ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3146/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 516 din 21

decembrie 2005 Tribunalul Vaslui a condamnat pe inculpații minori:

1) T.L.A. și

2) S.I.M. zis B., la pedeapsa de 3

ani închisoare, fiecare, pentru săvârșirea în calitate de coautori a

infracțiunii calificate de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și

alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicația art. 74 lit. a), art. 76 lit.

c), art. 99 și 109 C. pen.

S-a făcut aplicația art. 71 și 64 C.

pen., pentru ambii inculpați.

În baza art. 350 C. proc. pen., a

fost menținută arestarea preventivă în cauză a inculpaților, fiind computată din

durata pedepsei închisorii, potrivit art. 88 C. pen., perioada executată prin

reținere/arestare preventivă cu începere de la 9 septembrie 2005 la zi.

Pe latură civilă, în baza art. 14 și

346 C. proc. pen. și art. 998 și urm. C. civ., au fost obligați în solidar

coinculpații minori T.L.A. și S.I.M. împreună cu părțile responsabile

civilmente, la 25 lei RON daune materiale și 500 lei RON daune morale către

partea civilă I.C.C.

De asemenea, fiecare dintre

inculpați în solidar cu părțile responsabile civilmente au fost obligate la

suma de 100 lei RON cheltuieli judiciare statului.

Hotărând astfel, prima instanță a

reținut, în fapt, că în noaptea de 8 septembrie 2005, aflați la plimbare prin

municipiul Vaslui într-un autoturism proprietate personală și având nevoie de

bani pentru alimentare cu benzină inculpații minori T.L.A. și S.I.M. au

deposedat prin violențe fizice pe partea vătămată I.C.C. de suma de 250.000 lei

ROL în următoarele împrejurări:

În seara zilei de 8 septembrie 2005

coinculpatul minor T.L.A. a intrat în posesia autoturismului proprietatea

familiei marca Matiz, deplasându-se împreună cu prietenii acestuia, martorii B.N.D.

și T.C. din orașul Huși, unde domiciliază, în municipiul Vaslui.

În municipiul Vaslui cei trei s-au

întâlnit cu un alt prieten M.I. și o cunoștință a acestuia, coinculpatul S.I.M.,

aflat în cercetare pentru infracțiuni repetate de furt calificat. La volanul

autoturismului a urcat martorul M.I., pe scaunul din dreapta față s-a așezat

inculpatul T.L.A., iar pe bancheta din spate au stat ceilalți doi martori și

coinculpatul S.I.M. S-au plimbat prin oraș și împrejurimi până la orele 23,40

când au constatat că nu au bani suficienți pentru alimentare cu benzină la

întoarcerea către domiciliu, hotărând să transporte persoane la ocazie.

În stația de autobuz B. inculpatul T.L.A.

a acostat partea vătămată I.C.C. și a convenit cu acesta să-l transporte la

serviciu cu suma de 10.000 lei. Partea vătămată a fost așezată alături de

ceilalți trei ocupanți în partea dreaptă, lângă portieră, pe bancheta din

spate. A achitat imediat suma stabilită în care scop a scos din buzunarul stâng

de la geacă un portmoneu (ocazie cu care la lumina telefonului mobil al părții

vătămate, în autoturism fiind întuneric, coinculpatul S.I.M., potrivit

înțelegerii anterioare, a urmărit și constatat că aceasta avea și alți bani în

portmoneu).

La scurt timp de la pornire

inculpatul T.L.A. s-a întors către partea vătămată și i-a mai cerut 50.000 lei,

fiind refuzat. Inculpatul i-a aplicat două palme. Partea vătămată a forțat

deschiderea portierei dreapta pentru a determina oprirea autoturismului, însă

aceasta era blocată. Inculpatul T.L.A. i-a mai aplicat doi pumni în față,

anihilând astfel orice opoziție a părții vătămate față de intervenția

ulterioară a coinculpatului S.I.M. care s-a întins peste ceilalți doi ocupanți

aflați la mijloc, a introdus mâna în buzunarul gecii și i-a luat portmoneul din

care a ridicat întreaga sumă de 250.000 lei.

Martorul M.I. a oprit autoturismul

iar victima a coborât, fiindu-i restituit portmoneul gol. A făcut apel la un

taximetrist fiind sesizate imediat organele de poliție.

Banii sustrași de la partea vătămată

au fost predați inculpatului T.L.A., care i-a pus în torpedou, fiind folosiți

în continuare pentru alimentarea autoturismului la o stație P.

