ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2463/2010

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 21 iunie 2006, reclamanta SC G.S.C. SRL Suseni a solicitat ca în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul General pentru Comunicații și Tehnologia Informației, Autoritatea Rutieră Română și Agenția Argeș a Autorității Rutiere Române să se dispună anularea parțială a Metodologiei de atribuire a traseelor și curselor cuprinse în programul de transport județean, în sensul înlăturării dispozițiilor art. 19, anularea actelor administrative din 18 ianuarie 2006, din 19 ianuarie 2006, din 20 ianuarie 2006 și obligarea pârâților să-i recunoască dreptul la vechime neîntreruptă pentru traseu de la data eliberării licențelor și până la atribuirea traseului, iar până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în anulare să se dispună suspendarea atribuirii traseelor Pitești – Șerbănești, Pitești - Rociu, Pitești – Gliganu și Pitești – Țuțulești.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin dispozițiile art. 19 din metodologia contestată se prevede în mod nelegal interdicția operatorilor de transport care au renunțat la licența de transport și cărora le-a fost retrasă licența de traseu de a participa la licitația următoare de atribuire a traseelor, în situația în care unul dintre membrii asociației a renunțat la această formă de organizare: Curtea de Apel Pitești, secția comercială, contencios administrativ a pronunțat sentința nr. 105/F-C din 13 noiembrie 2006, prin care a admis în parte acțiunea, a constatat că licențele de traseu nu pot fi retrase și nu pot fi asimilate renunțătorilor pentru operatorii de transport care nu au renunțat la asociere și că acestora nu le sunt aplicabile dispozițiile art. 19 din Metodologia de atribuire a traseelor și curselor cuprinse în Programul de transport.

Prin aceeași sentință, s-a dispus anularea actelor administrative din 20 ianuarie 2006, din 18 ianuarie 2006, din 19 ianuarie 2006 și s-a constatat că reclamanta beneficiază de vechime neîntreruptă pentru traseele Pitești – Șerbănești, Pitești-Rociu, Pitești – Gliganu și Pitești – Tuțulești de la data eliberării licențelor de traseu și până la data atribuirii traseelor. Instanța de fond a reținut că reclamanta beneficiază de licențe de execuție pentru traseele indicate în acțiune, cu valabilitate pentru perioada 1 iulie 2005-30 iunie 2008, ca urmare a licitației la care a participat în asociere cu SC T.D. SA, în baza contractului de asociere din 17 mai 2005. Faptul că SC T.D.

SA s-a retras din asociere nu a fost considerat ca fiind determinant pentru retragerea licenței de traseu, în condițiile în care reclamanta și-a completat parcul auto, continuând să desfășoare activitatea de transport pe traseele pentru care beneficia de licențe de traseu, în baza acelorași caiete de sarcini, în conformitate cu dispozițiile art. 61 din Ordinul nr. 1987/2005. Astfel, instanța de fond a considerat că numai printr-o interpretare eronată a dispozițiilor art. 164 alin. (2) și art. 165 din Ordinul nr. 1987/2005, pârâta Autoritatea Rutieră Română a ajuns la concluzia că se impune retragerea licențelor pentru faptul că unul dintre operatorii de transport s-a retras din asociație.

Instanța de fond a motivat că aceste prevederi legale se referă la retragerea licențelor emise asociației cu personalitate juridică sau la situația în care toți membrii asociației fără personalitate juridică se retrag sau când membrilor asociației li s-au retras licențele de traseu pentru fapte culpabile. Din acest motiv, s-a considerat că sunt nelegale actele administrative prin care în mod indirect au fost anulate licențele eliberate reclamantei și i s-a interzis acesteia să se înscrie la următoarea ședință de atribuire, ceea ce a avut drept consecință înlăturarea vechimii neîntrerupte pentru traseele executate.

Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs pârâții Autoritatea Rutieră Română și Inspectoratul General pentru Comunicații și Tehnologia Informației, a cărei calitate procesuală a fost transmisă Autorității Naționale pentru Reglementare în Comunicații și Tehnologia Informației, iar ulterior, Centrului Național de Management pentru Societatea Informațională, conform dispozițiilor art. 5 alin. (2) și pct. 21 din anexa nr. 1 a Legii nr. 329/2009. Recurenta Autoritatea Rutieră Română a solicitat modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată, motivând că instanța de fond a interpretat și a aplicat greșit dispozițiile art. 164 alin. (2) și art. 165 din Ordinul Ministrului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului nr. 1987/2005.

Autoritatea recurentă a considerat că în mod eronat instanța de fond a reținut că dispozițiile art. 164 alin. (2) din Ordinul susmenționat se referă la retragerea licențelor emise asociațiilor cu personalitate juridică, deși textul de lege invocat nu prevede nici o distincție între asociațiile fără personalitate juridică și cele cu personalitate juridică. În atare situație, s-a arătat că, urmare retragerii SC T.D.

SA din Asociație, care a câștigat grupa de trasee (grupa din care fac parte traseele Pitești – Șerbănești, Pitești-Rociu, Pitești – Gliganu și Pitești – Tuțulești), s-a dispus legal prin actele administrative contestate ca traseele care compun grupa respectivă să fie atribuite distinct la următoarea ședință de atribuire, conform reglementării cuprinse în art. 165 din Ordinul Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului nr. 1987/2005, care nu a mai prevăzut posibilitatea atribuirii și eliberării licențelor pe grupe de trasee, ci numai pentru trasee distincte.

