ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4413/2018

Asupra recursurilor de față,

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția VIII a contencios administrativ și fiscal, la data de 9 august 2007 sub nr. x/2007, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Transporturilor, Autoritatea Rutieră Română, Inspectoratul General pentru Comunicații și Tehnologia Informației (ulterior desființat, în baza dispozițiilor O.U.G. nr. 25/2007, atribuțiile fiind preluate, prin subrogare legală, succesiv, de Agenția pentru Serviciile Societății Informaționale, Centrul Național de Management pentru Societatea Informațională, respectiv Agenția Pentru Agenda Digitală a României) și SC B. SRL, obligarea pârâților, în solidar, la plata sumei de 1.280.031,27 RON reprezentând despăgubiri materiale și la plata sumei de 300.000 Euro, reprezentând despăgubiri morale, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat în esență următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 2088 din 13 decembrie 2005, Curtea de Apel București a admis acțiunea reclamantei, a anulat hotărârea din 24 iunie 2005 și rezoluția din 13 iunie 2005 a Comisiei de Validare a Atribuirii Electronice a Traseelor, a anulat licențele de execuție eliberate pe numele intervenientei SC B. SRL pe traseul Iași - Galați pe perioada 2005 - 2008, a constatat reclamanta drept câștigătoare a licitației organizate în perioada 27 mai - 3 iunie 2005 pentru traseul Iași - Galați și a respins ca neîntemeiată cererea de intervenție în interesul pârâților formulată de SC B. SRL.

Recursurile declarate de pârâții Autoritatea Rutieră Română, Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului și Inspectoratului General pentru Comunicații și Tehnologia Informației au fost respinse de Înalta Curte de Casație Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 3146 din 28 septembrie 2006 pronunțată în Dosarul nr. x/2005.

Contestațiile în anulare formulate de Autoritatea Rutieră Română și Ministerul Transporturilor Construcțiilor și Turismului împotriva Deciziei nr. 3146 din 28 septembrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal au fost respinse ca tardiv formulate.

Pârâta Autoritatea Rutieră Română a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Pârâtul Ministerul Transporturilor a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

Pârâta SC B. SRL a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

A arătat că societatea nu are calitatea de autoritate publica emitenta a actului administrativ invocat de către reclamanta astfel ca nu are legitimarea procesuala pasiva în acțiunea reclamantei.

A invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei.

Pârâta Agenția Pentru Agenda Digitală a României a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, față de prevederile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

A precizat pârâta că dacă această excepție va fi respinsă, înțelege să formuleze o cerere de chemare în garanție a d-lui C., angajat al IGCTI la momentul emiterii actelor administrative atacate, având calitatea de reprezentant al acestei instituții în Comisia de validare a atribuirii electronice, în baza art. 60 alin. (1) din C. proc. civ. și art. 16 din Legea nr. 554/2004.

Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinările pârâților.

Prin Încheierea din data de 18 iunie 2008, instanța a constatat admisibilitatea cererii de chemare în garanție formulată de pârâta Agenția pentru Serviciile Societății Informaționale în privința reprezentantului său în Comisia de validare, C., dispunând citarea acestuia în calitate de chemat în garanție.

Prin Încheierea din data de 30 iunie 2008, Curtea a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâta Agenția pentru Serviciile Societății Informaționale, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâta SC B. SRL.

Chematul în garanție C. a formulat întâmpinare și cerere de chemare în garanție a numitului D., cerere încuviințată prin Încheierea din 4 martie 2009 .

Prin Încheierea din data de 27 mai 2009, Curtea a respins excepția lipsei calității procesuale active a pârâtei Agenția pentru Serviciile Societății Informaționale, pentru formularea cererii de chemare în garanție a lui C., invocată de către acesta, iar prin încheierea din data de 3 iunie 2009, Curtea a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a numitului D. și a respins cererea de chemare în garanție formulată de C. față de D., ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală.

Prin Sentința civilă nr. 7233 din 20 decembrie 2012, Curtea de Apel București a luat act de renunțarea la judecată a reclamantei SC A. SRL în contradictoriu cu pârâta SC B. SRL, a admis în parte acțiunea formulată și a obligat pârâții Ministerul Transporturilor, Autoritatea Rutieră Română și Centrul Național de Management pentru Societatea Informațională la plata în solidar, către reclamanta SC A. SRL, a sumei de 725.923,83 RON, reprezentând despăgubiri materiale. A respins capetele de cerere referitor la daunele morale, respectiv plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiate.

Prin Sentința civilă nr. 3654 din 21 noiembrie 2013, Curtea de Apel a admis cererea de completare a Sentinței nr. 7233 din 20 decembrie 2012, în sensul că a respins cererea de chemare în garanție a lui C. ca neîntemeiată.

Prin Decizia nr. 594 din 12 februarie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile declarate de reclamanta SC A. SRL, respectiv de pârâții Ministerul Transporturilor, Autoritatea Rutieră Română și Agenda Digitală a României, a casat Sentința civilă nr. 3654 din 21 noiembrie 2013 și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

În rejudecare:

Prin încheierea din ședința publică din 1 septembrie 2015, Curtea a luat act de renunțarea la judecarea cererii formulate de reclamantă în contradictoriu cu pârâta SC B. SRL Galați, prin lichidator judiciar.

Curtea a dispus la același termen rectificarea citativului în sensul scoaterii din cauză a chemaților în garanție C. și D., având în vedere împrejurarea că nu au fost recurate Sentința civilă nr. 3654 din 21 noiembrie 2013 prin care s-a respins cererea de chemare în garanție a numitului C. ca neîntemeiată, urmare a completării dispozitivului Sentinței civile nr. 7233/2012, și nici încheierea de ședință din data de 3 iunie 2009, prin care s-a dispus respingerea cererii de chemare în garanție formulată de C. împotriva lui D., ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Părțile au depus la dosar, în rejudecare, cereri de probatorii și note scrise.

Prin sentința nr. 2041 din 27 aprilie 2018, Curtea de Apel București, secția A VIII A contencios administrativ și fiscal a rectificat citativul în sensul scoaterii din cauză a pârâtului conducătorul Autorității Rutiere Române, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Rutieră Română, Agenția pentru Agenda Digitală a României, Ministerul Transporturilor, a obligat pârâții la plata sumei de 1.200.285,62 RON către reclamantă, reprezentând despăgubiri pentru daunele materiale, actualizate, a respins în rest acțiunea, ca neîntemeiată, a obligat pârâții la plata sumei de 9.500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, admise în parte.

