ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3273/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: La data de 26 iunie 2006 reclamanții N.N. și N.D. au solicitat în contradictoriu cu pârâta SC E.R. SRL și P.F.A., pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună: 1) obligarea pârâtelor să îi lase în deplină proprietate și pașnică folosință imobilul casă de locuit și terenul aferent în suprafață de 429 m.p., situate în județul Buzău; 2) obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată. Prin sentința nr. 1348 din 18 decembrie 2008 Tribunalul Buzău a respins excepțiile insuficienței timbrării a acțiunii, de inadmisibilitate și prematuritate invocate de pârâte și a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta P.F.A.

și excepția de autoritate de lucru judecat/putere de lucru judecat, invocate de pârâta P.F.A. și a respins acțiunea formulată de reclamanții N.N. și N.D. în contradictoriu cu pârâții SC E.R. SRL, prin lichidator judiciar C.M., P.F.A. și chemata în garanție V.M. și au fost obligați reclamanții la 3.310,10 lei cheltuieli de judecată sătre pârâta P.F.A. și respinsă cererea de chemare în garanție.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanța a reținut că în ce privește excepția insuficientei timbrări a acțiunii, instanța a constatat că este neîntemeiată și a respins-o ca atare, reclamanții timbrând corespunzător acțiunea formulată, conform chitanțelor și timbrului judiciar depuse la dosar nr. 6202/2006 al Judecătoriei Buzău și dosarului 3549/2006 vol. 1, în ce privește excepțiile de inadmisibilitate și de prematuritate, instanța a constatat că sunt neîntemeiate, din însuși modul de redactare al acțiunii rezultând că între părți au existat numeroase litigii, ca urmare a respingerii recursului declarat de reclamanți împotriva sentinței, prin care a fost admisă cererea de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat din 20 noiembrie 1996, imobilele în discuție au fost din nou vândute reclamanților și pârâtei P.F.A., reclamanții apreciind că numai prin acțiunea în revendicare își pot apăra dreptul de proprietate și nu sunt incidente dispozițiilor art. 720 1 C. proc.

civ. În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta P.F.A., tribunalul a constatat neîntemeiată excepția și a respins-o ca atare, întrucât pârâta a încheiat cu reclamanta N.D. contractul de societate autentificat din 2 iunie 1997 privind înființarea pârâtei SC E.R. SRL, astfel că are calitate procesuală pasivă în cauză, respingând și excepția autorității lucrului judecat, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1201 C. civ., întrucât între părți nu a mai fost soluționat în fond, un proces cu obiect - acțiune în revendicare imobil casă și teren, situate în comuna Merei, jud.Buzău.

Pe fondul cauzei, se reține prin sentință că potrivit considerentelor sentinței nr. 216/28 ianuarie 2002 pronunțată de Tribunalul Prahova, coroborat cu constatările și concluziile expertizelor contabile și tehnice, efectuate în cauză și răspunsul dat la interogatoriu de N.D., rezultă că reclamanții nu au un drept de proprietate asupra imobilului casă de locuit, construcție care nu mai există așa cum rezultă din expertiza tehnică, în fapt existând un hotel pensiune, construit din împrumutul acordat de numitul P.F.S., pârâtei SC E.R. SRL, așa cum rezultă din sentința nr. 216/2002 a Tribunalului Prahova, iar cu privire la teren deasemenea, reclamanții nu dețin un drept de proprietate întrucât acesta a fost adus ca aport în natură la capitalul social al societății pârâte, considerente pentru care a respins ca neîntemeiată acțiunea.

Prin decizia nr. 106 din 24 iunie 2009, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanții N.N. și N.D. și cererea de aderare la apel formulată de P.F.A. împotriva sentinței mai sus menționate. În motivarea acestei soluții, instanța de apel a reținut în esență: Cu privire la apelul declarat de reclamanții N.N. și N.D. Prin compararea titlului de proprietate al apelanților cu titlul de proprietate al intimatelor pârâte, pentru aplicarea principiului qui prior tempore potior jure si nemo dat quod non habet, rezultă că titlul de proprietate al intimatelor pârâte este mai vechi, anterior titlului de proprietate al apelanților, având astfel un titlul de proprietate preferabil, apelanții reclamanți se pot prevala de titlul lor numai ex nunc de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești.

