ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 576/2006
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 576/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea introdusă la data de
10 iunie 2005 și precizată ulterior, SC T.P. SRL Iași a solicitat ca în
contradictoriu cu A.R.R. să se constate nulitatea absolută a actelor
administrative emise de pârâtă, vizând efectuarea serviciului public de
transport rutier pe traseul Iași - Ungheni, în urma atribuirii electronice a
traseului, unui operator de transport rutier.
O acțiune cu același obiect a
formulat și Consiliul Local al comunei Ungheni, județul Iași.
În proces au formulat cereri de
intervenție în interes propriu, SC R. SRL și SC T. SRL Iași, care au solicitat
respingerea acțiunilor principale, ca inadmisibile.
Prin sentința civilă nr. 141/CA din
12 septembrie 2005, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și
fiscal, a admis excepția privind lipsa de calitate procesuală activă a celor
două reclamante, invocată în cauză și pe cale de consecință, a respins
acțiunile principale.
De asemenea, a respins cererile de
intervenție în interes propriu, formulate de SC R. SRL și SC T.SRL Iași.
În sfârșit, a fost obligată
reclamanta SC T.P. SRL Iași să plătească pârâtei A.R.R., suma de 7.000.000 lei
vechi cu titlu de cheltuieli de judecată.
Instanța a reținut, în esență, că
dreptul de a contesta validitatea actelor emise în cadrul procedurii de
atribuire electronică a traseelor cuprinse în Programul de transport rutier de
persoane, îl au numai operatorii de transport care s-au înscris la ședința de
atribuire organizată de I.G.C.T.I., condiție pe care, însă, reclamantele nu o
îndeplinesc.
Că, admiterea excepției de procedură
care a fost ridicată, face de prisos cercetarea oricăror alte aspecte invocate
de părțile în litigiu.
Împotriva sentinței la data de 23
septembrie 2005 a declarat recurs, reclamanta SC T.P. SRL Iași.
Deși din dosarul de fond al cauzei
rezultă că hotărârea a fost comunicată recurentei, la data de 29 septembrie
2005, motivele recursului au fost depuse abia la termenul fixat pentru
judecarea acestuia, adică la termenul de astăzi.
Ori, potrivit art. 303 alin. (1) C.
proc. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul
termenului de recurs.
În alineatul următor al aceluiași
articol s-a prevăzut că termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la
comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.
Prin reprezentant,
recurenta-reclamantă a cerut repunerea în termenul de motivare a recursului,
susținând că neîndeplinirea acestei obligații legale se datorează exclusiv
culpei apărătorului ales, al cărui onorariu avocațial urma să fie achitat „la
finalizarea cheltuielilor aferente celor două părți”.
Justețea apărării respective a
rămas, însă, nedovedită și oricum, în sensul legii, afirmația făcută nu
constituie un motiv temeinic, de natură a justifica repunerea recurentei în
termenul de motivare a recursului.
Pe de altă parte, se constată că în
cauză nu există motive de casare de ordine publică care ar putea fi invocate de
instanță din oficiu.
Ținând seama de considerentele
expuse, precum și de prevederile art. 306 alin. (1) și (2) C. proc. civ.,
urmează a se constata nul, recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul, recursul declarat de
SC T.P. SRL Iași împotriva sentinței civile nr. 141/CA din 12 septembrie 2005 a
Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 21 februarie 2006.