ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3949/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 276 din 3

decembrie 2003, Tribunalul Hunedoara, a condamnat pe inculpatul M.M. zis B. la

pedeapsa de 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie,

prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

)

lit. a), cu aplicarea art. 75 lit. c) și art. 37 lit. a) C. pen.,

înlăturându-se aplicarea art. 37 lit. b) din același cod.

A fost menținută starea de arest a

inculpatului și s-a dedus timpul arestării preventive cu începere de la 31

august la 3 decembrie 2003.

Prin aceiași sentință au fost

condamnați pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie și inculpații A.V.V. la

pedeapsa de 5 ani închisoare și G.G.F. minor, la pedeapsa de 3 ani și 6 luni

închisoare.

Inculpații, au fost obligați, în

solidar, inculpatul minor în solidar cu partea responsabilă civilmente M.A. la

3.800.000 lei despăgubiri civile, către partea civilă P.N.

S-a reținut, în esență, pe baza

probelor administrate că, la data de 24 august 2004, pe timp de noapte,

inculpații au deposedat prin violență, pe partea vătămată P.N., care se deplasa

spre locuința sa, de un portmoneu în care se afla suma de 3.800.000 lei și

actele de identitate.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția

penală, prin decizia nr. 164/ A din 5 mai 2004, a admis apelul declarat de

procuror și a desființat sentința numai sub aspectul individualizării pedepsei

aplicate inculpatului M.M. și a omisiunii aplicării art. 39 C. pen., în ce-l

privește pe acest inculpat.

Astfel, a majorat pedeapsa aplicată

inculpatului M.M. de la 9 ani și 6 luni închisoare și în temeiul art. 39 alin.

(1) C. pen., a contopit în această pedeapsă, pedeapsa de 3 ani închisoare,

aplicată prin sentința penală nr. 134/2001 a Judecătoriei Hațeg, dispunând ca

inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani și 6 luni închisoare.

Totodată, a constatat că inculpatul

a început executarea pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința

penală nr. 134/2001 a Judecătoriei Hațeg, la data de 10 septembrie 2003.

Au fost respinse apelurile

inculpaților, menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs numai inculpatul M.M., susținând, în principal, că activitatea sa

infracțională s-a rezumat numai la lovirea victimei, portmoneul acesteia fiind

sustras de minorul C.M.A. În consecință, inculpatul a solicitat schimbarea

încadrării juridice în infracțiunea de lovire, prevăzută de art. 180 alin. (2)

C. pen. Prin cel de al doilea motiv de casare, inculpatul a solicitat reducerea

pedepsei pe motiv că este prea severă în raport cu gradul de pericol social al

faptei săvârșite.

Recursul declarat de inculpat nu

este întemeiat.

Pe baza probelor administrate,

instanța de fond a reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului,

încadrând just în dispozițiile legii infracțiunea săvârșită de acesta.

Critica privind participarea

inculpatului M.M. la comiterea infracțiunii de tâlhărie (constând în

deposedarea prin violență a victimei de suma de 3.800.000 lei și de actele de

identitate) a fost formulată pentru prima dată în recurs, inculpatul

rezumându-se a solicita în calea de atac a apelului numai reducerea pedepsei.

Din declarațiile coinculpaților

rezultă însă că aceștia au luat hotărârea de a deposeda victima, prin violență,

de banii pe care îi avea asupra sa încă înainte de plecarea ei din barul

„Cardinal” situat în localitatea Petrila. Astfel, inculpații au urmărit

victima, minorul C.M.A. a acostat-o pe stradă, inculpatul M.M. a lovit-o cu

pumnii, doborând-o la pământ, timp în care ceilalți doi inculpați au

deposedat-o de portmoneu.

De altfel, această stare de fapt a

fost recunoscută și de inculpatul M.M. în timpul urmăririi penale, cu ocazia

confruntării sale cu inculpatul minor G.G.F.

Toate aceste declarații ale

inculpaților se coroborează atât cu declarațiile părții vătămate P.N., cât și

cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză, inculpatul M.M.

recunoscând cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, în prezența

avocatului desemnat din oficiu, participarea sa la comiterea infracțiunii.

Nici critica privind modul de

individualizare a pedepsei nu este întemeiată.

Pe lângă faptul că inculpatul M.M. a

săvârșit o infracțiune cu un ridicat grad de pericol social, el se află în

stare de recidivă postcondamnatorie și a angrenat în săvârșirea infracțiunii și

doi făptuitori minori, aspecte ce agravează răspunderea sa penală.

Ca atare, având în vedere aceste

aspecte, cât și multiplele condamnări anterioare suferite de inculpatul M.M.

pentru infracțiuni de furt și tâlhărie, instanțele au aplicat acestuia o

pedeapsă bine individualizată în raport de criteriile prevăzute în art. 72 C.

pen.

În consecință, recursul inculpatului

va fi respins ca nefondat, din pedeapsa aplicată urmând a se deduce la zi

timpul arestării preventive.

Recurentul inculpat va fi obligat la

cheltuieli judiciare către stat, în care se va include și onorariul avocatului

desemnat din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul M.M. împotriva deciziei penale nr. 164/ A din 5 mai 2004

a Curții de Apel Alba Iulia.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 31 august 2003 la 13 iulie

2004.

Obligă pe recurent să plătească statului suma de

1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând

onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

13 iulie 2004.