Fiind dați în urmărire locală

inculpatul T.L.A. și martorii B.N.D., T.C. au fost reținuți în aceeași noapte

la întoarcere către domiciliu de un echipaj de poliție, la ieșirea din

municipiul Vaslui.

Situația de fapt amintită a fost

stabilită pe baza plângerii și declarațiilor ulterioare ale părții vătămate,

recunoașterea necondiționată a coinculpatului S.I.M. care a arătat că

„ocupantul banchetei din față dreaptă a autoturismului s-a întors spre I.C. și

i-a aplicat două lovituri cu palma sau pumnul, după care eu i-am luat din

buzunarul de la geacă portofelul din care am scos toți banii pe care i-am dat

apoi lui T.” confirmată în totalitate cu declarația martorului M.I., a cărui

intervenție pentru restituirea portofelului a fost respinsă întrucât „..S.I. a

scos banii din portofel .. pe care i-a înmânat lui T. .. am oprit autoturismul

și astfel I.C. a avut posibilitatea să coboare din autoturism, iar când acesta

a coborât S.I. i-a aruncat portmoneul gol”.

În același sens au declarat la

urmărirea penală și martorii B.N.D. și T.C.

Inculpatul T.L.A. a recunoscut doar

faptul că a cerut 50.000 lei cu împrumut de la partea vătămată deși nu o

cunoștea. A declarat că nu a avut înțelegere cu celălalt coincuplat în

sustragerea sumei de bani, lovirea părții vătămate fiind motivată de

împrejurarea că aceasta trăgea de portiera mașinii. În același sens au declarat

la cercetarea judecătorească și martorii B.N.D. și T.C.

Instanța a înlăturat aceste

susțineri ca fiind nesincere și în contradicție cu situația de fapt stabilită

prin celelalte mijloace de probă administrate în cauză pe baza căreia a reținut

vinovăția inculpaților pentru săvârșirea în participație, în calitate de

coautori, a infracțiunii calificate de tâlhărie prevăzută în art. 211 alin. (2)

lit. b) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen.

Vârsta inculpaților la data

săvârșirii infracțiunii, cuprinsă între 17 ani și 3 luni inculpatul S.I.M. și

respectiv 17 ani și 10 luni coinculpatul T.L.A. a impus a se face aplicația art.

99 alin. (3) C. proc. pen., existența discernământului acestora fiind dovedită

ex re.

La alegerea sancțiunii penale și

individualizarea judiciară ulterioară a acesteia, potrivit art. 100 alin. (1)

și (2), art. 109 și respectiv 72 și urm. C. pen., instanța a avut în vedere

pericolul social concret ridicat a faptei penale în raport de împrejurările în

care a fost comisă, dezvoltarea intelectuală și morală a inculpaților, starea

fizică a acestora și comportarea lor anterioară, reținută cu semnificație de

circumstanța atenuantă judiciară prevăzută în art. 74 lit. a) C. pen., precum

și condițiile în care au crescut și trăit aceștia constatate prin referatele de

anchetă socială, aplicând fiecăruia pedeapsa închisorii al cărei cuantum a fost

coborât sub minimul legal special de 3 ani și 6 luni închisoare, până la 3 ani

închisoare.

Prin apelul declarat în cauză de

către inculpatul T.L.A. s-a solicitat în principal achitarea în baza art. 11 pct.

2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., cu motivarea că

nu se poate reține contribuția de participant la săvârșirea infracțiunii de

tâlhărie dedusă judecății întrucât loviturile aplicate de acesta părții

vătămate nu au urmărit deposedarea de suma de bani, ci aplicarea unei corecții

pentru că a forțat portiera mașinii sale și l-a insultat. În subsidiar a cerut

reducerea pedepsei adecvată a fi greșit individualizată în raport cu criteriile

prevăzute de art. 72 C. pen. (starea de minoritate, buna comportare anterioară

și lipsa de antecedente penale).

Prin decizia penală nr. 10 din 23

februarie 2006, Curtea de Apel Iași, secția pentru minori și familie, a respins,

ca nefondat, apelul inculpatului, fiind menținută arestarea preventivă și

computată perioada executată în continuare la zi.

A fost obligat inculpatul, în

solidar cu partea responsabilă civilmente la suma de 70 lei RON cheltuieli

judiciare statului.