În motivarea soluției adoptate, prima instanță a reținut, în esență, că prin Sentința civilă nr. 2088 din 13 decembrie 2005 pronunțată în Dosarul nr. x/2005 (în format vechi nr. y/2005), Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamanta SC A. SRL împotriva pârâților Autoritatea Rutieră Română, Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului și Inspectoratul General pentru Comunicații și Tehnologia Informației, a dispus anularea Hotărârii din data de 24 iunie 2005 și a Rezoluției din 13 iunie 2005 a Comisiei de validare a atribuirii electronice a traseelor, anularea licențelor de execuție eliberate pe numele intervenientei SC B. SRL pe traseul Iași - Galați pe perioada 2005 - 2008, reclamanta SC A. SRL fiind constatată câștigătoare a licitației organizate în perioada 27 mai - 3 iunie 2005 pentru traseul Iași - Galați. A fost respinsă cererea de intervenție a SC B. SRL.

Prin Decizia nr. 3146/2006, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 28 septembrie 2006, au fost respinse recursurile formulate de Autoritatea Rutieră Română, Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului și Inspectoratul General pentru Comunicații și Tehnologia Informației împotriva Sentinței civile nr. 2088 din 13 decembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Prin Decizia nr. 2731 din 28 mai 2007 pronunțată în Dosarul nr. x/2006, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins contestațiile în anulare formulate de Autoritatea Rutieră Română și Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului împotriva Deciziei ÎCCJ nr. 3146/2006, ca tardiv formulate.

În considerente, s-a reținut că Sentința civilă nr. 2088/2005 a CAB, secția a VIII-a a fost executată de Autoritatea Rutieră Română la cererea reclamantei SC A. SRL, prin eliberarea licenței de traseu seria x nr. x/1 din 4 octombrie 2006.

Având în vedere hotărârile judecătorești menționate, Curtea a reținut că, deși reclamanta SC A. SRL Iași a fost declarată câștigătoare a procedurii de atribuire electronică a traseului interjudețean 243 (Iași - Galați) pentru cursa 1, la data de 3 iunie 2005, până la momentul eliberării licenței de traseu seria x nr. x/1, la 4 octombrie 2006, aceasta s-a aflat în imposibilitate de a-și valorifica dreptul câștigat, de exploatare a licenței obținute, prin prestarea serviciului public de transport de călători pe acest traseu.

În opinia instanței, această împrejurare a cauzat reclamantei un prejudiciu constând în profitul net pe care l-ar fi putut obține dacă ar fi exploatat acest traseu, în lipsa emiterii actelor administrative desființate, cu autobuzele cu care a câștigat licitația, avându-se în vedere și împrejurarea că în ceea ce privește autobuzul GR 1100 s-a stabilit că reclamanta a formulat o cerere de înlocuire întemeiată, cu autobuzul cu numărul de înmatriculare x (prin Decizia nr. 3146 din 28 septembrie 2006 a ÎCCJ s-a reținut că "(...) potrivit dispozițiilor prevăzute în art. 34 alin. (4) din Normele Metodologice de autorizare și efectuare a transporturilor rutiere și a activităților conexe din Ordinul 1842/2001 al MLPTL, autovehiculul cu care s-a obținut licența de execuție pentru traseu poate fi înlocuit numai cu un autovehicul care întrunește un număr de puncte cel puțin egal cu autovehiculul pe care îl înlocuiește. Ori reclamanta a respectat obligațiile ce-i revin, a participat la licitația de atribuire a licenței de execuție pentru traseul Iași - Galați, a fost declarată câștigătoare și ulterior a solicitat, conform prevederilor arătate, înlocuirea autovehiculului cu altul mult mai bine cotat. Și-a îndeplinit și obligația de a comunica acest lucru ARR."

A mai reținut Curtea că actele administrative anulate în Dosarul nr. x/2005, Rezoluția din data de 13 iunie 2005 și Hotărârea din data de 24 iunie 2005, au fost emise de Comisia de validare a atribuirii electronice a traseelor din Programul de transport rutier de persoane prin servicii regulate în trafic național, organism interinstituțional fără personalitate juridică, formată din trei membri, respectiv un reprezentant al pârâtului Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, un reprezentant al pârâtei Autoritatea Rutieră Română și un reprezentant al pârâtului Inspectoratul General pentru Comunicații și Tehnologia Informației (Agenția Pentru Agenda Digitală a României).

Aceste autorități au avut calitatea de pârâți în dosarul sus menționat. În condițiile în care nu s-a reținut lipsa calității procesuale pasive în dosarul respectiv, s-a dedus că justificarea chemării în judecată a celor trei autorități, ai cărei reprezentanți au făcut parte din Comisia care a emis actele administrative anulate, a fost stabilită irevocabil, cu putere de lucru judecat.

Astfel, s-a apreciat că răspunderea pârâților este una solidară, având în vedere că nu există dispoziții exprese care să delimiteze atribuțiile între cei trei reprezentanți în cadrul comisiei de validare. Comisia de validare este subiect de drept administrativ, purtând răspunderea administrativă pentru legalitatea actelor adoptate, însă, neavând personalitate juridică, nu are buget propriu, astfel că acțiunea în despăgubiri este formulată împotriva autorităților pârâte.

Faptul că nu există o subordonare între Comisie și vreuna dintre instituțiile pârâte s-a apreciat că nu are relevanță, esențial fiind că cei trei membri ai Comisiei nu au participat în nume propriu, ci în calitate de reprezentanți ai instituțiilor cu care au raporturi de serviciu.

Argumentele privind activitatea organismelor teritoriale ale pârâtei Autoritatea Rutieră Română, care ar fi contribuit la emiterea actelor administrative constatate ca fiind nelegale, a apreciat instanța că nu pot fundamenta respingerea acțiunii reclamantei.

Astfel, împrejurarea că actele administrative emise de structurile teritoriale ale ARR nu au fost contestate nu are relevanță în prezentul litigiu, în condițiile în care instanța a constatat prin hotărâre irevocabilă nelegalitatea actelor emise de Comisia de Validare.

