ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3475/2006

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3475/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la data de 8 iulie 2005, reclamanta SC C. SRL Pitești a chemat în judecată

Inspectoratul General pentru Comunicații și Tehnologia Informației București și

A.R.R., solicitând ca, pe calea contenciosului administrativ, să se dispună,

prin hotărâre judecătorească anularea parțială a procesului-verbal încheiat la

data de 12 iunie 2005 de către Comisia de validare a atribuirii electronice a

traseelor din Programul rutier de persoane prin servicii regulate, pentru oferta

nr. 79, traseul Pitești - Morărești, obligarea pârâtei A.R.R. să-i acorde

punctajul prevăzut de lege pentru deținerea neîntreruptă a licenței de execuție

traseu din aprilie 2003 și să procedeze la o nouă atribuire pentru traseul

respectiv. Totodată, s-a solicitat și suspendarea parțială a executării

procesului-verbal de atribuire electronică încheiat la data de 13 iunie 2005,

pentru oferta nr. 79, pe traseul Pitești - Morărești, până la soluționarea

definitivă și irevocabilă a cauzei în temeiul art. 15 alin. (1) din Legea nr.

554/2004.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că la atribuirea traseului mai sus arătat, pârâta A.R.R. nu

i-a acordat punctajul prevăzut de lege pentru deținerea neîntreruptă a licenței

de executare traseu, conform Anexei nr. 11 a) la normele metodologice de

aplicare a Ordinului nr. 1842/2001, deși licențele de execuție pentru traseu

atribuite în ședința din martie 2003 au fost prelungite, în baza actelor

normative ce s-au succedat în timp până la data de 30 iunie 2005.

În opinia reclamantei,

motivul invocat de pârâtă, în sensul că nu i s-a acordat punctajul solicitat

(criteriu de departajare prevăzut de O.G. nr. 552/2005), întrucât prin raportul

nr. 489 din 16 iulie 2004, întocmit de Ministerul Transporturilor,

Construcțiilor și Turismului - Corpul de Control, s-au aprobat unele măsuri cu

caracter disciplinar și administrativ, între care și anularea licenței de T.

seria L.T.002246 din 9 aprilie 2004, este nelegal, în condițiile în care

această măsură poate fi luată doar de agenția teritorială a A.R.R.

Mai mult, arată reclamanta,

deoarece măsura anulării nu a fost dispusă de agenția teritorială, nu s-a

procedat nici la oferirea traseului spre executare altor operatori, conform

dispozițiilor art. 47 alin. (2) din Ordinul nr. 215/2004 care modifică Ordinul

nr. 1842/2001, traseul fiind executat în continuare de societatea reclamantă și

SC A.T., până la ședința de atribuire electronică din 3 iunie 2005.

Concluzionând, reclamanta

apreciază că neacordarea punctajului prevăzut în Anexa nr. 1 (11 a) pct. 3 din

Normele metodologice la Ordinul nr. 552/2005 este o măsură abuzivă și nelegală

dispusă de A.R.R., de natură a o vătăma în dreptul recunoscut de lege și de a o

prejudicia, pentru că traseul a fost atribuit spre executare și unui alt operator

de transport care nu a deținut niciodată licență de execuție pentru traseu.

În cauză au formulat

întâmpinări cele două autorități pârâte.

Pârâtul Inspectoratul

General pentru Comunicații și Tehnologia Informației a invocat excepția

calității sale procesuale pasive și excepția lipsei procedurii prealabile față

de acesta.

Pârâta A.R.R. a invocat

excepția lipsei calității sale procesuale pasive, excepția lipsei de interes,

excepția lipsei de obiect a acțiunii și excepția lipsei de obiect a cererii de

suspendare.

La data de 26 septembrie

2005 s-a înregistrat la dosarul cauzei, cererea de intervenție în interes

propriu și în interesul pârâților formulată de SC A.T. SRL Pitești și SC A.S.

SRL Pitești, invocând excepția autorității de lucru judecat, iar ulterior și

excepția prematurității acțiunii.

