pct. 5, 7, 8 și 9 C.

proc. civ., solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate și

trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond pentru citarea legală a

reclamantei, iar, în subsidiar, modificarea în tot a deciziei pronunțate ca

fiind netemeinică și nelegală, admiterea excepției autorității de lucru judecat

invocată și pe fond respingerea cererii ca netemeinică și nelegală.

În fundamentarea recursului său recurenta

pârâtă D.G.F.P. Buzău reproșează instanței de apel încălcarea formelor de

procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc.

civ. prin necitarea reclamantei prin administratorul judiciar desemnat prin

sentința nr. 44 din 20 februarie 2006, pronunțată în dosarul nr. 66/2006, prin

care a fost deschisă împotriva reclamantei procedura reorganizării judiciare.

Recurenta critică instanța de apel și pentru a nu fi luat în considerare că

alte instanțe de judecată au decis că măsura luată de recurentă ca organ de

executare a fost legală, invocând, în temeiul art. 166 C. proc. civ., excepția

puterii lucrului judecat prin raportare la decizia civilă nr. 997 din 2 noiembrie

2005 prin care Tribunalul Argeș a respins ca nefondat recursul declarat de

aceeași parte împotriva sentinței civile nr. 839/2005 prin care Judecătoria

Buzău a respins cererea reclamantei SC B. SA Buzău prin care solicita anularea

actului de executare reprezentat de procesul verbal de licitație din data de 9

decembrie 2004, licitație ce a avut loc la 6 decembrie 2004, prin care s-a

valorificat imobilul Centrul de vinificație Greceanca, apreciind că în cauză nu

sunt motive pentru desființarea actelor de executare emise de D.G.F.P. Buzău

întrucât prin această modalitate s-a urmărit reducerea obligațiilor fiscale de

peste 76 miliarde lei, contestația în anulare formulată de contestatoare

împotriva deciziei date în recurs fiind și ea respinsă prin decizia nr. 182 din

7 martie 2006 fiind a Tribunalului Argeș. Mai arată recurenta că prin sentința

nr. 671 din 1 iunie 2006 Tribunalul Buzău a respins de asemenea acțiunea

reclamantei SC B. SA prin care a solicitat obligarea D.G.F.P. Buzău la

întreprinderea tuturor măsurilor legale în scopul anulării licitației din 6

decembrie 2004, obligarea pârâtei la repararea prejudiciului de 50.000.000 lei

ca urmare a imposibilității folosirii Centrului de vinificație Greceanca ce a

făcut obiectul valorificării pe calea executării silite din 6 decembrie 2004,

prin decizia nr. 217 din 18 octombrie 2006 a Curții de Apel Ploiești fiind

respins ca nefondat apelul reclamantei, instanța reținând că fusese respinsă

irevocabil contestația la executare formulată de aceeași parte prin sentința

nr. 893 din 18 februarie 2005 a Judecătoriei Buzău, rămasă irevocabilă, iar

recursul promovat de reclamantă împotriva deciziei nr. 217 din 18 octombrie

2006 fiind respins la 12 octombrie 2007 de Înalta Curte de Casație și Justiție,

prin decizia nr. 3092, hotărâri în raport de care se impune a se admite

existența autorității de lucru judecat.

Recurenta critică instanța de apel și

pentru a nu fi dat dovadă de rol activ, aceasta neexaminând întregul material

probator, ignorând că recurenta a respectat toate prevederile legale cu privire

la publicitatea, organizarea și desfășurarea licitației publice, nesolicitarea

extrasului de carte funciară nefiind motiv de nulitate absolută, precum și că

recurenta a avut constant poziția fermă de menținere a vânzării efectuate, ea

neputând de altfel să procedeze la anularea actelor de executare, atribut

exclusiv al instanței de judecată.

Prin întâmpinarea depusă la dosar

intimata pârâtă SC U.T.B. SA invocă excepția lipsei calității sale procesuale

pasive și cere scoaterea sa din cauză întrucât s-a recuperat debitul, aferent

creditelor, pe care reclamanta intimată îl înregistra față de ea, urmare a

plății benevole, eliberând la solicitarea debitoarei adrese de radiere a

ipotecilor și de ștergere a garanțiilor din Arhiva Electronică de Garanții

Reale Mobiliare încă din luna septembrie 2006.

