ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 607/2006
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 607/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 30
iunie 2005, reclamanta SC S.I. SRL Iași a solicitat ca, în contradictoriu cu
pârâții A.R.R., I.G.C.T.I. și Comisia de validare a rezultatelor atribuirii
electronice a traseelor din programul de transport rutier de persoane prin
servicii regulate în trafic național, să se dispună suspendarea executării
hotărârii din 24 iunie 2005, prin care a fost admisă contestația formulată de
SC D. SRL și a fost descalificată de la atribuirea licenței de execuție pe
traseul Iași - Galați.
În motivarea cererii, întemeiată pe
dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, reclamanta a arătat că, deși a
câștigat licitația de atribuire a traseului interjudețean Iași - Galați, a fost
descalificată în mod abuziv și nelegal prin hotărârea din 24 iunie 2005, care
are un impact negativ asupra activității sale, determinând o pagubă materială
estimată la suma de 3.714.735.000 lei.
La data de 13 iulie 2005, SC D. SRL
Galați a formulat cerere de intervenție în interes propriu și a solicitat
respingerea cererii, ca nefondată, motivând că susținerile reclamantei nu
dovedesc și nu justifică aplicarea prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Prin sentința civilă nr. 1351 din 18
iulie 2005, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios
administrativ și fiscal, a admis cererea de intervenție formulată de SC D. SRL
Galați și a respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de
fond a considerat că din probele administrate de reclamantă nu rezultă ca fiind
îndeplinite condițiile imperative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004,
pentru suspendarea executării actului administrativ în perioada de soluționare
a plângerii prealabile la autoritatea emitentă.
Referitor la paguba iminentă pretinsă
în cerere, instanța de fond a reținut că reclamanta își poate desfășura
activitatea de transport cu mijloacele din dotare și pe alte trasee pentru care
are posibilitatea să participe la atribuirea electronică, astfel încât nu
există temeiuri de suspendare a executării hotărârii prin care a fost
descalificată de la atribuirea unui traseu.
Împotriva acestei sentințe a
declarat recurs, reclamanta, solicitând casarea hotărârii în baza art. 304 pct.
9 C. proc. civ.
Recurenta a susținut că în mod
greșit a fost respinsă cererea sa de suspendare și s-a considerat că nu a
dovedit îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
În dezvoltarea motivelor de recurs,
recurenta a arătat că existența cazului bine justificat rezultă din faptul că
din anul 2003 a efectuat curse pe traseul nr. 243 Iași - Galați și a câștigat
atribuirea licenței de execuție pentru traseul respectiv, fiind descalificată
în mod nelegal, prin actul administrativ contestat.
Recurenta a susținut că în cauză
este îndeplinită și cea de-a doua condiție privind riscul producerii unei
pagube iminente, întrucât prin neexecutarea licenței pe traseul solicitat va
înregistra daune în sumă de 3.714.735.000 lei.
Analizând actele și lucrările
dosarului, în raport și cu dispozițiile art. 304 și 304
1
C. proc.
civ., Curtea va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele
considerente:
Cererea recurentei, de suspendare,
întemeiată pe exercitarea la data de 28 iunie 2005, a recursului administrativ
reglementat de art. 7 din Legea nr. 554/2004, nu îndeplinește condițiile
cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din aceeași lege și a fost corect
respinsă de instanța de fond.
Din motivarea cererii de chemare în
judecată și din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă existența unor cazuri
bine justificate pentru măsura provizorie solicitată de recurentă în perioada
de soluționare a plângerii prealabile depusă la autoritatea publică emitentă a
hotărârii din 24 iunie 2005. Apărările referitoare la îndeplinirea acestei
prime condiții legale, au fost corect calificate de instanța de fond, ca fiind
motive de nelegalitate, care nu pot fi examinate decât pe fondul cauzei, în
cadrul unei acțiuni de anulare a hotărârii de atribuire electronică a
licențelor de execuție.
Măsura de suspendare a executării actului
administrativ nu a fost justificată de recurentă, nici prin necesitatea de a se
preveni producerea unei pagube iminente, întrucât continuarea activității
societății nu este condiționată de atribuirea licenței de execuție pentru
traseul nr. 243 Iași - Galați. Hotărârea din 24 iunie 2005 a descalificat
recurenta, pentru atribuirea licenței de execuție a unui singur traseu și în
consecință, nu determină încetarea activității acesteia, de operator de
transport rutier public, astfel încât nu există riscul producerii unei pagube
iminente sau imposibil de recuperat.
Cererea de suspendare se dovedește a
fi și lipsită de obiect, întrucât hotărârea din 24 iunie 2005 a produs efectele
juridice prevăzute de lege, prin eliberarea licenței de execuție pe traseul nr.
243 Iași – Galați, către intervenienta SC D. SRL Galați, la data de 1 iulie
2005.
În atare situație, actul
administrativ dedus judecății nu mai este susceptibil de executare și
suspendarea efectelor lui nu mai poate constitui obiectul unei cereri formulate
în baza art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Față de considerentele expuse,
constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii
pronunțate de instanța de fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul
recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC
S.I. SRL Iași împotriva sentinței civile nr. 1351 din 18 iulie 2005 a Curții de
Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca
nefondat.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 22 februarie 2006.