ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2218/2007

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2218/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 118/ F-C din 18 decembrie

2006, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ,

a respins acțiunea formulată de reclamanta SC A.T. SA în contradictoriu cu

pârâta A.R.R., intervenientă fiind SC M.S. SRL. Prin aceeași hotărâre a fost

admisă cererea de intervenție formulată SC M.S. SRL în interesul pârâtei A.R.R.

În motivarea sentinței

civile pronunțate, Curtea de Apel a reținut, în esență, aspectele arătate în

continuare.

Reclamanta este beneficiara

licenței de traseu pentru traseul, Drăgășani – Băbeni - Râmnicu Vâlcea, inclus

în Programul de transport cu valabilitate pentru perioada 2005 - 2008, stabilit

în baza Hotărârii C.J.V. nr. 63 din 15 aprilie 2005, care a fost anulată

parțial prin sentința nr. 45/CA/2006 pronunțată de Tribunalul Argeș, rămasă

irevocabilă prin Decizia nr. 489/R/C din 28 iunie 2006. În aceste condiții,

actele emise în baza respectivei hotărârii a C.J.V. au rămas fără suport

juridic, chiar dacă nu s-a reținut nici un fel de culpă pentru beneficiari.

Pentru traseul în litigiu, C.J.V. a emis Hotărârea nr. 90 din 06 iulie 2006,

prin care a modificat Programul de transport, în conformitate cu hotărârea

judecătorească irevocabilă, care a desființat grupa de trasee nr. 11 și a stabilit

că traseul în litigiu este traseu distinct. Pârâta A.R.R. avea obligația de a

se conforma acestei hotărâri, în sensul modificării Programului de transport și

a scoaterii la licitație a traseului.

Nu există nici un fel de

dovadă din care să rezulte că reclamanta, prin depunerea licențelor, ar fi

împiedicată să se înscrie la licitația ce va fi organizată pentru traseul

respectiv.

Instanța a respins

susținerile reclamantei referitoare la faptul că nu este reglementată o astfel

de situație de retragere a licenței și că A.R.R. nu putea modifica programul de

transport. Instanța a avut în vedere prevederile art. 65 din Ordinul Ministrului

Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, precum și pe cele ale art. 30

din Ordinul Ministrului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului nr.

1842/2001.

A mai reținut Instanța că un

program de transport nu poate exista fără o aprobare legală a C.J. și că, în

cauză, neexecutarea traseului derivă din anularea actului principal prin

hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, iar nu din anularea sau

retragerea licențelor de transport din culpa părților, așa încât împiedicarea

reclamantei să se înscrie la licitație, poate forma obiectul unui litigiu, în

baza contenciosului administrativ.

Sub acest aspect, reclamanta

nu dovedește interesul vătămat și nici că pârâta a emis adresa din 26 iulie 2006

cu încălcarea dispozițiilor legale. În situația în care consideră că este

prejudiciată prin înlăturarea sa de pe traseu, în absența unei culpe, în ceea

ce o privește, reclamanta poate pretinde de la persoanele vinovate, acoperirea

prejudiciului creat.

Instanța a respins și

susținerea intervenientei referitoare la caracterul de act pregătitor pe care

l-ar avea adresa contestată, reținând că actul este emis de către o autoritate

publică în vederea executării legii, „dând naștere, modificând sau stingând

raporturi juridice”, fiind deci un act administrativ.

Instanța de Fond a calificat

cererea de intervenție în interes propriu formulată de SC M.S. SRL Bradu ca

fiind formulată în interesul pârâtei, în temeiul art. 51 C. proc. civ., întrucât actul administrativ nu o vatămă pe intervenientă în mod direct.

Împotriva sentinței civile nr.

118/ F-C din 18 decembrie 2006 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și

de contencios administrativ, a declarat recurs reclamanta SC A.T. SA Râmnicu

Vâlcea, invocând motivele de modificare prevăzute de art. 304 pct. 7,8 și 9 C. proc. civ.

