ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3475/2006

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 8 iulie 2005, reclamanta SC C. SRL Pitești a chemat în judecată Inspectoratul General pentru Comunicații și Tehnologia Informației București și A.R.R., solicitând ca, pe calea contenciosului administrativ, să se dispună, prin hotărâre judecătorească anularea parțială a procesului-verbal încheiat la data de 12 iunie 2005 de către Comisia de validare a atribuirii electronice a traseelor din Programul rutier de persoane prin servicii regulate, pentru oferta nr. 79, traseul Pitești - Morărești, obligarea pârâtei A.R.R. să-i acorde punctajul prevăzut de lege pentru deținerea neîntreruptă a licenței de execuție traseu din aprilie 2003 și să procedeze la o nouă atribuire pentru traseul respectiv.

Totodată, s-a solicitat și suspendarea parțială a executării procesului-verbal de atribuire electronică încheiat la data de 13 iunie 2005, pentru oferta nr. 79, pe traseul Pitești - Morărești, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei în temeiul art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că la atribuirea traseului mai sus arătat, pârâta A.R.R. nu i-a acordat punctajul prevăzut de lege pentru deținerea neîntreruptă a licenței de executare traseu, conform Anexei nr. 11 a) la normele metodologice de aplicare a Ordinului nr. 1842/2001, deși licențele de execuție pentru traseu atribuite în ședința din martie 2003 au fost prelungite, în baza actelor normative ce s-au succedat în timp până la data de 30 iunie 2005. În opinia reclamantei, motivul invocat de pârâtă, în sensul că nu i s-a acordat punctajul solicitat (criteriu de departajare prevăzut de O.G.

nr. 552/2005), întrucât prin raportul nr. 489 din 16 iulie 2004, întocmit de Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului - Corpul de Control, s-au aprobat unele măsuri cu caracter disciplinar și administrativ, între care și anularea licenței de T. seria L.T.002246 din 9 aprilie 2004, este nelegal, în condițiile în care această măsură poate fi luată doar de agenția teritorială a A.R.R.

Mai mult, arată reclamanta, deoarece măsura anulării nu a fost dispusă de agenția teritorială, nu s-a procedat nici la oferirea traseului spre executare altor operatori, conform dispozițiilor art. 47 alin. (2) din Ordinul nr. 215/2004 care modifică Ordinul nr. 1842/2001, traseul fiind executat în continuare de societatea reclamantă și SC A.T., până la ședința de atribuire electronică din 3 iunie 2005. Concluzionând, reclamanta apreciază că neacordarea punctajului prevăzut în Anexa nr. 1 (11 a) pct. 3 din Normele metodologice la Ordinul nr. 552/2005 este o măsură abuzivă și nelegală dispusă de A.R.R., de natură a o vătăma în dreptul recunoscut de lege și de a o prejudicia, pentru că traseul a fost atribuit spre executare și unui alt operator de transport care nu a deținut niciodată licență de execuție pentru traseu.

În cauză au formulat întâmpinări cele două autorități pârâte. Pârâtul Inspectoratul General pentru Comunicații și Tehnologia Informației a invocat excepția calității sale procesuale pasive și excepția lipsei procedurii prealabile față de acesta. Pârâta A.R.R. a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, excepția lipsei de interes, excepția lipsei de obiect a acțiunii și excepția lipsei de obiect a cererii de suspendare. La data de 26 septembrie 2005 s-a înregistrat la dosarul cauzei, cererea de intervenție în interes propriu și în interesul pârâților formulată de SC A.T. SRL Pitești și SC A.S. SRL Pitești, invocând excepția autorității de lucru judecat, iar ulterior și excepția prematurității acțiunii.

Prin încheierea ședinței publice din 26 septembrie 2005, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, a admis în principiu cererea de intervenție. Aceeași instanță, prin sentința nr. 85/F-C din 21 noiembrie 2005, a respins acțiunea față de pârâtul Inspectoratul General pentru Comunicații și Tehnologia Informației, ca urmare a admiterii excepției lipsei calității sale procesuale pasive, a respins primul capăt de cerere, ca fiind inadmisibil și cererea de suspendare, ca rămasă fără obiect. Totodată, instanța de fond a respins excepțiile lipsei de calitate procesuală pasivă a pârâtei A.R.R., a lipsei de obiect, a lipsei de interes, de tardivitate a formulării acțiunii și a contestației și de autoritate de lucru judecat.

Instanța de fond, prin aceeași sentință, a admis în parte acțiunea reclamantei și a constatat că reclamanta și intervenienta SC A.T. SRL Pitești beneficiază de vechime neîntreruptă pentru traseul din litigiu și a obligat pârâta A.R.R. să recalculeze punctajul și să procedeze la o nouă atribuire a traseului, respingând cererea de intervenție formulată de SC A. SRL Pitești, ca nefondată. Pentru a se pronunța în sensul arătat, instanța de fond a reținut că, pe de o parte, Inspectoratul General pentru Comunicații și Tehnologia Informației nu are calitate procesuală pasivă cu privire la calculul punctajului, atribuțiile sale fiind limitate la prelucrarea datelor furnizate de către pârâtă. Totodată, instanța de fond a reținut și că reclamanta nu a efectuat procedura prealabilă pentru primul capăt de cerere și în raport cu acest pârât, motiv pentru care l-a respins ca inadmisibil, în temeiul art. 7 din Legea nr. 554/2004.