Prin încheierea ședinței

publice din 26 septembrie 2005, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de

contencios administrativ, a admis în principiu cererea de intervenție.

Aceeași instanță, prin

sentința nr. 85/F-C din 21 noiembrie 2005, a respins acțiunea față de pârâtul

Inspectoratul General pentru Comunicații și Tehnologia Informației, ca urmare a

admiterii excepției lipsei calității sale procesuale pasive, a respins primul

capăt de cerere, ca fiind inadmisibil și cererea de suspendare, ca rămasă fără

obiect.

Totodată, instanța de fond a

respins excepțiile lipsei de calitate procesuală pasivă a pârâtei A.R.R., a

lipsei de obiect, a lipsei de interes, de tardivitate a formulării acțiunii și

a contestației și de autoritate de lucru judecat.

Instanța de fond, prin

aceeași sentință, a admis în parte acțiunea reclamantei și a constatat că

reclamanta și intervenienta SC A.T. SRL Pitești beneficiază de vechime

neîntreruptă pentru traseul din litigiu și a obligat pârâta A.R.R. să

recalculeze punctajul și să procedeze la o nouă atribuire a traseului,

respingând cererea de intervenție formulată de SC A. SRL Pitești, ca nefondată.

Pentru a se pronunța în

sensul arătat, instanța de fond a reținut că, pe de o parte, Inspectoratul

General pentru Comunicații și Tehnologia Informației nu are calitate procesuală

pasivă cu privire la calculul punctajului, atribuțiile sale fiind limitate la

prelucrarea datelor furnizate de către pârâtă. Totodată, instanța de fond a

reținut și că reclamanta nu a efectuat procedura prealabilă pentru primul capăt

de cerere și în raport cu acest pârât, motiv pentru care l-a respins ca

inadmisibil, în temeiul art. 7 din Legea nr. 554/2004. De asemenea, a reținut

că nu se justifică introducerea în cauză a Direcției Generale de Transport

Rutier din cadrul Ministerului Transporturilor și Construcțiilor, chiar dacă

și-a desemnat reprezentanți în cadrul Comisiei de validare a atribuirii

electronice a traseelor din Programul de Transport.

Pe de altă parte, instanța

de fond a respins excepțiile lipsei de obiect a cauzei și a lipsei de interes a

reclamantei, reținând că aceasta este vătămată în drepturile sale prin

nerecunoașterea vechimii neîntrerupte pentru traseu, chiar dacă i-a fost

eliberată licența, prin aceea că efectuează traseul alături de intervenientele

SC A.T. SRL Pitești (în condiții de egalitate) și SC A. SRL care nu a mai

efectuat niciodată acest traseu, pârâta nefiind exonerată de obligația de a

răspunde pentru emiterea sau refuzul emiterii unui act administrativ, chiar

dacă licențele au intrat în circuitul civil, câtă vreme au fost respectate

termenele și condițiile legale de promovare a cererilor. În plus, reține

instanța de fond, pârâta A.R.R. avea posibilitatea să suspende emiterea

licenței pentru intervenienta SC A. SRL, întrucât a cunoscut că există litigiul

prin plângerea prealabilă.

Cu privire la excepția

puterii de lucru judecat, instanța de fond a reținut că nu sunt îndeplinite

condițiile art. 1201 C. civ., iar referitor la excepția tardivității sau

prematurității a reținut netemeinicia lor, fiind dovedită formularea în termen

a contestației.

Pe fondul cauzei, instanța

de fond a constatat că acțiunea reclamantei este admisibilă parțial, respectiv

privitor la modalitatea de calculare a punctajului, nerespectându-se vechimea

pentru traseu.

Instanța de fond a mai

reținut că licențele de execuție nu au fost anulate de minister și cum, în

cauză, nu există un act administrativ prin care să se fi dispus anularea

licențelor, pârâta ignorând actul de control ierarhic și permițând, totodată,

reclamantei și SC A.T. SRL să execute traseul, nu putea ignora vechimea

neîntreruptă a reclamantei.