Totodată, terenul de 429,6 m.p. a fost adus ca aport în natură la SC E.R. SRL, pe acest teren edificându-se o nouă construcție, hotel pensiune, așa cum se constată prin expertiza tehnică efectuată în cauză, unde se arată că vechea construcție nu mai există, considerente pentru care în mod corect și legal a reținut că nu au un drept real de proprietate asupra imobilului. Pentru toate aceste considerente, apelul declarat de reclamanți se privește ca nefondat și în temeiul art 296 C. proc.civ., va fi respins ca atare. Cu privire la cererea de aderare la apel formulată de intimata pârâta P.F.A., Curtea de Apel a constatat că este nefondată cererea de aderare. Astfel în ce privește, critica adusă sentinței primei instanțe, că în mod greșit s-a respins excepția de nulitate a cererii introductive pentru insuficientă timbrare, critica este nefondată.

Corect și legal s-a respins excepția insuficientei timbrări a acțiunii, deoarece acțiunea a fost timbrată corespunzător conform chitanțelor și timbrului judiciar, depuse la dosar nr. 6202/2006 al Judecătoriei Buzău și la dosarul 3549/2006 vol.1. Cu privire la greșita respingerea a excepției de prematuritate a cererii decurgând din lipsa procedurii prealabile a concilierii directe, critica adusă sentinței, este nefondată. Prin acțiunea formulată, reclamanții au solicitat să le fie lăsată în deplină proprietate și posesie imobilul compus din casă de locuit și terenul în suprafață de 429,6 m.p., situate în județul Buzău, deci o acțiune în revendicare pentru care nu sunt incidente, dispozițiile art. 720 1 C. proc.

civ., cu privire la concilierea directă a litigiului, pentru că este un litigiu comercial, neevaluabil în bani, astfel că legal prima instanță a respins excepția ca nefondată. Și ultima critică adusă sentinței prin cererea de aderare la apel, cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei pârâte P.F.A., critica este nefondată, această intimată a încheiat cu apelanta N.D. contractul de societate autentificat din 2 iunie 1997, privind înființarea societății pârâte, SC E.R. SRL, astfel încât intimata pârâtă are calitate procesuală pasivă. Împotriva deciziei Curții de Apel au declarat recurs reclamanții N.N. și N.D., întemeindu-se pe dispozițiile art. 304 pct. 5, 7 și 9 C. proc.

civ. (coroborat cu art. 480 – art. 481 C. civ.) și solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a celor două hotărâri pronunțate în cauză și, pe fond, admiterea acțiunii în revendicare, așa cum a fost formulată. În temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ., recurenții arată că la termenul din 24 iunie 2009, când s-a și soluționat cauza, reprezentantul convențional al recurenților a solicitat instanței de judecată să amâne judecarea cauzei, motivat de faptul că la acea dată era angajat într-o altă cauză aflată pe rolul unei instanțe din Cluj și această cerere a fost respinsă, deși a fost probată, încălcându-se drepturile procesuale ale recurenților, nefiind respectate principiile oralității, disponibilității și contradictorialității, principii consacrate de Codul de procedură civilă.

În baza dispozițiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurenții susțin că decizia Curții de Apel Ploiești nu cuprinde motivele, atât în fapt cât și în drept, pe care se sprijină și care să conducă la concluzia respingerii apelului. În temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenții critică hotărârea Curții de Apel pentru nelegalitate și netemeinicie, reiterând susținerile din apel.

Arată astfel în esență că imobilul casă de locuit a fost incorporat în noua construcție și, prin compararea titlurilor de proprietate rezultă că reclamanții au un drept real asupra construcției și terenului mai bine consolidat și anterior pretinsului titlu al pârâților, terenul nu a ieșit niciodată valabil din patrimoniul comun al reclamanților, iar prin faptul realizării noii construcții dreptul de proprietate al reclamanților nu a fost desființat, deoarece construcția nu a dispărut, ci a fost încorporată în noua construcție, ce a căpătat o nouă înfățișare, astfel încât greșit s-a concluzionat că reclamanții nu au un drept de proprietate asupra casei de locuit.

Mai arată că hotărârea este dată cu interpretarea eronată a probelor administrate și aplicarea greșită a legii, deoarece dreptul de proprietate asupra imobilului casă de locuit și teren a fost consființit prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în recursul în anulare, hotărâre irevocabilă prin care s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că reclamanții au dobândit un drept real de proprietate asupra imobilelor anterior societății comerciale, de altfel, pârâții nu au decât un drept de creanță opozabil doar între părți. La data de 14 mai 2010 și la 13 octombrie 2010, prin care au invocat motive de ordine publică, respectiv excepția necompetenței materiale a secției comerciale și de contencios administrativ a Tribunalului Buzău și Curții de Apel Ploiești, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a SC E.R.