Pe de altă parte, prin sentința pronunțată în Dosarul nr. x/2005, s-a reținut culpa Comisiei de validare:

"Prin cererea depusă la 4 iunie 2005, reclamanta a solicitat înlocuirea autobuzului nr. GR 1100 cu autobuzul nr. x, scop în care a predat licența primului autovehicul. Comisia de validare a interpretat în mod eronat cererea reclamantei, considerând că aceasta a predat licența autovehiculului fără a solicita înlocuirea acestuia."

Curtea a observat că prin hotărârea din 21 iunie 2005, Comisia de validare a dispus suspendarea aplicării rezultatelor atribuirii electronice din 3 iunie 2005 pentru traseul interjudețean 243 până la finalizarea controlului și a cercetării administrative dispuse de ARR, iar la data de 24 iunie 2005 a hotărât "corectarea rezultatelor atribuirii ca urmare a unor erori de înregistrare și a unor verificări a rezultatelor conform art. 12 și 14 din metodologia de atribuire", la pct. 3 menționându-se rezoluția finală de admitere a contestației SC B., soluționată în sensul admiterii de către Comisie.

Argumentele pârâtelor privind legalitatea actelor administrative emise de Comisia de Validare, a reținut instanța că nu pot fi analizate în această cauză, având în vedere efectul pozitiv al puterii lucrului judecat, care se impune în procesul subsecvent între aceleași părți, care, fără a prezenta tripla identitate cu primul, are legătură cu aspectul litigios dezlegat anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.

Astfel cum rezultă din precizările formulate în rejudecare, reclamanta a solicitat despăgubiri pentru cursele pe care le-ar fi efectuat cu autovehiculele x și x, nu și pentru cel de rezervă (B-40-xxx).

A reținut instanța de fond că, în cauză nu s-a făcut dovada faptului că aceste autovehiculele au fost nominalizate de operatorul de transport pentru atribuirea licențelor de execuție pentru alte trasee, în perioada de referință.

Pe de altă parte, s-a mai reținut că, nu este permisă solicitarea cu același vehicul a două sau mai multe curse/trasee/grupe de trasee ale căror grafice de circulație se suprapun sau nu se pot executa cu același autovehicul.

Ca urmare, împrejurarea că autovehiculul x a fost controlat pe traseul Iași - Bicaz la data de 25 iulie 2005 și pe un traseu la data de 9 decembrie 2005 nu poate constitui, în opinia instanței, prin ea însăși, fundamentul respingerii cererii reclamantei de acordare a beneficiului pe care l-ar fi obținut prin efectuarea cursei 1 pe traseul 243 Iași - Galați cu auto x.

Argumentele pârâtei ARR în sensul că la data eliberării licenței (4 octombrie 2006) reclamanta nu a mai solicitat eliberarea licenței pentru auto x a considerat instanța că nu sunt relevante în analiza temeiniciei acțiunii, având în vedere elementele reținute cu putere de lucru judecat prin hotărârile menționate, esențial fiind faptul că reclamanta câștigase licitația la care participase cu autovehiculul GR 1100, a cărei înlocuire cu auto x a solicitat-o prin cererea de predare a licenței, iar despăgubirile privesc o perioadă anterioară datei de 4 octombrie 2006.

Împrejurarea că reclamanta nu deținea licență de execuție la data de 4 mai 2005, data de referință prevăzută de art. 69 alin. (3) din OMLPTL nr. 1842/2001 și art. 4 din metodologie, ci de la data de 2 iunie 2005, invocată de ARR prin notele de ședință din 4 martie 2016, nu poate fundamenta respingerea acțiunii. Prin hotărârea pronunțată în Dosarul nr. x/2005, instanța a constatat că cererea reclamantei din 4 iunie 2005 a fost interpretată eronat, reclamanta solicitând înlocuirea autobuzului GR 1100 cu auto x, licența primului autovehicul fiind predată în acest scop. Aspectele privind deținerea licenței de execuție valabile la data de 4 mai 2005 pentru autovehiculul x au fost invocate în apărare în Dosarul nr. x/2005, acestea fiind înlăturate prin sentința pronunțată în cauza respectivă, precum și în cererea de recurs formulată în acea cauză.

Astfel, instanța a dispus anularea Hotărârii și a Rezoluției Comisiei de validare a atribuirii electronice a traseelor, precum și anularea licențelor de execuție eliberate pe numele intervenientei SC B. SRL pe traseul Iași - Galați pe perioada 2005 - 2008.

Reclamanta fiind câștigătoarea licitației organizate pentru traseul Iași- Galați, conform constatării din Sentința civilă nr. 2088 din 13 decembrie 2005, împrejurarea că reclamanta ar fi efectuat cursa respectivă este certă.

De asemenea, împrejurarea că nu ar fi fost respectate prevederile art. 7 alin. (2) din Metodologie teza a IV-a: licența de execuție pentru vehicul trebuie să fie deținută și la data eliberării licenței de execuție pentru traseu - nu a fost reținută în respingerea pretențiilor reclamantei față de soluția dispusă în Dosarul nr. x/2005, această împrejurare privind raportul juridic litigios soluționat în favoarea reclamantei.

Faptul că la eliberarea licenței de traseu (cererea din 4 octombrie 2006) reclamanta nu a mai avut în vedere autobuzul B-43-xxx, ci auto înmatriculat sub nr. x, cu o capacitate de 13 locuri, nu a putut fundamenta reținerea situației că activitatea de transport pe traseul respectiv ar fi fost efectuată cu autovehicule cu o capacitate totală de 41 de locuri (28 și 13), având în vedere că cererea privește o perioadă ulterioară celei de referință.

Prejudiciul produs ca urmare a emiterii celor două acte administrative a căror anulare s-a dispus prin hotărârea irevocabilă este reprezentat de beneficiul pe care reclamanta l-ar fi obținut prin prestarea serviciului de transport public de călători pe traseul interjudețean 243 (Iași - Galați) pentru cursa 1, în perioada cuprinsă între data câștigării procedurii - 3 iunie 2005 și data eliberării licenței - 5 octombrie 2006, beneficiu constând în profitul net pe care l-ar fi putut obține reclamanta dacă ar fi exploatat acest traseu.