S-a reținut că inculpatul T.L.A.

este coautor la infracțiunea de tâlhărie pentru a cărei săvârșire a fost

condamnat în primă instanță, întrucât violențele fizice exercitate de acesta au

urmărit și realizat anihilarea oricărei opoziții a părții vătămate față de

activitatea ilicită subsecventă privind deposedarea acesteia de suma de bani de

celălalt participant, coinculpatul S.I.M.

Solicitarea subsidiară privind

reducerea pedepsei a fost de asemenea respinsă, ca nefondată, în considerarea

aplicării corecte a dispozițiilor art. 72, 100 și 109 C. pen.

Împotriva ambelor hotărâri s-a

declarat în termen recurs de către inculpat reiterându-se criticile în

nelegalitate și netemeinicie din apel circumscrise cazurilor de casare

prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 12 și 14 C. proc. pen.

Recursul este nefondat.

Pentru a fi aplicabilă agravanta

prevăzută de art. 211 alin. (2

1

) lit. a) C. pen., este necesar ca

tâlhăria să fie săvârșită de două sau mai multe persoane în condițiile

participației. Dacă unul dintre inculpați a exercitat violențe fizice împotriva

victimei, iar celălalt a deposedat-o de bunul său, ambii inculpați sunt

coautori ai infracțiunii de tâlhărie săvârșită; în adevăr, deși fiecare

inculpat a desfășurat acte materiale distincte de ale celuilalt, amândoi au

cooperat în mod nemijlocit la comiterea infracțiunii prevăzute de art. 211 C.

pen., prin acțiuni ce se completează reciproc.

Legătura subiectivă sus-menționată

cerută de lege între acțiunea de lovire și aceea de furt este probată prin

declarațiile coinculpatului S.I.M. care a arătat că „..știam dinainte și

hotărâsem că în momentul în care aș fi observat că în portofel existau mai

mulți bani decât suma pretinsă de T.L.A. să luăm diferența de bani”. Ea rezultă

însă cu pregnanță din acțiunile premergătoare, concomitente și ulterioare

sustragerii sumei de bani desfășurate de inculpați (acostarea părții vătămate

de către coinculpatul T.L.A. care era proprietarul autoturismului pentru a

cărei alimentare s-a convenit efectuarea cursei de ocazie; stabilirea prețului

inițial de 10.000 lei și încasarea imediată a acestuia, ocazie cu care partea

vătămată și-a expus conținutul portofelului; solicitarea cu împrumut a unei

alte sume de bani de către inculpatul T.L.A., deși nu se cunoștea cu partea

vătămată și refuzul acesteia; lovirea repetată a victimei de către același

inculpat chiar și după ce victima a încetat forțarea portierei care fusese

blocată la urcare, intervenția coinculpatului S.I.M. care a controlat partea

vătămată în buzunar și i-a ridicat din portmoneu întreaga sumă de 250.000 lei

pe care a înmânat-o imediat inculpatului T.L.A.; oprirea autoturismului,

coborârea victimei și aruncarea portmoneului gol către aceasta; folosirea

ulterioară a sumei de bani pentru alimentarea autoturismului potrivit

înțelegerii inițiale).

Ca atare, din coroborarea probelor

dosarului rezultă că deși au desfășurat activități materiale distincte ambii

inculpați au cooperat în mod nemijlocit la comiterea infracțiunii agravate de

tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) („pe timp de noapte”)

și alin. (2

1

) lit. a) C. pen. („de două sau mai multe persoane

împreună”).

În raport cu pericolul social

concret ridicat al infracțiunii, poziția procesuală parțial nesinceră pe

parcursul procesului penal și constatările anchetei sociale care atestă

predispoziția spre violență a inculpatului, pedeapsa aplicată redusă sub

minimul legal special de 3 ani și 6 luni închisoare până la 3 ani închisoare

prin aplicare de circumstanțe atenuante judiciare, este în concordanță cu

prevederile art. 72, 100 și 109 C. pen., nefiind justificată reducerea sa.

Examinând cauza din oficiu în

limitele cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C.

proc. pen., se reține legalitatea și temeinicia celorlalte rezolvări juridice

adoptate în fond și apel, astfel încât recursul inculpatului se va respinge ca

nefondat potrivit art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 385

17

alin.

(4), raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului timpul reținerii și arestării preventive cu începere de

la 9 septembrie 2005 la zi.

În conformitate cu dispozițiile art.

192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat inculpatul la suma de 120 lei RON

cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul T.L.A. împotriva deciziei penale nr. 10 din 23 februarie

2006 a Curții de Apel Iași.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 9 septembrie 2005 la 17 mai

2006.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 120 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 17 mai 2006.