De asemenea, a reținut că nu se justifică introducerea în cauză a Direcției Generale de Transport Rutier din cadrul Ministerului Transporturilor și Construcțiilor, chiar dacă și-a desemnat reprezentanți în cadrul Comisiei de validare a atribuirii electronice a traseelor din Programul de Transport. Pe de altă parte, instanța de fond a respins excepțiile lipsei de obiect a cauzei și a lipsei de interes a reclamantei, reținând că aceasta este vătămată în drepturile sale prin nerecunoașterea vechimii neîntrerupte pentru traseu, chiar dacă i-a fost eliberată licența, prin aceea că efectuează traseul alături de intervenientele SC A.T.

SRL Pitești (în condiții de egalitate) și SC A. SRL care nu a mai efectuat niciodată acest traseu, pârâta nefiind exonerată de obligația de a răspunde pentru emiterea sau refuzul emiterii unui act administrativ, chiar dacă licențele au intrat în circuitul civil, câtă vreme au fost respectate termenele și condițiile legale de promovare a cererilor. În plus, reține instanța de fond, pârâta A.R.R. avea posibilitatea să suspende emiterea licenței pentru intervenienta SC A. SRL, întrucât a cunoscut că există litigiul prin plângerea prealabilă. Cu privire la excepția puterii de lucru judecat, instanța de fond a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile art. 1201 C. civ., iar referitor la excepția tardivității sau prematurității a reținut netemeinicia lor, fiind dovedită formularea în termen a contestației.

Pe fondul cauzei, instanța de fond a constatat că acțiunea reclamantei este admisibilă parțial, respectiv privitor la modalitatea de calculare a punctajului, nerespectându-se vechimea pentru traseu. Instanța de fond a mai reținut că licențele de execuție nu au fost anulate de minister și cum, în cauză, nu există un act administrativ prin care să se fi dispus anularea licențelor, pârâta ignorând actul de control ierarhic și permițând, totodată, reclamantei și SC A.T. SRL să execute traseul, nu putea ignora vechimea neîntreruptă a reclamantei. De asemenea, instanța de fond a reținut că A.R.R. este competentă să soluționeze contestațiile și de a calcula punctajul, dar că pârâta nu s-a conformat dispozițiilor legale.

Aceasta, deși valabilitatea licențelor s-a prelungit de drept prin actele normative ulterioare și reclamanta a beneficiat de vechime neîntreruptă pentru traseu și de dreptul de recalculare a punctajului . În aceeași situație se află și intervenienta SC A.T. SRL Pitești, reține instanța de fond, chiar dacă aceasta și-a exprimat dezacordul față de susținerile reclamantei. Cât privește cererea de suspendare, instanța de fond a reținut că aceasta a fost absorbită de soluția pronunțată asupra fondului cauzei. Referitor la cererea de intervenție a SC A. SRL Pitești, instanța de fond a reținut că aceasta nu a dovedit că a efectuat traseul în cauză, pentru a fi la egalitate cu celelalte două societății.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, pârâta A.R.R. și intervenienta SC A.S. SRL Pitești, criticând-o pentru nelegalitate și, respectiv, netemeinicie și invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor sale de recurs, recurenta-pârâtă A.R.R. susține că în mod greșit instanța de fond nu a reținut că punctajul pentru deținerea licenței de execuție pentru traseul Pitești - Morărești a fost stabilit conform prevederilor Anexei nr. 11 a) din Ordinul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței nr. 1842/2001, cu modificările ulterioare și cu decizia nr. 3647/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ.

Totodată, recurenta-pârâtă susține că în mod greșit instanța de fond a reținut că traseele trebuiau scoase la licitație, întrucât legislația prevede procedura atribuirii acestora și A.R.R. nu are competența de a calcula punctajul, conform art. 12 pct. 17 din Legea nr. 510/2004, modificată prin O.U.G. nr. 17/2005, motiv pentru care hotărârea atacată nici nu poate fi executată potrivit dispozițiilor legale mai sus arătate și a Ordinului Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului nr. 1987/2005 ce abrogă Ordinul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței nr. 1842/2001. Mai mult, arată recurenta-pârâtă, instanța de fond este în eroare și cu privire la criteriile de acordare a punctajului.