Față de susținerile pârâtelor privind modul de stabilire a prejudiciului, Curtea a încuviințat obiectivul determinării cheltuielilor de exploatare, a veniturilor și a profitului înregistrate în perioada de referință din activitatea de transport rutier persoane pe traseul respectiv de către SC B., societatea care a fost declarată câștigătoare a procedurii de atribuire a traseului ca urmare a descalificării reclamantei.

Expertul judiciar a concluzionat că actele depuse la dosar nu permit identificarea valorilor cheltuielilor efectuate pentru executarea cursei, în documentele întocmite de această societate fiind identificate erori, ca urmare a fundamentării pe documentele "Diagrame Iași" astfel cum s-a menționat și în răspunsul la obiecțiuni, astfel că orice variantă de determinare a profitului ar reprezenta o estimare.

Reclamanta a invocat faptul că elementele relevante în vederea stabilirii prejudiciului sunt cele care se raportează la situația sa, și nu la cea a operatorului care a prestat serviciul de transport în perioada respectivă, având în vedere că rezultatele contabile ale operatorilor economici sunt diferite și în funcție de modul desfășurare a activității economice, de resurse, etc.

La solicitarea reclamantei, au fost încuviințate obiectivele expertizei contabile constând în determinarea cheltuielilor de exploatare înregistrate în contabilitatea acesteia în perioada 1 iulie 2005 - 4 octombrie 2006 (perioada rectificată la 5 octombrie 2006) din activitatea de transport rutier persoane, și determinarea profitului pe care reclamanta l-ar fi obținut în ipoteza în care ar fi efectuat cursa, prin raportare la costurile înregistrate în contabilitatea reclamantei în perioada 1 iulie 2005 - 4 octombrie 2006 din activitatea de transport rutier persoane, având în vedere și fluxul de călători pe traseul 243 Iași- Galați în perioada respectivă.

Aceste elemente au fost stabilite prin raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză pe baza documentelor justificative în care au fost evidențiate cheltuielile de exploatare din activitatea de transport rutier- balanțe analitice lunare pentru perioada 1 iulie 2005 - 31 octombrie 2006. Pentru perioada 1 - 5 octombrie 2006, în lipsa unor situații zilnice, expertul a procedat la calcularea mediei zilnice a cheltuielilor de exploatare (conform răspunsului la obiecțiuni, reprezentând totalul cheltuielilor de exploatare octombrie/31 zile) și înmulțirea acesteia cu numărul de zile (5).

Prin încheierea din 3 octombrie 2017, Curtea a reținut, față de aspectele invocate și analizate la încuviințarea obiectivelor expertizei contabile, că obiecțiunile reclamantei privind eliminarea cheltuielilor cu reparațiile și piesele de schimb și luarea în considerare doar a cheltuielilor cu reparațiile și piesele de schimb legate de schimbul anvelopelor și a uleiului (consumabile) vin în completarea obiectivelor expertizei, și nu în lămurirea acesteia.

Astfel, la stabilirea obiectivului a fost avut în vedere punctul de vedere exprimat de reclamantă în sensul că prejudiciul ar putea fi determinat prin raportare la costurile de exploatare ale reclamantei în perioada de referință.

Aspectele privind eliminarea cheltuielilor cu reparațiile și piesele de schimb care nu ar fi fost efectuate cu autovehicule noi, așa cum erau cele două autobuze care ar fi fost utilizate pentru efectuarea cursei, nu au fost invocate, analizate și stabilite în cadrul încuviințării obiectivelor.

Curtea a constatat că obiecțiunile pârâtei Agenția pentru Agenda Digitală a României referitoare la primul obiectiv vin în modificarea obiectivelor expertizei cu evidențierea faptului că determinarea cheltuielilor de exploatare în perioada 1 iulie 2005 - 5 octombrie 2006 să se refere exclusiv la activitatea de transport rutier persoane din curse regulate desfășurată de reclamantă, fără să fie avute în vedere cursele ocazionale și cele speciale.

Această situație a fost pusă în discuție și în punctul de vedere exprimat de expertul consilier parte pentru pârâta ARR, acesta arătând că în mod greșit au fost avute în vedere cheltuielile de exploatare privind toată activitatea de transport, inclusiv cursele ocazionale și speciale efectuate de reclamantă, și nu doar activitatea de transport de persoane din curse regulate precum Cursa I pe traseul 243 Iași Galați.

Curtea a reținut că obiectivul stabilit privește determinarea cheltuielilor de exploatare înregistrate în perioada respectivă din activitatea de transport rutier persoane, fără să se facă distincția avută în vedere de pârâți.

Pe de altă parte, în analiza obiectivului 2, care privește stabilirea profitului, expertul contabil a stabilit raportul cheltuieli-venituri raportat la activitatea de transport rutier persoane desfășurată efectiv de reclamantă în perioada de referință, fiind avută în vedere și la stabilirea veniturilor toată activitatea de transport rutier persoane, inclusiv cursele ocazionale și speciale efectuate de reclamantă.

Curtea a încuviințat obiecțiunile pârâtelor ARR referitoare la primele două obiective, expertul formulând precizări în răspunsul la obiecțiuni.

Instanța a încuviințat cererea reclamantei de completare a raportului de expertiză cu actualizarea sumei, în funcție de rata inflației/indicele prețurilor de consum, având în vedere că acest obiect a fost solicitat în cererea de probe, nefiind analizat la momentul stabilirii obiectivelor expertizei.

Conform raportului de expertiză auto, astfel cum a fost precizat prin răspunsul la obiecțiuni, fluxul de călători pe traseul 243 Iași - Galați și retur, conform actelor întocmite de SC B. SRL în prestarea serviciului de transport pe traseul respectiv în perioada de referință, a fost de 112 călători.

Curtea a apreciat că nu pot fi reținute susținerile pârâtelor în sensul că la calculul prejudiciului trebuie să fie avut în vedere prețul care rezultă din biletele de călătorie eliberate de operatorul de transport care a efectuat în concret cursa respectivă, în condițiile în care din actele depuse la dosar rezultă că reclamanta practica un alt tarif, fiind de presupus că acesta ar fi fost utilizat și în situația prestării serviciilor de transport pe traseul în cauză.