De asemenea, instanța de

fond a reținut că A.R.R. este competentă să soluționeze contestațiile și de a

calcula punctajul, dar că pârâta nu s-a conformat dispozițiilor legale.

Aceasta, deși valabilitatea licențelor s-a prelungit de drept prin actele

normative ulterioare și reclamanta a beneficiat de vechime neîntreruptă pentru

traseu și de dreptul de recalculare a punctajului .

În aceeași situație se află

și intervenienta SC A.T. SRL Pitești, reține instanța de fond, chiar dacă

aceasta și-a exprimat dezacordul față de susținerile reclamantei.

Cât privește cererea de

suspendare, instanța de fond a reținut că aceasta a fost absorbită de soluția

pronunțată asupra fondului cauzei.

Referitor la cererea de

intervenție a SC A. SRL Pitești, instanța de fond a reținut că aceasta nu a

dovedit că a efectuat traseul în cauză, pentru a fi la egalitate cu celelalte

două societății.

Împotriva acestei sentințe

au declarat recurs, în termen legal, pârâta A.R.R. și intervenienta SC A.S. SRL

Pitești, criticând-o pentru nelegalitate și, respectiv, netemeinicie și

invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor

sale de recurs, recurenta-pârâtă A.R.R. susține că în mod greșit instanța de

fond nu a reținut că punctajul pentru deținerea licenței de execuție pentru

traseul Pitești - Morărești a fost stabilit conform prevederilor Anexei nr. 11

a) din Ordinul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței

nr. 1842/2001, cu modificările ulterioare și cu decizia nr. 3647/2005 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ.

Totodată, recurenta-pârâtă

susține că în mod greșit instanța de fond a reținut că traseele trebuiau scoase

la licitație, întrucât legislația prevede procedura atribuirii acestora și

A.R.R. nu are competența de a calcula punctajul, conform art. 12 pct. 17 din

Legea nr. 510/2004, modificată prin O.U.G. nr. 17/2005, motiv pentru care

hotărârea atacată nici nu poate fi executată potrivit dispozițiilor legale mai

sus arătate și a Ordinului Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și

Turismului nr. 1987/2005 ce abrogă Ordinul Ministerului Lucrărilor Publice,

Transporturilor și Locuinței nr. 1842/2001.

Mai mult, arată

recurenta-pârâtă, instanța de fond este în eroare și cu privire la criteriile

de acordare a punctajului.

Totodată, susține A.R.R.,

instanța de fond în mod greșit a respins cererea SC A. SRL, în raport cu

dispozițiile art. 32 alin. (4) din Ordinul Ministerului Lucrărilor Publice,

Transporturilor și Locuinței nr. 1842/2001, cu modificările ulterioare și cu

împrejurarea că cele două interveniente au participat la atribuirea electronică

în condițiile prevăzute de textul legal ca asociate, fiind constituită

Asociația 458 B.

Mai arată recurenta-pârâtă,

că actul administrativ emis de Comisia de validare a atribuirii electronice a

traseelor este în vigoare, acesta fiind actul ce a dat naștere dreptului operatorilor

de transport SC C.C. SRL, SC A.T. SRL și SC A.S. SRL, de a le fi eliberate

licențele de execuție pentru traseul menționat, licențe ce au intrat în

circuitul civil și care au valabilitate până în anul 2008, fiind validate prin

procesul-verbal din 13 iunie 2005, a cărui anulare și suspendare s-a solicitat

prin cererea de chemare în judecată.

În plus, arată

recurenta-pârâtă, față de capătul de cerere prin care s-a solicitat obligarea

A.R.R. să acorde punctajul prevăzut de lege pentru deținerea neîntreruptă a

licenței de execuție pentru traseul Pitești - Morărești (din aprilie 2003) și

să procedeze la o nouă atribuire pentru acest traseu, nu a fost îndeplinită

procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, reclamanta

nefăcând dovada că a solicitat Comisiei de validare, acordarea altui punctaj la

criteriul vechime, decât cel afișat pe site-ul Inspectoratului General pentru

Comunicații și Tehnologia Informației și reofertarea publică a respectivului

traseu.