Recurenta susține că nu-i

pot fi retrase licențele, întrucât nici o Instanță nu a dispus anularea lor.

Pe de altă parte arată că grupa

de trasee 11 este formată din 7 trasee distincte, iar Instanța de Fond nu a

observat că prin actul administrativ atacat se solicită predarea tuturor

licențelor, deși hotărârea judecătorească invocată vizează un singur traseu:

Drăgășani- Băbeni – Râmnicu Vâlcea.

Recurenta consideră că

fondul a ignorat prevederile cuprinse în art. 66 alin. (4) din Normele aprobate

prin Ordinul M.T.C.T. nr. 1987/2005, constatând greșit că nu există nici o

dovadă în sensul că măsura administrativă dispusă ar împiedica-o pe viitor să

participe la ședința de atribuire a aceluiași traseu sau cursă. În realitate, se

susține de către reclamantă, dovada o reprezintă tocmai textul de lege invocat.

În fine, recurenta conchide

că legiuitorul a reglementat posibilitatea retragerii licențelor de traseu

numai pentru motive imputabile. Cum nu se poate reproșa nimic societății

comerciale și cum nu există o hotărâre judecătorească de retragere a licențelor

din circuitul civil, rezultă că adresa din 26 iulie 2006, emisă de intimata A.R.R.

este nelegală și trebuia anulată de Instanța de Fond.

În recurs au formulat întâmpinări

ambii intimați.

Intimata - pârâtă A.R.R.,

prin întâmpinarea formulată, solicită respingerea recursului ca nefundat.

Arată că actul atacat nu se

referă la retragerea, cu titlu de sancțiune, a licențelor eliberate pentru

gruparea 11, ci predarea acestora, ca efect al Hotărârii C.J.V. nr. 90 din 6

iulie 2006, care, la rândul său a fost emisă în baza unei judecătorești

opozabile recurentei.

Și intimata - intervenientă SC

M.S. SRL Bradu a formulat prin întâmpinare aceeași apărare, adăugând și că nu

există nici un temei pentru a considera că recurenta va fi împiedicată să

participe la următoarea ședință de atribuire electronică a traseelor, norma

cuprinsă în art. 66 alin. (4) din normele aprobate prin Ordinul M.T.C.T. nr. 1987/2005

(preluată de art. 62 alin. (4) din Normele privind organizarea și efectuarea

transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora probate prin Ordinul

M.T.C.T. nr. 892/2006) nefiindu-i aplicabilă.

Intimata - intervenientă a

reiterat excepția inadmisibilității acțiunii, susținând că adresa atacată nu

este act administrativ, ci act emis pentru punerea în aplicare a unei hotărâri

judecătorești irevocabile.

Examinând sentința atacată

prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor cuprinse în

întâmpinare, precum și potrivit art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată:

Potrivit dispozițiilor

cuprinse în art. 34 alin. (2) din O.U.G. nr. 105/2005 aprobată cu modificări și

completări prin Legea nr. 102/2006, transportul rutier public de persoane prin

servicii regulate în trafic județean se efectuează pe baza programelor de

transport.

Programul de transport

județean este, conform art. 3 alin. (1) pct. 35 din Legea nr. 102/2006 pentru

aprobarea O.U.G. nr. 109/2005 privind transporturile rutiere, documentul propus

și aprobat de C.J., prin care se stabilesc traseele pentru transportul rutier

public de persoane prin servicii regulate. Licențele de traseu se eliberează

potrivit art. 49 din normele aprobate prin Ordinul M.T.C.T. nr. 1987/2005 în

vigoare la data emiterii licențelor vizate de actul atacat, numai pentru

traseele cuprinse în programele de transport rutier de persoane prin servicii

regulate. Această dispoziție a fost preluată de art. 47 din normele aprobate

prin Ordinul M.T.C.T. nr. 1982/2006, reglementare intervenită ca urmare a

implementării Regulamentelor C.E.E. privind transportul de călători.

Recurenta împreună cu SC T.