Potrivit raportului de expertiză contabilă și răspunsului la obiecțiuni, profitul pe care reclamanta l-ar fi obținut dacă ar fi efectuat cursa 1 pe traseul cod 243 Iași - Galați în perioada 1 iulie 2005 - 5 octombrie 2006 (112 călători dus-întors față de concluziile raportului în specialitatea autovehicule și de dispozițiile instanței din încheierea de ședință din data de 14 februarie 2017), ar fi fost în cuantum de 823.457,08 RON (profit actualizat în cuantum de 1.200.285,62 RON) în raport de prețul practicat de reclamantă.

Valoarea cheltuielilor de exploatare înregistrate în perioada 1 iulie 2005 - 5 octombrie 2006 din activitatea de transport rutier persoane, astfel cum sunt reflectate în contabilitatea reclamantei (balanța de verificare, conform răspunsului la obiecțiuni) este de 358.197,89 RON.

Veniturile din activitatea de transport rutier persoane sunt de 597.822,95 RON. Procentul cheltuieli/venituri este de 59,917% (358.197,89/597.822,95*100).

Conform formulei de calcul în care se iau în considerare lungimea traseului, perioada de referință, de 458 zile, fluxul de călători și prețul biletelor, rezultă venituri nerealizate de 2.054.404,80 RON.

Raportat la procentul cheltuieli/venituri obținut prin desfășurarea de către reclamantă a activității de transport rutier persoane în perioada de referință, cheltuielile aferente veniturilor nerealizate sunt în sumă de 1.230.937,72 RON, rezultând un profit contabil (venituri totale- cheltuieli totale) de 823.467,08 RON.

Curtea a apreciat că rezultatele activității de transport rutier persoane desfășurate de reclamantă în perioada de referință, astfel cum sunt reflectate în contabilitatea sa, oferă date cu relevanță asupra condițiilor în care ar fi putut fi efectuată cursa și pe traseul în discuție.

Curtea a constatat că sunt îndeplinite condițiile răspunderii patrimoniale, urmând a dispune obligarea în solidar a pârâților la plata prejudiciului produs prin emiterea actelor administrative nelegale.

Având în vedere principiul reparării integrale a prejudiciului, Curtea a dispus obligarea la plata sumelor reprezentând actualizarea cu indicele de inflație a sumelor de bani până la zi. Cererea de obligare a pârâtelor la plata dobânzilor care ar fi fost obținute în situația creării unor depozite bancare, a apreciat Curtea că nu este întemeiată, acest prejudiciu nefiind cert.

Solicitarea reclamantei privind plata sumei de 541.000 RON reprezentând contravaloarea chiriei achitate pentru închirierea autovehiculelor GR - 1100 și x, de asemenea s-a apreciat că nu este întemeiată.

Curtea a constatat că cererea de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată efectuate în dosarul având ca obiect anulare act administrativ nu este întemeiată, întrucât acestea nu se circumscriu răspunderii administrativ patrimoniale a autorității emitente a actului administrativ nelegal, pentru recuperarea acestora fiind deschisă calea dreptului comun.

Curtea a constatat că cererea de obligare a pârâților la plata daunelor morale nu este întemeiată. Curtea a reținut, pe de o parte, că din probele administrate în cauză nu rezultă daunele aduse drepturilor nepatrimoniale ale persoanei juridice.

Pe de altă parte, elementele care privesc prejudiciul moral al persoanei fizice (administratorul societății) nu pot fi avute în vedere în soluționarea cererii de reparare a prejudiciului moral formulate de persoana juridică.

Curtea a constatat că cererea de rectificarea a citativului în sensul scoaterii din cauză a pârâtului Conducătorul Autorității Rutiere Române este fondată, această mențiune în citativ menținându-se în mod eronat și pentru perioada ulterioară soluționării cererii de reexaminare a amenzii formulate de ARR, prin conducătorul său, prin încheierea din 23 aprilie 2012.

Împotriva Sentinței nr. 2041 din 27 aprilie 2018 a Curții de Apel București, secția A VIII A contencios administrativ și fiscal au declarat recurs pârâtele Autoritatea Rutieră Română și Agenția pentru Agenda Digitală a României și de pârâtul Ministerul Transporturilor.

3.1 Recurenta pârâtă Agenția pentru Agenda Digitală a României a susținut în recursul său că sentința recurată nr. 2041/2018 este pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșita a normelor de drept material, respectiv a Normei CECCAR, precum și a Ordinului nr. 353/2007 cu modificările ulterioare.

Se arată că potrivit Normei CECCAR nr. 35241 expertul cauzei desemnat de instanța avea obligația de a întocmi expertiza pe baza materialului documentar adecvat, care constituie premise și condiția necesara întocmirii raportului de expertiza, care trebui sa fie temeinic fundamentat și bazat pe evidențieri contabile.

În mod eronat instanța de fond își fundamentează motivarea sentinței recurate pe expertiza contabila întocmită de doamna E. prin care a fost stabilit ca profitul reclamantei este în suma de 823.467,08 RON, iar profitul actualizat în funcție de rata inflației/indicele preturilor de consum este în suma de 1.200.285,62 RON.

Apreciază recurenta o expertiza judiciara trebuia sa stabilească un profit net real, cat mai aproape de valoarea adecvata/concretă a activității din transporturi desfășurată de reclamanta.

Tot în recurs au mai fost invocate prevederile art. 2 din Ordinul nr. 3389/2011 privind stabilirea prin estimare a bazei de impunere, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 804 din 14 noiembrie 2011, emis de Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscala.

Invocând aceste prevederi legale, recurenta a ținut să dovedească faptul că estimarea veniturilor obținute sunt subdimensionate, acestea putând fi calculate doar prin utilizarea metodei marjei și metoda patrimoniului net și raportate la bilanțurile publicate de Ministerul de Finanțe (anexele depuse de ARR la termenul de judecată din data de 23 ianuarie 2018).

Astfel, rezulta ca instanța de fond prin sentința civila pronunțată nu pune accent pe analiza economică a expertizei contabile, ci aceasta reia în cuprinsul motivării acesteia istoricul dosarului de fond în care s-a pronunțat decizia dispusă în Dosarul x/2005, însă nu se apleacă asupra modului de calcul din expertiză.

În opinia recurentei, raportat la expertiza realizată de expertul desemnat doamna E. (cel inițial cât și cea prezentată în răspunsul la obiecțiuni, în care expertul prezintă niște cifre făcute pe un flux de persoane pe sens de 56 călători), rezultă că aceasta a efectuat în ambele situații calcule lipsite de orice rațiune economică, astfel că, raportul este o lucrare inutilă și fără un rezultat care să contribuie la soluționarea cauzei.