În dezvoltarea motivelor sale

de recurs, recurenta-intervenientă SC A.S. SRL susține, pe de o parte, că cele

trei societăți au obținut un punctaj egal ca urmare a neacordării punctajului

pentru vechime nici uneia dintre participante; aceasta, întrucât celelalte două

societăți au fost sancționate prin Raportul nr. 489 din 16 iulie 2004,

sancțiune menținută prin decizia irevocabilă a Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

Pe de altă parte, arată

recurenta-intervenientă, instanța de fond a făcut o interpretare eronată a

textelor legale, neobservând că o licență anulată nu poate fi prelungită și

lipsind, astfel, de efecte decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Examinând cauza, în raport

cu toate criticile aduse soluției instanței de fond, cu probele administrate și

dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate, pentru

considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Astfel, prin adresa nr.

CCM/528 din 27 iulie 2004 al Corpului de Control al ministrului

transporturilor, construcțiilor și turismului s-a comunicat reclamantei că

rezultatul verificărilor au fost înscrise în Raportul nr. 487 din 16 iulie

2004, aprobat sub nr. 3075/MM din 27 iulie 2004 și că, întrucât prin raport s-a

constatat nerespectarea prevederilor legale cu ocazia licențierii unor trasee

de transport, conducerea Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și

Turismului a aprobat unele măsuri cu caracter disciplinar și administrativ,

între care și anularea licențelor de transport nr. LT 0022460 și nr. LT 0022461

din 9 aprilie 2004.

Este de necontestat că

această măsură a fost atacată de cele două societăți de transport, prin

acțiune, de SC C.C. SRL Pitești și, prin intervenție, de SC A. SRL Pitești și

că, prin sentința civilă nr. 142/F/C din 29 octombrie 2004, Curtea de Apel

Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, a admis aceste

cereri și a desființat actul ministerului prin care s-au revocat licențele de

execuție arătate în cele ce preced.

Numai că prin decizia nr.

3647 din 9 iunie 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal, a casat sentința respectivă și în fond, a

respins atât acțiunea, cât și cererea de intervenție.

Așadar, chiar dacă prin

actele normative succesive s-au prelungit licențele valabile, nu se poate

reține că prelungirea vizează și licențele anulate. Chiar și în ipoteza extremă

în care în fapt traseele au fost executate în continuare, această împrejurare

nu conferă valabilitatea legală vechimii astfel obținute după anularea

licențelor.

Prin urmare, la data

emiterii procesului-verbal atacat (din 13 iunie 2005), hotărârea Înaltei Curți

de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, era pronunțată

irevocabil, în aceste condiții nefiind posibil să se acorde punctajul pentru

vechime neîntreruptă.

În plus, Înalta Curte

constată că în urma atribuirii electronice a traseelor din data de 13 iunie

2005, organizată de Inspectoratul General pentru Comunicații și Tehnologia

Informației, pe traseul Pitești – Morărești, au fost declarați câștigători ai

acestui traseu toate cele trei societăți (reclamanta și intervenientele),

cărora le-au fost eliberate licențe de execuție traseu cu valabilitate până la

30 iunie 2008, decizia nr. 3647/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția de contencios administrativ și fiscal, producându-și, astfel, efectele.

Prin urmare, constatându-se

că sentința atacată este nelegală și netemeinică, iar criticile aduse acesteia

sunt fondate, se vor admite recursurile formulate în cauză, se va casa sentința

atacată și rejudecând pe fond pricina, se va respinge acțiunea și se va admite

cererea de intervenție formulată de SC A.S. SRL Pitești și de SC A.T. SRL

Pitești, pentru considerentele mai sus arătate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de SC A.S. SRL Pitești și de A.R.R. împotriva sentinței civile nr. 85/F-C din

21 noiembrie 2005 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios

administrativ.

Casează sentința atacată și

pe fond, respinge acțiunea formulată de reclamanta SC C.C. SRL Pitești și

admite cererea de intervenție formulată de SC A.S. SRL Pitești și de SC A.T.

SRL Pitești.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 octombrie 2006.