SRL, în baza contractului de asociere, au participat la licitarea traseelor și

a grupelor de trasee organizată de A.R.R. pentru traseele cuprinse în Programul

de transport rutier de persoane prin servicii regulate în trafic național,

solicită atribuirea ofertei 27, grupa de trasee 11. Comisia de validare a

atribuirii electronice a traseelor a declarat A - 301 - B ca fiind executanta

traseelor cuprinse în grupa 11. Consecutiv validării, A.R.R. a emis licențele

de execuție pentru traseele cuprinse în grupă, valabile pe toată perioada de

valabilitate a Programului de transport, respectiv până la data de 30 iunie

2008.

Programul de Transport Rutier

de Persoane prin Servicii Regulate în trafic Județean al Județului Vâlcea, pe

perioada 2005 – 2008, menționat anterior, fusese stabilit prin Hotărârea nr. 63

din 15 aprilie 2005, adoptată de C.J.V.

Această hotărâre a fost însă

anulată parțial, prin sentința civilă, completul specializat, contencios

administrativ și fiscal, irevocabilă, numai în ceea ce privește oferta 27,

grupa de trasee 11, traseul Drăgășani – Băbeni – Râmnicu Vâlcea.

Sentința este opozabilă

părților din recursul de față întrucât, toate, au participat la judecarea litigiului.

Ca urmare a acestei

sentințe, C.J.V. a adoptat Hotărârea nr. 90 din 6 iunie 2006, prin care a

modificat Programul de Transport Rutier de Persoane prin Servicii Regulate în

Trafic Județean, pe perioada 2005 – 2008, aprobat prin Hotărârea C.J.V. nr. 63

din 15 aprilie 2005.

Și această din urmă hotărâre

a fost atacată în contencios administrativ de către SC A.T. SA Râmnicu Vâlcea

și SC T. SRL Râmnicu Vâlcea, prin sentința civilă nr. 52 din 23 ianuarie 2007,

care nu este irevocabilă, acțiunea fiindu-le respinsă.

Prin actul atacat, adresa

din 26 iulie 2006, intimata - pârâtă A.R.R., invocând sentința civilă nr. 45/ CA

din 13 februarie 2006 pronunțată de Tribunalul Argeș și Hotărârea nr. 90 din 6

iulie 2006 a C.J.V., anterior arătate, a solicitat recurentei predarea de

îndată a licențelor deținute pentru traseele ofertei 27, gruparea 11, urmând ca

societatea să mai poată executa curse pe traseele în discuție până la 30 de

zile după data ședinței de atribuire.

Examinând cu prioritate,

potrivit art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepția de inadmisibilitate a

acțiunii, reiterată în recurs de intimata - intervenientă, Înalta Curte constată

că această excepție a fost legal soluționată de judecătorul fondului.

Într-adevăr, decizia

administrativă comunicată prin adresa din 26 iulie 2006 a A.R.R. îndeplinește toate condițiile impuse de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004

pentru a fi considerat un act administrativ, respectiv este un act unilateral

cu caracter individual, emis de o autoritate publică în vederea organizării

executării legii și care are ca efect stingerea unor raporturi juridice

preexistente.

Și în ceea ce privește

fondul cauzei, judecătorul de la prima Instanță a raționat corect atunci când a

reținut că actele administrative emise în baza Hotărârii nr. 63 din 15 aprilie 2005 a C.J.V. au rămas fără suport juridic, după rămânerea irevocabilă a sentinței civile nr. 45/CA/2006

a Tribunalului Argeș.

Numai că acesta ca și

intimata - pârâtă A.R.R. a extins efectele acestei hotărâri judecătorești,

dincolo de limitele stabilite prin dispozitiv.

Într-adevăr, după cum s-a

arătat în precedent Hotărârea nr. 63 din 15 aprilie 2005 a C.J.V. a fost anulată pentru nelegalitate numai în ce privește traseul Drăgășani – Băbeni –

Râmnicu Vâlcea, cuprins în oferta 27, grupa de trasee 11.