Astfel, comparând cheltuielile de 802 RON/1.000 RON venit din bilanțul anului 2007, cu cheltuielile de 599 RON/1.000 RON venit din expertiză, rezultă, de asemenea, o discrepanță major între cele două valori, ceea ce indubitabil duce la concluzia că expertul a folosit un mod de calcul prin care a subdimensionat în mod evident cheltuielile.

Totodată, din bilanțul anului 2006 (anexa 2 dosar fond) rezultă faptul ca SC B. SRL, pe întreaga activitate desfășurată în întreg anul 2006, a obținut un profit de doar 178.945 RON, considerent pentru care nu pot fi reținute concluziile din raportului de expertiză ca în perioada ianuarie - octombrie 2006 "beneficiul obținut de SC A. SRL este de 544.366,75 RON".

Susține recurenta că bilanțul anului 2007, an în care a executat în fapt traseul interjudețean Iași - Galați, depus de SC A. SRL și publicat de Ministerul de Finanțe, reflectă în modul cel mai concret posibil, din punct de vedere economic, în indicatorul contului denumit profit și pierdere, care sunt valorile reale ale activității desfășurate de reclamantă, bilanț ce nu a fost avut în vedere de către expertul desemnat.

Se apreciază că ca bilanțurile contabile afișate pe site-ul Ministerului de Finanțe sunt singurele care relevă realitatea economică cu privire la prejudicial cauzat, întrucât sunt singurele date reale, publicate de instituția abilitata în acest sens.

Recurenta mai arată că la evidențierea cheltuielilor, expertul desemnat de instant a procedat la încălcarea Normei CECCAR 3513.1. neevidențiind cheltuielile anticipate și alte cheltuieli prevăzute în legea contabilității (cheltuieli cu piesele de schimb și accesorii, cheltuielile cu RCA cheltuielile cu asigurarea CASCO, cheltuielile cu salarii, cheltuielile cu taxa asupra mijloacelor de transport, cheltuieli cu inspecțiile tehnice periodice, cheltuieli cu reclasificarea autovehiculelor, cheltuieli administrative etc).

Totodată, instanța de fond nu a făcut o analiză comparativă temeinică față de cele precizate de expertul parte desemnat de ARR doamna F., care vine și precizează că deși expertul a luat în calcul cheltuielile de exploatare din contabilitatea reclamantei din perioada mai sus menționată, vine și face o observație foarte importantă în sensul că, în fapt, aceste cheltuieli evidențiază toată activitatea de transport inclusiv cursele ocazionale și speciale efectuate de reclamantă nu doar din activitatea de transport de persoane din curse regulate, în speță Cursa 1 pe traseul 243 Iași - Galați.

Instanța de fond nu a luat în considerare bilanțurile contabile ale SC A. SRL pe anii 2006 și 2007 publicate pe Ministerul Finanțelor Publice, de unde reiese că pe anul 2005 din întreaga activitate a obținut un profit net în sumă de 112.824 RON (pe toată activitatea societății), pe anul 2006 din întreaga activitate a obținut un profit net în sumă de 59.670 RON, iar în anul 2007 a obținut un profit net în sumă de 142.328 RON, ceea ce a pus la îndoială întreaga expertiza contabila efectuata de expertul desemnat de instanța, care a reținut un profit în sumă de 823.467,08 RON, actualizat la suma de 1.200.285,62 RON față de profitul declarat la MFP pe cei 3 ani în sumă de 314.822 RON, astfel că se poate observa o discrepanță majoră pe care onorata instanță de fond nu a luat-o în calcul și analiză.

3.2 Recurenta-pârâtă Autoritatea Rutieră Română a susținut în recursul său că Sentința civilă nr. 2041 este pronunțată cu încălcarea Normei CECCAR 3524.1 conform căreia expertul cauzei avea obligația de a întocmi expertiza pe baza materialului documentar adecvat. Materialul adecvat conform Normei CECCAR anterior invocate constituie premisa și condiția necesară întocmirii raportului de expertiză, care trebuie să fie temeinic fundamentat și bazat pe evidențieri contabile.

Totodată, sentința civilă recurată nr. 2041 este pronunțată cu aplicarea greșită a pozițiilor din OMLPTL nr. 1842/2001 (aplicabile la momentul pronunțării Sentinței definitive nr. 2088 din 13 decembrie 2005), precum și a dispozițiilor din "Metodologia de atribuire a licențelor de execuție pentru traseu din Programul de transport rutier de persoane prin servicii regulate în trafic județean, interjudețean între două județe limitrofe și interjudețean.

Instanța de fond, prin Sentința recurată nr. 2041, nu face altceva decât să reia din considerentele avute în vedere la pronunțarea Sentinței definitive și irevocabile nr. 2088 din 13 decembrie 2005. pronunțată în Dosarul nr. x/2005, precum și din considerentele deciziei înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3146 din 28 septembrie 2006, însă toate aceste considerente au fost deja tranșate prin pronunțarea acestora. Ceea ce instanța de fond trebuia să analizeze în prezenta cauză, sunt despăgubirile solicitate de intimata SC A. SRL, modalitatea prin care a fost stabilit prin raportul de expertiză contabilă prejudiciul în suma de 1.200.285.62 RON, precum și actele contabile care au fost luate în calcul.

Se critică faptul că, deși instanța de fond a concluzionat că argumentele pârâtelor privind legalitatea actelor administrative nu pot fi analizate având în vedere efectul pozitiv al puterii lucrului judecat, a reținut totuși, în mod eronat faptul că, Comisia de validare este subiect de drept administrativ, purtând răspunderea administrativă pentru legalitatea actelor adoptate, însă neavând personalitate juridică, nu are buget propriu, acțiunea în despăgubiri fiind formulată împotriva autorităților pârâte, iar cei trei membrii nu au participat în nume propriu, ci în calitate de reprezentanți ai instituțiilor cu care au raporturi de serviciu.

În acest sens, se arată că mandatul acordat de Autoritatea Rutieră Română - ARR reprezentantului din Comisia de validare a fost dat doar pentru validarea rezultatelor alocării electronice și nu pentru a o descalifica pe intimata SC A. SRL, conform dispozițiilor art. 9 din Metodologie.