Prin întâmpinarea formulată în cauză

intimata reclamantă solicită respingerea recursurilor ca nefondate, respingerea

excepției lipsei de procedură cu administratorul său judiciar ca lipsită de

interes, recurenta D.G.F.P. Buzău neavând posibilitatea legală de a invoca o

excepție relativă instituită de lege în vederea protejării drepturilor unui

terț, și ca neîntemeiată, întrucât prin sentința nr. 44 din 20 februarie 2006

Tribunalul Buzău, secția comercială, a dispus deschiderea procedurii

reorganizării judiciare fără a i se ridica dreptul de administrare, precum și

respingerea excepției autorității de lucru judecat, întrucât litigiile invocate

de recurentă au avut un alt obiect decât cel al prezentei cauze în care a

solicitat nu anularea, ci constatarea nulității licitației vizate.

Examinând recursul pârâtei SC C.P. SRL

sub aspectul regularității declarării lui se constată că acesta nu este însoțit

de dovada achitării taxei de timbru conform legii, cum cer dispozițiile art. 302

1

alin. (2) C. proc. civ., precum și că, deși recurenta a fost citată cu

mențiunea de a depune taxă judiciară de timbru în valoare de 6 lei și timbru

judiciar în valoare de 0,15 lei (fila 14), aceasta nu a înțeles să se

conformeze dispozițiilor instanței, astfel că, făcându-se aplicare prevederilor

art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și

ale art. 9 alin. (2) din O.G. 32/1995 privind timbrul judiciar, recursul

recurentei menționate urmează a fi anulat ca netimbrat.

Cât privește recursul declarat de

recurenta pârâtă D.G.F.P. Buzău, acesta este fondat.

Motivul de recurs întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. urmează a fi respins întrucât este

lipsit de interes, pe de o parte, nelegala citare a intimatei reclamante putând

fi invocată numai de către aceasta, ca parte protejată prin respectiva

excepție, iar pe de altă parte, administratorul judiciar al intimatei cunoscând

existența litigiului așa cum o recunoaște direct (fila 36), și reclamanta

intimată fiind reprezentată legal de V.B., desemnat ca reprezentant prin sentința

nr. 64 din 20 februarie 2006 a Tribunalului Buzău, secția comercială și de

contencios administrativ, (fila 43). Motivul de recurs întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este însă întemeiat și urmează a fi

admis întrucât, cu încălcarea dispozițiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ.,

instanța de apel nu și-a exercitat rolul activ și nu a avut în vedere excepția

autorității de lucru judecat, luată în considerare corect de către instanța de

fond.

Se reține, în acest sens, că instanța de

apel a ignorat că prin sentința civilă nr. 893 din 18 februarie 2005

Judecătoria Buzău a respins acțiunea, completată la 13 ianuarie 2005, formulată

de contestatoarea SC B. SA Buzău, reclamanta intimată în cauza de față în

contradictoriu cu intimata D.G.F.P. Buzău, recurenta pârâtă în pricina ce

examinăm acțiune prin care reclamanta solicita anularea actului de executare

reprezentat de vânzarea din data de 9 decembrie 2004 prin licitație publică

efectuată de pârâtă, vânzare efectuată fără respectarea dispozițiilor legale în

materie, desființarea tuturor actelor de executare întocmite în dosarul nr. 10/2001

și repunerea părților în situația anterioară efectuării lor (filele 16.20 din

dosarul nr. 4693/2006 Judecătoria Buzău), iar prin decizia nr. 997/R din 2

noiembrie 2005 Tribunalul Argeș, secția civilă, respinge ca nefondat și

recursul declarat de contestatoare împotriva hotărârii Judecătoriei Buzău

(filele 21-26 dosar nr. 4693/2006, Judecătoria Buzău), contestația în anulare a

deciziei instanței de recurs promovată de aceeași contestatoare, fiind și ea

respinsă prin decizia nr. 182/R din 7 martie 2006 a Tribunalului Argeș,

hotărârile evocate fiind însă examinate și evaluate corect de instanța

fondului, în sensul că litigiul de față are aparent ca obiect constatarea

nulității și nu doar anularea licitației publice organizate de D.G.F.P. Buzău

la 6 decembrie 2004 în dosarul execuțional nr. 10/2001 precum și a actelor

subsecvente și repunerea părților în situația anterioară, dar - așa cum corect

a reținut instanța de fond, motivele invocate de reclamanta intimată nu sunt

motive de ordine publică spre a antrena constatarea nulității absolute, fiind

de fapt aceleași motive invocate și în prima pricină soluționată irevocabil

prin respingerea acțiunii.

