ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 804/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 29 martie 2006, reclamanta SC G.C.

SRL Sușeni, județul Argeș a solicitat, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în contradictoriu cu pârâta A.R.R., suspendarea: - actelor administrative din 18 ianuarie 2006 și din 19 ianuarie 2006, emise de prima pârâtă, prin care s-a dispus depunerea licențelor de execuție pe oferta 62, grupa de trasee 35, traseele 125, 126, 127 și 128 și scoaterea la atribuire a acestor trasee în prima ședință de atribuire; - a deciziei nr. 90 din 10 ianuarie 2006 a celei de a doua pârâte, prin care s-a disjuns executarea transportului pe aceste trasee până la 30 zile ulterioare ședinței de atribuire; - a atribuirii traseelor Pitești – Șerbănești, Pitești – Rociu, Pitești - Gliganu și Pitești – Tutulești care au făcut parte din grupa de traseu 35, oferta 62 Argeș, atribuire stabilită pentru ședința din data de 5 mai 2006, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în anulare a acestor acte administrative.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că măsura prin care i s-a solicitat să depună licențele de execuție în discuție este nelegală și că, dacă traseele respective vor fi atribuite până la soluționarea acțiunii în fond, ar fi prejudiciată prin pierderea unui drept câștigat, prejudiciul material fiind viitor dar iminent, situația putând fi eronată prin suspendarea actelor administrative menționate. Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 46/ F-C din 17 aprilie 2006, a admis acțiunea și a dispus suspendarea Deciziei nr. 90 din 20 ianuarie 2006, a actelor subsecvente din 18 ianuarie 2006 și din 19 ianuarie 2006, precum și atribuirea traseelor Pitești – Șerbănești, Pitești – Rociu, Pitești - Gliganu și Pitești – Tutulești până la soluționarea irevocabilă a acțiunii privind anularea acestora.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că obligarea reclamantei să depună licențele și scoaterea traseelor executate de către aceasta la licitația organizată la data de 5 mai 2006 sunt măsuri de natură să-i creeze grave prejudicii în viitor, fiind nedrept ca societatea să înregistreze pierderi materiale însemnate, înainte de a se clarifica situația actelor administrative, neclaritățile din aceste acte survenind din interpretarea legii și nu din vreo culpă a reclamantei. Pe de altă parte, dacă licitația s-ar desfășura, iar ulterior s-ar anula actele din acțiunea de fond, s-ar putea genera alte litigii, care nu ar avantaja nici una dintre părți. Împotriva sus menționatei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâta A.R.R.

criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. S-a criticat sentința pe faptul că probatoriile au fost eronat interpretate de instanță, în speță nefiind îndeplinite prevederile art. 14 Legea nr. 554/2004, respectiv cadrul bine justificat și paguba iminentă. De asemenea, Curtea de Apel a dispus greșit suspendarea unor adrese care în opinia recurentei nu sunt acte administrative, neproducând prin ele însele efecte juridice. Recursul este nefondat și va fi respins. Examinând actele și lucrările dosarului, cât și motivele de recurs Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele: Dispozițiile art. 14 Legea nr. 554/2004, prevăd că în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagubei iminente, persoana vătămată poate solicita instanței competente, suspendarea executării actului administrativ.

Rezultă fără putință de tăgadă din ansamblul probator administrat, că măsurile luate în speță sunt de natură să-i cauzeze intimatului-reclamant prejudicii grave, în sensul că ar trebui să participe la o nouă licitație, deși licențele sale au valabilitate până în anul 2008. De asemenea, ar prejudicia-o și o eventuală anulare a actelor în cadrul desfășurării unei noi licitații, avându-se în vedere că la licitație vor fi scoase, traseele executate de altcineva și nu de reclamanta-intimată, pentru că nu există un temei legal. Din dispozitivul sentinței atacate rezultă că instanța de fond a dispus suspendarea deciziei nr. 90/2006 și nu a unor acte premergătoare până la soluționarea irevocabilă a acțiunii conform dispozițiilor Legii nr. 554/2004.

De altfel, a fost soluționată și acțiunea pe fondul ei conform sentinței civile nr. 105/2006 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, prin care acțiunea a fost admisă pentru reclamanta-intimată. Față de toate aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că sentința atacată este legală și temeinică, motiv pentru care se va respinge recursul declarat de A.R.R., conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta A.R.R. împotriva sentinței civile nr. 46/ F-C din 17 aprilie 2006 a curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 februarie 2007