ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3146/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 516 din 21 decembrie 2005 Tribunalul Vaslui a condamnat pe inculpații minori: 1) T.L.A. și 2) S.I.M. zis B., la pedeapsa de 3 ani închisoare, fiecare, pentru săvârșirea în calitate de coautori a infracțiunii calificate de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicația art. 74 lit. a), art. 76 lit. c), art. 99 și 109 C. pen. S-a făcut aplicația art. 71 și 64 C. pen., pentru ambii inculpați. În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută arestarea preventivă în cauză a inculpaților, fiind computată din durata pedepsei închisorii, potrivit art. 88 C. pen., perioada executată prin reținere/arestare preventivă cu începere de la 9 septembrie 2005 la zi.

Pe latură civilă, în baza art. 14 și 346 C. proc. pen. și art. 998 și urm. C. civ., au fost obligați în solidar coinculpații minori T.L.A. și S.I.M. împreună cu părțile responsabile civilmente, la 25 lei RON daune materiale și 500 lei RON daune morale către partea civilă I.C.C. De asemenea, fiecare dintre inculpați în solidar cu părțile responsabile civilmente au fost obligate la suma de 100 lei RON cheltuieli judiciare statului. Hotărând astfel, prima instanță a reținut, în fapt, că în noaptea de 8 septembrie 2005, aflați la plimbare prin municipiul Vaslui într-un autoturism proprietate personală și având nevoie de bani pentru alimentare cu benzină inculpații minori T.L.A. și S.I.M. au deposedat prin violențe fizice pe partea vătămată I.C.C.

de suma de 250.000 lei ROL în următoarele împrejurări: În seara zilei de 8 septembrie 2005 coinculpatul minor T.L.A. a intrat în posesia autoturismului proprietatea familiei marca Matiz, deplasându-se împreună cu prietenii acestuia, martorii B.N.D. și T.C. din orașul Huși, unde domiciliază, în municipiul Vaslui. În municipiul Vaslui cei trei s-au întâlnit cu un alt prieten M.I. și o cunoștință a acestuia, coinculpatul S.I.M., aflat în cercetare pentru infracțiuni repetate de furt calificat. La volanul autoturismului a urcat martorul M.I., pe scaunul din dreapta față s-a așezat inculpatul T.L.A., iar pe bancheta din spate au stat ceilalți doi martori și coinculpatul S.I.M. S-au plimbat prin oraș și împrejurimi până la orele 23,40 când au constatat că nu au bani suficienți pentru alimentare cu benzină la întoarcerea către domiciliu, hotărând să transporte persoane la ocazie.

În stația de autobuz B. inculpatul T.L.A. a acostat partea vătămată I.C.C. și a convenit cu acesta să-l transporte la serviciu cu suma de 10.000 lei. Partea vătămată a fost așezată alături de ceilalți trei ocupanți în partea dreaptă, lângă portieră, pe bancheta din spate. A achitat imediat suma stabilită în care scop a scos din buzunarul stâng de la geacă un portmoneu (ocazie cu care la lumina telefonului mobil al părții vătămate, în autoturism fiind întuneric, coinculpatul S.I.M., potrivit înțelegerii anterioare, a urmărit și constatat că aceasta avea și alți bani în portmoneu). La scurt timp de la pornire inculpatul T.L.A. s-a întors către partea vătămată și i-a mai cerut 50.000 lei, fiind refuzat.

Inculpatul i-a aplicat două palme. Partea vătămată a forțat deschiderea portierei dreapta pentru a determina oprirea autoturismului, însă aceasta era blocată. Inculpatul T.L.A. i-a mai aplicat doi pumni în față, anihilând astfel orice opoziție a părții vătămate față de intervenția ulterioară a coinculpatului S.I.M. care s-a întins peste ceilalți doi ocupanți aflați la mijloc, a introdus mâna în buzunarul gecii și i-a luat portmoneul din care a ridicat întreaga sumă de 250.000 lei. Martorul M.I. a oprit autoturismul iar victima a coborât, fiindu-i restituit portmoneul gol. A făcut apel la un taximetrist fiind sesizate imediat organele de poliție. Banii sustrași de la partea vătămată au fost predați inculpatului T.L.A., care i-a pus în torpedou, fiind folosiți în continuare pentru alimentarea autoturismului la o stație P. Fiind dați în urmărire locală inculpatul T.L.A.

