ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 213/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 21

iulie 2005, SC S.I. SRL Iași a solicitat, în contradictoriu cu A.R.R. și

I.G.C.T.I., să se dispună, conform art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea

executării actului administrativ intitulat Metodologia de atribuire a

licențelor de execuție pentru traseu din Programul de transport rutier de

persoane, prin servicii regulate în trafic județean, interjudețean între două

județe limitrofe (inclusiv între municipiul București și județul Ilfov) și interjudețean,

precum și a tuturor actelor emise în baza acestei metodologii și a efectelor

lor, până la judecarea în fond a acțiunii având ca obiect anularea actului.

În motivarea cererii, reclamanta a

arătat că a participat la licitația publică organizată pentru atribuirea

traseului 243 Iași - Galați, pe care l-a obținut la 3 iunie 2005, dar ulterior

a fost descalificată de către Comisia de validare a atribuirii electronice a

traseelor, pe motivul că cererea s-a înregistrat greșit în calculator.

În opinia reclamantei,

contracandidatul SC D. SRL Galați a dovedit prin contestația depusă, faptul că

avea cunoștință de acte cu caracter secret și datorită scurgerii acestor

informații, metodologia nu și-a atins nici unul din scopurile propuse.

Prin sentința civilă nr. 1360 din 25

iulie 2005, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și

fiscal, a respins cererea de suspendare, ca inadmisibilă.

Instanța a reținut că o atare

soluție se impune, deoarece reclamanta nu a dovedit că s-a adresat pârâtelor,

cu o cerere în vederea revocării actului administrativ. Că, cererile nr. 32701

din 18 iulie 2005, nr. 6230 din aceeași dată și nr. 712 din 6 iunie 2005, nu

îndeplinesc condiția prevăzută de art. 14 al Legii nr. 554/2004 și în

realitate, ele s-au referit la o contestație formulată de SC D. SRL Galați,

precum și la o pretinsă fraudă săvârșită de aceasta din urmă, fără a se

solicita revocarea metodologiei propriu-zise.

Împotriva sentinței a declarat

recurs, reclamanta SC S.I. SRL Iași.

Recurenta a reiterat susținerile

sale din cererea de suspendare și, de asemenea, a susținut că în mod eronat,

prima instanță a admis excepția invocată de pârâta A.R.R., întrucât la dosar se

află plângerile prealabile prin care se învedera cu claritate faptul că la

I.G.C.T.I. și A.R.R., sistemul de sigurantare a fost spart.

Critica este neîntemeiată.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ, în cazuri bine justificate și

pentru prevenirea unei pagube iminente, odată cu sesizarea, în condițiile art.

7, a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară

instanței competente, să dispună suspendarea executării actului administrativ,

până la pronunțarea instanței de fond.

Rezultă, așadar, că prin norma

juridică mai sus-menționată, legea organică în vigoare a condiționat

admisibilitatea cererii de suspendare a executării unui act administrativ

unilateral, de sesizarea prealabilă a autorității publice emitente, adresată de

către persoana vătămată, în vederea revocării totale sau parțiale a acelui act.

În speță, dovada exercitării de

către reclamantă a recursului administrativ nu a fost făcută și, așa cum s-a

reținut în sentință, prin cererile înregistrate sub nr. 712 din 6 iunie 2005,

nr. 32701 și, respectiv, nr. 6230 din 18 iulie 2005, nu s-a solicitat revocarea

Metodologiei de atribuire a licențelor de execuție pentru traseu, ci s-a

semnalat o pretinsă fraudă din partea SC D. SRL Galați.

Având în vedere considerentele

expuse în cele ce preced, fără temei se susține în recurs că cererea de

suspendare a actului administrativ trebuia totuși admisă.

Admițând, așadar, excepția de

inadmisibilitate invocată de pârâta A.R.R. și însoțită de reprezentantul

I.G.C.T.I., precum și de către procuror, cu consecința respingerii cererii de

suspendare, curtea de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, ce

urmează a fi menținută prin respingerea recursului, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC

S.I. SRL Iași împotriva sentinței civile nr. 1360 din 25 iulie 2005 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 24 ianuarie 2006.