SRL, solicitând admiterea lor, casarea celor două hotărâri și trimiterea cauzei spre soluționare la Judecătoria Buzău, având în vedere că se revendică numai parterul clădirii și suprafața de teren aferentă. În legătură cu excepțiile invocate, Înalta Curte constată următoarele: În ce privește excepția necompetenței materiale de soluționare a cauzei, astfel cum a fost invocată de recurenți, se constată că nu este întemeiată, întrucât prin sentința civilă nr. 3951 din 18 septembrie 2006, Judecătoria Buzău, în mod corect și-a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Buzău, reținând că în conformitate dispozițiile art. 56 C. com. litigiul dedus judecății este comercial, iar obiectul cauzei privește revendicarea unor imobile cu o valoare de peste 1.000.000.000 lei, așa încât competența soluționării acestuia revine Tribunalului Buzău, secția comercială.

Prin urmare, normele de competență materială au fost respectate atât timp cât, față de valoarea bunurilor revendicate tribunalul a fost competent să judece cauza, ca primă instanță, în temeiul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. a) C. proc. civ. Nici excepția lipsei calității procesuale pasive invocate nu este întemeiată, întrucât în cauză a fost stabilit cadrul procesual, iar reclamanții au precizat cu cine înțeleg să se judece. Asupra recursului declarat de reclamanți, din examinarea criticilor formulate, în raport de actele dosarului, de hotărârile pronunțate în cauză, precum și de dispozițiile legale incidente speței, se constată următoarele: Critica recurenților formulată prin invocarea dispozițiilor art. 304 pct. 5 C. proc.

civ. nu este întemeiată, deoarece potrivit dispozițiilor art. 156 alin. (1) C. proc. civ. instanța poate acorda un singur termen pentru lipsa părților temeinic motivată, așa încât acordarea termenului solicitat este un apanaj al instanței, în funcție de justețea și motivarea cererii, și nu o obligație. Pe de altă parte, se constată că în cauză au fost respectate dispozițiile art. 156 alin. (2) C. proc. civ., întrucât instanța, refuzând amânarea judecării cauzei, a amânat pronunțarea dând posibilitatea părților să dispună concluzii scrise, împrejurare în care nu se confirmă susținerile recurenților privind încălcarea drepturilor procesuale și a unor principii, de bază ale Codului de procedură civilă.

Critica întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu poate fi primită de vreme ce decizia Curții de Apel cuprinde motivele pe care se sprijină, nu cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii, iar instanța nu este ținută să răspundă tuturor argumentelor utilizate de părți în susținerea poziției lor procesuale, ci să-și motiveze convingător soluția adoptată, prin admiterea sau respingerea argumentată a tuturor apărărilor formulate în cauză. Susținerile întemeiate de reclamante pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu sunt întemeiate, întrucât ambele instanțe au reținut judicios că în raport de considerentele sentinței nr. 216 din 28 ianuarie 2002 a Tribunalului Prahova coroborate cu constatările și concluziile expertizei tehnice efectuate în cauză, precum și cu răspunsul la interogatoriu dat de reclamanta N.D.

acțiunea în revendicare nu este întemeiată, pentru că reclamanții nu au un drept de proprietate asupra imobilului, casă de locuit, care nu mai există, pe terenul adus ca aport în natură la societate existând un hotel construit din împrumut acordat de P.F.S. societății pârâte SC E.R. SRL. Din compararea titlurilor de proprietate a rezultat că titlul de proprietate al pârâților este anterior titlului de proprietate al reclamanților și, prin urmare, preferabil. Corect s-a reținut și că reclamanții nu dețin un drept de proprietate nici asupra terenului, de vreme ce acesta a fost adus ca aport în natură la capitalul social al pârâtei SC E.R. SRL.

În fine, corect s-a stabilit și că nu sunt întrunite cerințele art. 1201 C. civ., prin invocarea unei decizii a Înaltei Curți de Casație și Justiție, atât timp cât între părțile din prezentul litigiu nu a mai fost soluționat pe fond un alt proces având ca obiect o acțiune în revendicare imobil casă și teren, situate în comuna Merei, județul Buzău. În consecință, reținându-se că recurenții reclamanți nu au formulat niciun motiv de recurs întemeiat, care în condițiile expres și limitativ prevăzute să conducă la casarea sau modificarea deciziei Curții de Apel, aceasta va fi menținută ca fiind legală și se va respinge recursul reclamanților, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanții N.N. și N.D. împotriva deciziei nr. 106 din 24 iunie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 octombrie 2010.