În același sens se constată și că

instanța de apel reține greșit că organizarea și ținerea licitației s-a făcut

cu încălcarea dispozițiilor art. 157 alin. (2) și (3) și în parte alin. 4 C.

proc. fisc., ceea ce ar echivala, în opinia sa, cu o fraudă la lege antrenând

nulitatea absolută a licitației.

Pe lângă faptul că din lucrările

dosarului rezultă că recurenta D.G.F.P. Buzău a respectat dispozițiile

imperative ale legii anunțând licitația în cotidiane naționale (Adevărul din 26

noiembrie 2004), înștiințând în acest sens pe reclamanta intimată cu privire la

data, ora și locul licitației prin adresa nr. 35522 din data de 24 noiembrie

2004, după ce, anterior, indisponibilizase bunurile în cauză prin procesele

verbale de sechestru nr. 1336 și 1345 din 6 mai 2004 înregistrate la Biroul de

Carte Funciară la 8 iunie 2004, iar prin adresa nr. 31777 din 17 noiembrie

2004, înregistrată la reclamantă cu nr. 3085 din aceeași dată, îi comunicase

raportul de evaluare întocmit pentru valorificarea activelor, fără ca aceasta

să formuleze vreo obiecțiune, elemente ignorate de instanța de apel, aceasta nu

a observat nici că dispozițiile de lege a căror încălcare de către recurentă o

reține, sunt de natură a proteja pe participanții la licitație, încălcarea lor

putând fi invocată de către aceștia, dacă acea încălcare i-a prejudiciat,

reclamanta intimată, proprietara bunurilor scoase la licitație, neprobând nici

o vătămare suferită prin pretinsa încălcare.

Se constată deci că între cauza

soluționată prin sentința civilă nr. 893 din 18 februarie 2005 a Judecătoriei

Buzău rămasă irevocabilă prin decizia nr. 997/R din 2 noiembrie 2005 a

Tribunalului Argeș, și pricina de față există identitate de obiect, cauză și

părți, aflate în aceeași calitate, fiind deci incidente dispozițiile art. 1201 C.

civ., astfel că motivul de recurs vizând puterea lucrului judecat este

întemeiat și urmează a fi admis.

Față de cele de mai sus se constată că și

criticile întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ. sunt

justificate, decizia instanței de apel cuprinzând o motivare sumară a soluției

pronunțate, instanța făcând o greșită aplicare a legii, nesolicitarea de către

recurenta pârâtă a extrasului de carte funciară, care să dovedească existența

ipotecii care greva imobilul în litigiu în favoarea SC U.T.B. SA, sucursala

Buzău, fiind corect calificată de către prima instanță ca fiind motiv de

nulitate relativă, aceasta putând prejudicia pe creditorul ipotecar care, însă,

a afirmat că și-a recuperat creanța garantată prin plata voluntară a debitului

respecti, efectuată de către reclamanta debitoare, fapt reținut de asemenea

corect în sentința pronunțată de instanța de fond și ignorat de către instanța

de apel.

Astfel fiind, cu aplicarea dispozițiilor

art. 312 alin. (1), (2) și (3) C. proc. civ., recursul declarat de recurenta

pârâtă D.G.F.P. Buzău urmează a fi admis, iar decizia recurată urmează a fi

modificată în sensul că apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței

primei instanțe urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâta SC

C.P. SRL Buzău împotriva deciziei nr. 198 din 5 octombrie 2007 a Curții de Apel

Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, ca netimbrat.

Admite recursul declarat de pârâta D.G.F.P.

Buzău împotriva aceleiași decizii.

Modifică decizia recurată în sensul că

respinge apelul declarat de reclamanta SC B. SA Buzău împotriva sentinței nr. 1427

din 7 iunie 2007 a Tribunalului Buzău.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 26 iunie 2008.