Totodată, susține A.R.R., instanța de fond în mod greșit a respins cererea SC A. SRL, în raport cu dispozițiile art. 32 alin. (4) din Ordinul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței nr. 1842/2001, cu modificările ulterioare și cu împrejurarea că cele două interveniente au participat la atribuirea electronică în condițiile prevăzute de textul legal ca asociate, fiind constituită Asociația 458 B. Mai arată recurenta-pârâtă, că actul administrativ emis de Comisia de validare a atribuirii electronice a traseelor este în vigoare, acesta fiind actul ce a dat naștere dreptului operatorilor de transport SC C.C. SRL, SC A.T. SRL și SC A.S. SRL, de a le fi eliberate licențele de execuție pentru traseul menționat, licențe ce au intrat în circuitul civil și care au valabilitate până în anul 2008, fiind validate prin procesul-verbal din 13 iunie 2005, a cărui anulare și suspendare s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată.

În plus, arată recurenta-pârâtă, față de capătul de cerere prin care s-a solicitat obligarea A.R.R. să acorde punctajul prevăzut de lege pentru deținerea neîntreruptă a licenței de execuție pentru traseul Pitești - Morărești (din aprilie 2003) și să procedeze la o nouă atribuire pentru acest traseu, nu a fost îndeplinită procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, reclamanta nefăcând dovada că a solicitat Comisiei de validare, acordarea altui punctaj la criteriul vechime, decât cel afișat pe site-ul Inspectoratului General pentru Comunicații și Tehnologia Informației și reofertarea publică a respectivului traseu. În dezvoltarea motivelor sale de recurs, recurenta-intervenientă SC A.S.

SRL susține, pe de o parte, că cele trei societăți au obținut un punctaj egal ca urmare a neacordării punctajului pentru vechime nici uneia dintre participante; aceasta, întrucât celelalte două societăți au fost sancționate prin Raportul nr. 489 din 16 iulie 2004, sancțiune menținută prin decizia irevocabilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Pe de altă parte, arată recurenta-intervenientă, instanța de fond a făcut o interpretare eronată a textelor legale, neobservând că o licență anulată nu poate fi prelungită și lipsind, astfel, de efecte decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție. Examinând cauza, în raport cu toate criticile aduse soluției instanței de fond, cu probele administrate și dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Astfel, prin adresa nr. CCM/528 din 27 iulie 2004 al Corpului de Control al ministrului transporturilor, construcțiilor și turismului s-a comunicat reclamantei că rezultatul verificărilor au fost înscrise în Raportul nr. 487 din 16 iulie 2004, aprobat sub nr. 3075/MM din 27 iulie 2004 și că, întrucât prin raport s-a constatat nerespectarea prevederilor legale cu ocazia licențierii unor trasee de transport, conducerea Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului a aprobat unele măsuri cu caracter disciplinar și administrativ, între care și anularea licențelor de transport nr. LT 0022460 și nr. LT 0022461 din 9 aprilie 2004. Este de necontestat că această măsură a fost atacată de cele două societăți de transport, prin acțiune, de SC C.C.

SRL Pitești și, prin intervenție, de SC A. SRL Pitești și că, prin sentința civilă nr. 142/F/C din 29 octombrie 2004, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, a admis aceste cereri și a desființat actul ministerului prin care s-au revocat licențele de execuție arătate în cele ce preced. Numai că prin decizia nr. 3647 din 9 iunie 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a casat sentința respectivă și în fond, a respins atât acțiunea, cât și cererea de intervenție. Așadar, chiar dacă prin actele normative succesive s-au prelungit licențele valabile, nu se poate reține că prelungirea vizează și licențele anulate. Chiar și în ipoteza extremă în care în fapt traseele au fost executate în continuare, această împrejurare nu conferă valabilitatea legală vechimii astfel obținute după anularea licențelor.

Prin urmare, la data emiterii procesului-verbal atacat (din 13 iunie 2005), hotărârea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, era pronunțată irevocabil, în aceste condiții nefiind posibil să se acorde punctajul pentru vechime neîntreruptă. În plus, Înalta Curte constată că în urma atribuirii electronice a traseelor din data de 13 iunie 2005, organizată de Inspectoratul General pentru Comunicații și Tehnologia Informației, pe traseul Pitești – Morărești, au fost declarați câștigători ai acestui traseu toate cele trei societăți (reclamanta și intervenientele), cărora le-au fost eliberate licențe de execuție traseu cu valabilitate până la 30 iunie 2008, decizia nr. 3647/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, producându-și, astfel, efectele.

Prin urmare, constatându-se că sentința atacată este nelegală și netemeinică, iar criticile aduse acesteia sunt fondate, se vor admite recursurile formulate în cauză, se va casa sentința atacată și rejudecând pe fond pricina, se va respinge acțiunea și se va admite cererea de intervenție formulată de SC A.S. SRL Pitești și de SC A.T. SRL Pitești, pentru considerentele mai sus arătate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de SC A.S. SRL Pitești și de A.R.R. împotriva sentinței civile nr. 85/F-C din 21 noiembrie 2005 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și pe fond, respinge acțiunea formulată de reclamanta SC C.C. SRL Pitești și admite cererea de intervenție formulată de SC A.S. SRL Pitești și de SC A.T. SRL Pitești. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 octombrie 2006.