ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 607/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 30 iunie 2005, reclamanta SC S.I. SRL Iași a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâții A.R.R., I.G.C.T.I. și Comisia de validare a rezultatelor atribuirii electronice a traseelor din programul de transport rutier de persoane prin servicii regulate în trafic național, să se dispună suspendarea executării hotărârii din 24 iunie 2005, prin care a fost admisă contestația formulată de SC D. SRL și a fost descalificată de la atribuirea licenței de execuție pe traseul Iași - Galați.

În motivarea cererii, întemeiată pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, reclamanta a arătat că, deși a câștigat licitația de atribuire a traseului interjudețean Iași - Galați, a fost descalificată în mod abuziv și nelegal prin hotărârea din 24 iunie 2005, care are un impact negativ asupra activității sale, determinând o pagubă materială estimată la suma de 3.714.735.000 lei. La data de 13 iulie 2005, SC D. SRL Galați a formulat cerere de intervenție în interes propriu și a solicitat respingerea cererii, ca nefondată, motivând că susținerile reclamantei nu dovedesc și nu justifică aplicarea prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004. Prin sentința civilă nr. 1351 din 18 iulie 2005, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de intervenție formulată de SC D. SRL Galați și a respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantei.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a considerat că din probele administrate de reclamantă nu rezultă ca fiind îndeplinite condițiile imperative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, pentru suspendarea executării actului administrativ în perioada de soluționare a plângerii prealabile la autoritatea emitentă. Referitor la paguba iminentă pretinsă în cerere, instanța de fond a reținut că reclamanta își poate desfășura activitatea de transport cu mijloacele din dotare și pe alte trasee pentru care are posibilitatea să participe la atribuirea electronică, astfel încât nu există temeiuri de suspendare a executării hotărârii prin care a fost descalificată de la atribuirea unui traseu. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamanta, solicitând casarea hotărârii în baza art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Recurenta a susținut că în mod greșit a fost respinsă cererea sa de suspendare și s-a considerat că nu a dovedit îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004. În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a arătat că existența cazului bine justificat rezultă din faptul că din anul 2003 a efectuat curse pe traseul nr. 243 Iași - Galați și a câștigat atribuirea licenței de execuție pentru traseul respectiv, fiind descalificată în mod nelegal, prin actul administrativ contestat. Recurenta a susținut că în cauză este îndeplinită și cea de-a doua condiție privind riscul producerii unei pagube iminente, întrucât prin neexecutarea licenței pe traseul solicitat va înregistra daune în sumă de 3.714.735.000 lei.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și cu dispozițiile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente: Cererea recurentei, de suspendare, întemeiată pe exercitarea la data de 28 iunie 2005, a recursului administrativ reglementat de art. 7 din Legea nr. 554/2004, nu îndeplinește condițiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din aceeași lege și a fost corect respinsă de instanța de fond.

Din motivarea cererii de chemare în judecată și din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă existența unor cazuri bine justificate pentru măsura provizorie solicitată de recurentă în perioada de soluționare a plângerii prealabile depusă la autoritatea publică emitentă a hotărârii din 24 iunie 2005. Apărările referitoare la îndeplinirea acestei prime condiții legale, au fost corect calificate de instanța de fond, ca fiind motive de nelegalitate, care nu pot fi examinate decât pe fondul cauzei, în cadrul unei acțiuni de anulare a hotărârii de atribuire electronică a licențelor de execuție. Măsura de suspendare a executării actului administrativ nu a fost justificată de recurentă, nici prin necesitatea de a se preveni producerea unei pagube iminente, întrucât continuarea activității societății nu este condiționată de atribuirea licenței de execuție pentru traseul nr. 243 Iași - Galați.

Hotărârea din 24 iunie 2005 a descalificat recurenta, pentru atribuirea licenței de execuție a unui singur traseu și în consecință, nu determină încetarea activității acesteia, de operator de transport rutier public, astfel încât nu există riscul producerii unei pagube iminente sau imposibil de recuperat. Cererea de suspendare se dovedește a fi și lipsită de obiect, întrucât hotărârea din 24 iunie 2005 a produs efectele juridice prevăzute de lege, prin eliberarea licenței de execuție pe traseul nr. 243 Iași – Galați, către intervenienta SC D. SRL Galați, la data de 1 iulie 2005. În atare situație, actul administrativ dedus judecății nu mai este susceptibil de executare și suspendarea efectelor lui nu mai poate constitui obiectul unei cereri formulate în baza art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Față de considerentele expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC S.I. SRL Iași împotriva sentinței civile nr. 1351 din 18 iulie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 februarie 2006.