și martorii B.N.D., T.C. au fost reținuți în aceeași noapte la întoarcere către domiciliu de un echipaj de poliție, la ieșirea din municipiul Vaslui. Situația de fapt amintită a fost stabilită pe baza plângerii și declarațiilor ulterioare ale părții vătămate, recunoașterea necondiționată a coinculpatului S.I.M. care a arătat că „ocupantul banchetei din față dreaptă a autoturismului s-a întors spre I.C. și i-a aplicat două lovituri cu palma sau pumnul, după care eu i-am luat din buzunarul de la geacă portofelul din care am scos toți banii pe care i-am dat apoi lui T.” confirmată în totalitate cu declarația martorului M.I., a cărui intervenție pentru restituirea portofelului a fost respinsă întrucât „..S.I.

a scos banii din portofel .. pe care i-a înmânat lui T. .. am oprit autoturismul și astfel I.C. a avut posibilitatea să coboare din autoturism, iar când acesta a coborât S.I. i-a aruncat portmoneul gol”. În același sens au declarat la urmărirea penală și martorii B.N.D. și T.C. Inculpatul T.L.A. a recunoscut doar faptul că a cerut 50.000 lei cu împrumut de la partea vătămată deși nu o cunoștea. A declarat că nu a avut înțelegere cu celălalt coincuplat în sustragerea sumei de bani, lovirea părții vătămate fiind motivată de împrejurarea că aceasta trăgea de portiera mașinii. În același sens au declarat la cercetarea judecătorească și martorii B.N.D. și T.C.

Instanța a înlăturat aceste susțineri ca fiind nesincere și în contradicție cu situația de fapt stabilită prin celelalte mijloace de probă administrate în cauză pe baza căreia a reținut vinovăția inculpaților pentru săvârșirea în participație, în calitate de coautori, a infracțiunii calificate de tâlhărie prevăzută în art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen. Vârsta inculpaților la data săvârșirii infracțiunii, cuprinsă între 17 ani și 3 luni inculpatul S.I.M. și respectiv 17 ani și 10 luni coinculpatul T.L.A. a impus a se face aplicația art. 99 alin. (3) C. proc. pen., existența discernământului acestora fiind dovedită ex re.

La alegerea sancțiunii penale și individualizarea judiciară ulterioară a acesteia, potrivit art. 100 alin. (1) și (2), art. 109 și respectiv 72 și urm. C. pen., instanța a avut în vedere pericolul social concret ridicat a faptei penale în raport de împrejurările în care a fost comisă, dezvoltarea intelectuală și morală a inculpaților, starea fizică a acestora și comportarea lor anterioară, reținută cu semnificație de circumstanța atenuantă judiciară prevăzută în art. 74 lit. a) C. pen., precum și condițiile în care au crescut și trăit aceștia constatate prin referatele de anchetă socială, aplicând fiecăruia pedeapsa închisorii al cărei cuantum a fost coborât sub minimul legal special de 3 ani și 6 luni închisoare, până la 3 ani închisoare.

Prin apelul declarat în cauză de către inculpatul T.L.A. s-a solicitat în principal achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., cu motivarea că nu se poate reține contribuția de participant la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie dedusă judecății întrucât loviturile aplicate de acesta părții vătămate nu au urmărit deposedarea de suma de bani, ci aplicarea unei corecții pentru că a forțat portiera mașinii sale și l-a insultat. În subsidiar a cerut reducerea pedepsei adecvată a fi greșit individualizată în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (starea de minoritate, buna comportare anterioară și lipsa de antecedente penale). Prin decizia penală nr. 10 din 23 februarie 2006, Curtea de Apel Iași, secția pentru minori și familie, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, fiind menținută arestarea preventivă și computată perioada executată în continuare la zi.

A fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente la suma de 70 lei RON cheltuieli judiciare statului. S-a reținut că inculpatul T.L.A. este coautor la infracțiunea de tâlhărie pentru a cărei săvârșire a fost condamnat în primă instanță, întrucât violențele fizice exercitate de acesta au urmărit și realizat anihilarea oricărei opoziții a părții vătămate față de activitatea ilicită subsecventă privind deposedarea acesteia de suma de bani de celălalt participant, coinculpatul S.I.M. Solicitarea subsidiară privind reducerea pedepsei a fost de asemenea respinsă, ca nefondată, în considerarea aplicării corecte a dispozițiilor art. 72, 100 și 109 C. pen. Împotriva ambelor hotărâri s-a declarat în termen recurs de către inculpat reiterându-se criticile în nelegalitate și netemeinicie din apel circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 12 și 14 C. proc.

pen. Recursul este nefondat. Pentru a fi aplicabilă agravanta prevăzută de art. 211 alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., este necesar ca tâlhăria să fie săvârșită de două sau mai multe persoane în condițiile participației. Dacă unul dintre inculpați a exercitat violențe fizice împotriva victimei, iar celălalt a deposedat-o de bunul său, ambii inculpați sunt coautori ai infracțiunii de tâlhărie săvârșită; în adevăr, deși fiecare inculpat a desfășurat acte materiale distincte de ale celuilalt, amândoi au cooperat în mod nemijlocit la comiterea infracțiunii prevăzute de art. 211 C. pen., prin acțiuni ce se completează reciproc. Legătura subiectivă sus-menționată cerută de lege între acțiunea de lovire și aceea de furt este probată prin declarațiile coinculpatului S.I.M.

care a arătat că „..știam dinainte și hotărâsem că în momentul în care aș fi observat că în portofel existau mai mulți bani decât suma pretinsă de T.L.A. să luăm diferența de bani”. Ea rezultă însă cu pregnanță din acțiunile premergătoare, concomitente și ulterioare sustragerii sumei de bani desfășurate de inculpați (acostarea părții vătămate de către coinculpatul T.L.A. care era proprietarul autoturismului pentru a cărei alimentare s-a convenit efectuarea cursei de ocazie; stabilirea prețului inițial de 10.000 lei și încasarea imediată a acestuia, ocazie cu care partea vătămată și-a expus conținutul portofelului; solicitarea cu împrumut a unei alte sume de bani de către inculpatul T.L.A., deși nu se cunoștea cu partea vătămată și refuzul acesteia; lovirea repetată a victimei de către același inculpat chiar și după ce victima a încetat forțarea portierei care fusese blocată la urcare, intervenția coinculpatului S.I.M.

care a controlat partea vătămată în buzunar și i-a ridicat din portmoneu întreaga sumă de 250.000 lei pe care a înmânat-o imediat inculpatului T.L.A.; oprirea autoturismului, coborârea victimei și aruncarea portmoneului gol către aceasta; folosirea ulterioară a sumei de bani pentru alimentarea autoturismului potrivit înțelegerii inițiale). Ca atare, din coroborarea probelor dosarului rezultă că deși au desfășurat activități materiale distincte ambii inculpați au cooperat în mod nemijlocit la comiterea infracțiunii agravate de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) („pe timp de noapte”) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen. („de două sau mai multe persoane împreună”).

În raport cu pericolul social concret ridicat al infracțiunii, poziția procesuală parțial nesinceră pe parcursul procesului penal și constatările anchetei sociale care atestă predispoziția spre violență a inculpatului, pedeapsa aplicată redusă sub minimul legal special de 3 ani și 6 luni închisoare până la 3 ani închisoare prin aplicare de circumstanțe atenuante judiciare, este în concordanță cu prevederile art. 72, 100 și 109 C. pen., nefiind justificată reducerea sa. Examinând cauza din oficiu în limitele cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., se reține legalitatea și temeinicia celorlalte rezolvări juridice adoptate în fond și apel, astfel încât recursul inculpatului se va respinge ca nefondat potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. În baza art. 385 17 alin. (4), raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii și arestării preventive cu începere de la 9 septembrie 2005 la zi. În conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat inculpatul la suma de 120 lei RON cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.L.A. împotriva deciziei penale nr. 10 din 23 februarie 2006 a Curții de Apel Iași. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 9 septembrie 2005 la 17 mai 2006. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 120 RON cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 mai 2006.