Prin urmare, măsura

administrativă dispusă de A.R.R., de predare a licențelor de traseu, apare ca fiind

justificată numai în ceea ce privește traseul sus indicat.

De altfel, prefigurând

demersurile administrative ale C.J.V. și ale A.R.R., Judecătorul cauzei

soluționate prin sentința nr. 45/2006 a Tribunalului Argeș a arătat explicit în

considerentele acestei hotărâri că „pentru traseul în discuție se va reanaliza

situația și se va relua procedura de atribuire cu respectarea dispozițiilor

legale”.

Este reală susținerea

recurentei referitoare la faptul că licența pentru traseu nu a fost anulată de Instanță

și că predarea acesteia nu se regăsește între cazurile limitativ prevăzute în art.

65 din Normele aprobate prin Ordinul M.T.C.T. nr. 1987/2005, când A.R.R. poate

retrage licențele de traseu.

Numai că această licență a

devenit caducă, fiind lovită de o cauză de ineficacitate, ulterioară emiterii

sale (hotărârea judecătorească irevocabilă de anulare parțială a actului

administrativ în baza căruia s-a declarat procedura finalizată cu emiterea

licenței) și independentă de voința autorului actului (A.R.R.). Altfel spus,

deși licența pentru traseu nu a fost anulată de o Instanță de Judecată și deși

recurenta nu se găsește în nici una dintre situațiile la care se referă art. 65

din Normele aprobate prin Ordinul M.T.C.T. nr. 1987/2005 (în prezent art. 61

din Ordinul M.T.C.T. nr. 1892/2006), totuși, acest act juridic este lipsit de

orice efecte.

Așa fiind, în temeiul art. 312

alin. (1) – (3) raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se va admite recursul, cu consecința modificării sentinței atacate și admiterii în parte a cererii de

chemare în judecată.

În temeiul art. 18 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004, va fi anulată în parte măsura administrativă dispusă de

intimata - pârâtă A.R.R., comunicată prin adresa din 26 iulie 2006, pe care o

va menține numai în ceea ce privește traseul Drăgășani – Băbeni – Râmnicu

Vâlcea. Cum cererea de intervenție accesorie formulată de SC M.S. SRL Bradu, în

interesul A.R.R., viza chiar acest traseu, va fi admisă și această cerere.

Nu există nici un element

care să susțină pretinsa împiedicare a recurentei de a participa la ședința

publică următoare de atribuire organizată de A.R.R., potrivit art. 51 din Ordinul

M.T.C.T. nr. 1892/2006, în condițiile în care predarea licenței de traseu în

discuție nu este consecința săvârșirii vreuneia din faptele pe care le enumără art.

65 din Normele aprobate prin Ordinul M.T.C.T. nr. 1987/2005 (respectiv art. 61

din Normele aprobate prin Ordinul M.T.C.T. nr. 1892/2006).

De altfel, A.R.R. a exprimat

această poziție pe tot parcursul procesului de față.

Cât privește licențele de

traseu eliberate pentru celelalte trasee cuprinse în oferta 27, grupa de trasee

11, Înalta Curte constată că intimata - pârâtă A.R.R. nu a justificat măsura

administrativă dispusă, de solicitare a predării acestora, astfel că, în partea

care le privește, actul atacat apare ca fiind nelegal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

SC A.T. SA Râmnicu Vâlcea împotriva sentinței civile nr. 118/ F-C din 18

decembrie 2006 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios

administrativ.

Modifică sentința atacată în

sensul că admite în parte acțiunea formulată de SC A.T. SA Râmnicu Vâlcea.

Anulează în parte măsura

administrativă dispusă de pârâta A.R.R. și comunicată prin adresa din 26 iulie

2006, pe care o menține numai în ceea ce privește traseul Drăgășani – Băbeni –

Râmnicu Vâlcea.

Admite cererea de

intervenție accesorie formulată de SC M.S. SRL Bradu.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 25 aprilie 2007.