Se mai arată că că licența pentru traseul interjudețean Iași - Galați nu a fost anulată pentru motive de nelegalitate ci, în mod subsecvent, ca efect al anulării Hotărârii din 24 iunie 2005 și a rezoluției din 13 iunie 2005, emise de Comisia de validare a atribuirii electronice a traseelor.

Astfel, dacă hotărârea din 24 iunie 2005 și Rezoluția din 13 iunie 2005 sunt nule, nici actele subsecvente acestora nu se pot bucura de legalitate fiind afectate în esența lor, conform principiilor absolute quod nullum est nullum efectum și accesorium sequitar principale.

Recurenta a mai subliniat faptul că că data de referință a ședinței de atribuire din 3 iunie 2005, a fost, conform dispozițiilor art. 69 alin. (3) din OMLPTL nr. 1842/2001, dată de 4 mai 2005.

Totodată, în data de 4 iunie 2005 SC A. SRL predă licența de execuție a autovehiculului GR 1100-05/09 - VNP 0355939 valabilă în perioada 18 aprilie 2005 - 10 noiembrie 2005, și solicită înlocuirea autovehiculului GR 1100-05/09 cu care a participat la atribuire și pentru care deținea, la data de referință, licență de execuție pentru acest vehicul, cu autovehiculul x.

Pentru autovehiculul x SC A. SRL nu deținea licență de execuție la data de referință de 4 mai 2005, dată de referință prevăzută de art. 69 alin. (3) din OMLPTL nr. 1842/2001 cu modificările ulterioare și art. 4 din Metodologie.

Din licența de execuție vehicul seria x nr. x emisă pentru vehiculului x. rezultă tară dubiu, că aceasta a fost emisă la 2 iunie 2005. respectiv cu două luni după data de referință prevăzută de art. 69 alin. (3) din OMLPTL nr. 1842/2001 cu modificările ulterioare și art. 4 din Metodologic, considerent pentru care în mod temeinic și legal Comisia de validare a descalificat SC A. SRL urmare a predării licenței de execuție pentru vehiculul cu care a participat la atribuirea cursei 1 a traseului interjudețean Iași - Galați.

Se arată că în conformitate cu dispozițiile O.G. nr. 1/2005 toate licențele de traseu inclusiv licența pentru cursa 1 a traseului Iași - Galați se eliberau începând cu data de 1 iulie 2005.

Ori, la data de 4 iunie 2005 la care SC A. SRL a predat licența de execuție a autovehiculului GR 1100-05/09, licența de execuție de traseu pentru traseul interjudețean Iași - Galați NU putea fi emisă.

Având în vedere prevederile legale anterior menționate, rezultă cu evidență că SC A. SRL putea înlocui autovehiculul GR 1100-05/09 (cu care a participat la atribuire și pentru care deținea, la data de referință, licență pentru acest vehicul), cu autovehiculul x numai dacă deținea licență pentru vehiculul x valabilă la dată de referință de 4 mai 2005, și nu cum în mod eronat a reținut instanța de fond.

Mai mult, dreptul SC A. SRL de a înlocui autovehiculul GR 1100-05/09 cu care a participat la atribuire și pentru care deținea licență de vehicul, se putea solicita doar după obținerea licenței pentru traseul Iași - Galați, și nu înainte de a obține licența pentru acest traseu, susținere întemeiată pe dispozițiile art. 34 alin. (4) din OMLPTL nr. 1842/2001 cu modificările ulterioare, conform cărora "autovehiculul cu care s-a obținut licența de execuție pentru traseu poate fi înlocuit numai cu un autovehicul care întrunește un număr de puncte cel puțin egal cu al acestuia, cu condiția anunțării, în scris a agenției teritoriale a Autorității Rutiere Române - ARR, care a emis licența de execuție pentru traseul respectiv.

De altfel, legiuitorul pentru a crea un cadru general privind regulile comune pentru transporturile rutiere conform normelor europene - respectiv Directiva Consiliului nr. 96/26/CE, Directiva nr. 96/26/CE și Directiva Consiliului nr. 59/2003/CE, prin art. 62 alin. (1) din OMTCT nr. 1987/2005, impune obligația operatorilor de transport rutier de a efectua cursele și traseele atribuite cu vehiculele cu care au participat la atribuirea respectivelor trasee.

Astfel, nu poate fi reținută susținerea instanței de fond că prejudiciul constă în profitul net pe care l-ar fi putut obține SC A. SRL dacă ar fi exploatat acest traseu cu autovehiculul cu numărul de înmatriculare x, în condițiile în care pentru acest autovehicul nu deținea licență de execuție la data de referință de 4 mai 2005 prevăzută de art. 69 alin. (3) din OMLPTL nr. 1842/2001 cu modificările ulterioare și art. 4 din Metodologie.

SC A. SRL a participat la atribuirea traseului din 3 iunie 2005 cu autovehiculul GR 1100-05/09 cu o capacitate de 34 de locuri, autovehicul pe care nu îl mai deținea din data de 4 iunie 2005, astfel că nu mai îndeplinea capacitatea de transport necesară efectuării traseului.

Astfel, urmare faptului că nu mai îndeplinea capacitatea de transport necesară efectuării traseului, SC A. SRL a nominalizat în vederea eliberării licenței pentru cursa 1 a traseului Iași - Galați un autovehicul cu o capacitate mult mai mică susținere pe care a probat-o cu cererea de eliberare a Licenței nr. x din 4 octombrie 2006.

Susținerea instanței de fond că cererea nr. x din 4 octombrie 2006, privește o perioadă ulterioară celei de referință nu poate fi primită de instanța de recurs, întrucât nu se poale prezuma faptul că în perioada expertizată 3 iunie 2005 - 4 octombrie 2006, intimata ar fi efectuat traseul cu alte autovehicule, decât cu cele nominalizate, respectiv x și GR-1100-05/09.

Se mai precizează că în mod eronat instanța de fond, își fundamentează motivarea Sentinței recurate nr. 2041 pe raportul de expertiză contabilă prin care s-a stabilit că profitul intimatei este în suma de 823.467,08 RON, iar profitul actualizat în funcție de rata inflației/indicele prețurilor de consum este în suma de 1.200.285,62 RON.

Ori, raportat la aceste sume stabilite în mod eronat prin raportul de expertiză contabilă, se arată că o expertiză judiciară trebuia să stabilească un profit net real, cât mai aproape de valoarea adevărată/concretă a activității din transporturi desfășurată de intimată.

