ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 576/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introdusă la data de 10 iunie 2005 și precizată ulterior, SC T.P. SRL Iași a solicitat ca în contradictoriu cu A.R.R. să se constate nulitatea absolută a actelor administrative emise de pârâtă, vizând efectuarea serviciului public de transport rutier pe traseul Iași - Ungheni, în urma atribuirii electronice a traseului, unui operator de transport rutier. O acțiune cu același obiect a formulat și Consiliul Local al comunei Ungheni, județul Iași. În proces au formulat cereri de intervenție în interes propriu, SC R. SRL și SC T. SRL Iași, care au solicitat respingerea acțiunilor principale, ca inadmisibile.

Prin sentința civilă nr. 141/CA din 12 septembrie 2005, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția privind lipsa de calitate procesuală activă a celor două reclamante, invocată în cauză și pe cale de consecință, a respins acțiunile principale. De asemenea, a respins cererile de intervenție în interes propriu, formulate de SC R. SRL și SC T.SRL Iași. În sfârșit, a fost obligată reclamanta SC T.P. SRL Iași să plătească pârâtei A.R.R., suma de 7.000.000 lei vechi cu titlu de cheltuieli de judecată. Instanța a reținut, în esență, că dreptul de a contesta validitatea actelor emise în cadrul procedurii de atribuire electronică a traseelor cuprinse în Programul de transport rutier de persoane, îl au numai operatorii de transport care s-au înscris la ședința de atribuire organizată de I.G.C.T.I., condiție pe care, însă, reclamantele nu o îndeplinesc.

Că, admiterea excepției de procedură care a fost ridicată, face de prisos cercetarea oricăror alte aspecte invocate de părțile în litigiu. Împotriva sentinței la data de 23 septembrie 2005 a declarat recurs, reclamanta SC T.P. SRL Iași. Deși din dosarul de fond al cauzei rezultă că hotărârea a fost comunicată recurentei, la data de 29 septembrie 2005, motivele recursului au fost depuse abia la termenul fixat pentru judecarea acestuia, adică la termenul de astăzi. Ori, potrivit art. 303 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs. În alineatul următor al aceluiași articol s-a prevăzut că termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.

Prin reprezentant, recurenta-reclamantă a cerut repunerea în termenul de motivare a recursului, susținând că neîndeplinirea acestei obligații legale se datorează exclusiv culpei apărătorului ales, al cărui onorariu avocațial urma să fie achitat „la finalizarea cheltuielilor aferente celor două părți”. Justețea apărării respective a rămas, însă, nedovedită și oricum, în sensul legii, afirmația făcută nu constituie un motiv temeinic, de natură a justifica repunerea recurentei în termenul de motivare a recursului. Pe de altă parte, se constată că în cauză nu există motive de casare de ordine publică care ar putea fi invocate de instanță din oficiu. Ținând seama de considerentele expuse, precum și de prevederile art. 306 alin. (1) și (2) C. proc.

civ., urmează a se constata nul, recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul, recursul declarat de SC T.P. SRL Iași împotriva sentinței civile nr. 141/CA din 12 septembrie 2005 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 februarie 2006.