Conform art. 3513.1 din Standardul Profesional 35, concluziile expertizei trebuie să fie fundamentate numai pe documente care atestă evenimente și tranzacții care fac obiectul recunoașterilor, clasificărilor și prezentărilor contabile.

Or, se arată că prin compararea cheltuielilor de 802 RON/1.000 RON venit din bilanțul anului 2007, cu cheltuielile de 599 RON/1.000 RON venit din expertiză, rezultă o discrepanță majoră între cele două valori, ceea ce indubitabil duce la concluzia că în raportul de expertiză contabilă a fost folosit un mod de calcul prin care au fost subdimensionate, în mod evident, cheltuielile.

Bilanțul anului 2007, an în care a executat în fapt traseul interjudețean Iași - Galați, depus de SC A. SRL și publicat de Ministerul de Finanțe, reflectă în iodul cel mai concret posibil, din punct de vedere economic, în indicatorul contului denumit profit și pierdere, care sunt valorile reale ale activității desfășurate de intimată, bilanț ce nu a fost avut în vedere la stabilirea despăgubirilor în suma de 1.200.285,62 RON.

Pe cale de consecință, în răspunsul la obiecțiunile la raportul de expertiză contabilă comunicat la termenul de judecată din data de 5 decembrie 2017 sunt subdimensionate, dincolo de orice rațiune economică cheltuielile, susținere ce are în vedere calculele anterior menționate, calcule fundamentate pe bilanțurile publicate de Ministerul de Finanțe.

De observat este și discrepanta majoră, raportat la profitul obținut, între operatorul care a efectuat în fapt traseul. în perioada expertizată - SC B. SRL, care în raportul de expertiză este în suma de 658.773,66 RON și profitul obținut de intimata SC A. SRL, care nu a efectuat în perioada expertizată acest traseu, dar totuși ar fi obținut un profit mult mai mare - în suma de 823.467,08 RON, și un profit actualizat în suma de 1.200.285,62 RON, rezultând astfel o discrepanță de 164.693.42 RON, între profitul celor doi operatori de transport.

În contextul celor mai sus învederate, raționamentul instanței de fond cu privire la faptul că rezultatul cheltuiala la 1000 RON nu relevă o discrepanță majoră care să justifice înlăturarea rezultatului obținut prin modalitatea de calcul nu poate fi reținută de instanța de recurs, în condițiile în care, chiar instanța de fond subliniază faptul că expertul judiciar a concluzionat că actele depuse la dosar nu permit identificarea valorilor cheltuielilor efectuate pentru executarea cursei, însă obligă instituția recurentă la plata de despăgubiri materiale în suma de 1.200.285,62 RON.

Consideră lipsit de orice fundament că într-o perioadă de 15 luni, un operator de transport are posibilitatea de a obține un profit de 823.467.08 RON, în condițiile în care așa cum arată bilanțul anului 2007 an în care intimata a efectuat cursa 1 a traseului interjudețean Iași - Galați, cheltuiala la 1000 RON este de 802 RON, iar conform bilanțului depus de SC B. SRL cheltuiala la 1.000 RON este de 964 RON, astfel cum au fost publicate de Ministerul Finanțelor Publice).

În acest sens, susținerea instanței de fond că rezultatul exercițiului financiar din 2007 poate oferi un element de referință, dar este unul care privește o perioadă ulterioară, nu poale fi primit de instanța de recurs, întrucât recurenta a depus la dosarul cauzei și rezultatul exercițiului financiar pe anii 2005 și 2006 care privește perioada expertizată, însă instanța de fond nu le-a avut în vedere.

În ceea ce privește încheierea din ședința publică din data de 23 ianuarie 2018 recurată, în mod eronat instanța de fond a respins cererea întemeiată pe dispozițiile art. 212 din vechiul C. proc. civ. de efectuare a unei noi expertize contabile, sens în care sunt întemeiate dispozițiile art. 304 pct. 9 din vechiul C. proc. civ.

Precizează că dispozițiile art. 212 C. proc. civ. au fost aplicate greșit, întrucât, prin înscrisurile justificative depuse la dosarul cauzei, recurenta a făcut dovada faptului că în raportul de expertiză întocmit în cauză nu au fost respectate nici obiectivele stabilite de instanța de judecată și nici documentele contabile concludente și pertinente pentru această cauză, stabilindu-se un profit care nu este în concordanță cu obiectivele și documentele contabile, nefiind cert, lichid și exigibil.

Conform raportului de expertiză contabilă, prejudiciul a fost stabilit în mod eronat, întrucât nu poate fi acceptat profitul estimat în suma de 823.467,08 RON și actualizat în suma de 1.200.285.62 RON din raportul de expertiză contabilă însușit și reținut de către instanța de fond pentru executarea serviciului public de călători pe traseul interjudețean 243 Iași - Galați în perioada 1 iulie 2005 - 4 octombrie 2006, pentru o perioadă de 15 luni calendaristice, această valoare fiind de natură a pune la îndoială interesul operatorilor de transport de a participa la asemenea proceduri și de a presta un astfel de serviciu public, față de scopul oricărei societăți comerciale de a realiza profit.

În acest sens, arată că a depus la dosar rejudecare și înscrisurile prin care au fost anexate bilanțurile contabile ale SC A. SRL pe anii 2005, 2006 și 2007 publicate de Ministerul Finanțelor Publice, de unde reiese că pe anul 2005 din întreaga activitate a obținut un profit net în suma 112.824 RON, pe anul 2006 din întreaga activitate a obținut un profit net în suma de 59.670 RON, iar în anul 2007 a obținut un profit net în suma de 142.328 RON, ceea ce pune la îndoială întregul raport de expertiză contabilă efectuat în cauză și însușit de către instanța de fond, prin care a fost stabilit un profit în suma de 823.467,08 RON.

Chiar și adunat profitul din întreaga activitate a SC A. SRL pe anii 2005, 2006 și 2007, tot nu ar fi putut obține profitul stabilit în raportul de expertiză contabilă în suma de 823.467,08 RON, ci doar 314.822 RON, discrepanța fiind majoră, în acest sens raționamentul instanței de fond fiind eronat.

Cu privire la cheltuielile de judecată în sumă de