Hotărârea instanței de fond a fost criticată și pentru aplicarea greșită a dispozițiilor pct. 3 din anexa nr. 8, coroborat cu pct. 3 lit. a) din anexa la ordinul Ministrului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului nr. 1987/2005, deoarece s-a recunoscut intimatei-reclamante vechime neîntreruptă pentru traseele din grupa respectivă, deși îndeplinirea acestei condiții implică deținerea în mod neîntrerupt a licenței de traseu, ceea ce nu se poate constata în cazul retragerii licențelor de traseu ale unei asociații desființate.

În recursul declarat de Inspectoratul General pentru Comunicații și Tehnologia Informației s-a susținut că în mod eronat s-a constatat calitatea procesuală a acestei instituții publice, dat fiind că aceasta nu a întocmit nici unul din actele deduse judecății și nici nu are competența legală de a verifica datele furnizate de Autoritatea Rutieră Română sau opțiunile autorității respective cu privire la licențele de execuție emise operatorilor de transport. În recurs, prin cererea depusă la data de 22 iunie 2007, intimata-reclamantă SC G.S.C. SRL a invocat excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 164 alin. (2) și art. 165 din Ordinul nr. 1987 din 18 noiembrie 2005 emis de Ministrul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului pentru aprobarea Normelor privind organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora.

În motivarea excepției, s-a susținut că dispozițiile contestate din O.M.T.C.T. nr. 1987/2005 sunt contrare reglementării din O.U.G. nr. 109/2005, act normativ cu forță juridică superioară, în temeiul și în executarea căruia a fost emis, potrivit principiului ierarhiei și forței juridice a actelor normative. Prin încheierea din 26 septembrie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a dispus sesizarea Curții de Apel Pitești pentru soluționarea în primă instanță a excepției invocate în condițiile prevăzute de art. 4 din Legea nr. 554/2004 și a suspendat judecarea recursurilor în baza acestui text de lege.

Excepția de nelegalitate invocată de intimata-reclamantă a fost respinsă ca neîntemeiată prin sentința nr. 37/F-C din 5 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială, contencios administrativ, cu motivarea că prevederile art. 164 alin. (2) și art. 165 din Ordinul Ministrului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului nr. 1987/2005 sunt legale, fiind emise în conformitate cu dispozițiile art. 69 din O.U.G. nr. 109/2005, aprobată prin Legea nr. 102/2006. De asemenea, s-a reținut că articolele considerate nelegale nu încalcă un drept câștigat de intimata-reclamantă în baza O.M.L.P.T.L. nr. 1842/2001, față de împrejurarea că acest ordin a fost abrogat prin art. 4 din O.M.T.C.T.

nr. 1987/2005, cu respectarea dispozițiilor art. 10 alin. (1) și art. 11 alin. (3) din Legea nr. 24/2000. Recursul declarat de intimata-reclamantă împotriva sentinței civile nr. 37/F-C din 5 martie 2008 a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 4953 din 10 noiembrie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate în cauză pentru următoarele considerente: La atribuirea publică din data de 3 iunie 2005, oferta a fost făcută grupei de trasee nr. 35 (traseele 126,127 și 128) a fost atribuită Asociației B, asociație constituită de intimata-reclamantă SC G.S.C.

SRL și SC T.D. SA în baza contractului de asociere din 17 mai 2005. Începând cu data de 1 ianuarie 2006, SC T.D. SA a renunțat la efectuarea transportului public și a predat licențele de traseu și caietele de sarcini aferente. Ca urmare a depunerii licențelor de traseu de către asociatul intimatei-reclamante, Autoritatea Rutieră Română a constatat întemeiat incidența dispozițiilor art. 164 alin. (2) din O.M.C.T.C. nr. 1987/2005, conform cărora, în situația în care asociația de operatori se desființează sau unul sau mai mulți membri asociați se retrag din aceasta, licențele de traseu pe care asociația le deține se retrag, iar traseele respective vor fi atribuite în cadrul primei ședințe de atribuire ulterioară.

Instanța de fond a interpretat eronat aceste prevederi legale, considerând fără temei că acestea sunt aplicabile numai în cazul asociațiilor cu personalitate juridică, deși reglementarea avută în vedere nu cuprinde o asemenea distincție. Cum intimata-reclamantă nu a participat la atribuirea electronică a grupei de trasee în nume propriu, ci în cadrul unei asociații, aceasta nu este îndreptățită să continue activitatea de transport pe traseele din grupa respectivă, întrucât după retragerea din Asociația B a asociatului său, SC T.D. SA, nu mai erau îndeplinite condițiile avute în vedere la momentul atribuirii traseelor. Potrivit dispozițiilor art. 65 alin. (1) lit. g) din O.M.T.C.T. nr. 1987/2005 se poate dispune retragerea licenței de traseu când nu mai sunt îndeplinite condițiile care au stat la baza eliberării acesteia.

În art. 165 din același act normativ, se prevede că, în situația în care operatorul de transport renunță la licențele de traseu corespunzătoare unei grupe de trasee, traseele care compun grupa respectivă vor fi atribuite distinct la următoarea ședință de atribuire. Din acest motiv, se constată că este greșită concluzia instanței de fond privind nelegalitatea deciziilor întocmite de Autoritatea Rutieră Română, care avea obligația să atribuie distinct traseele care compun grupa nr. 35 după renunțarea operatorului de transport SC T.D. SA și după intrarea în vigoare a O.M.T.C.T nr. 1987/2005.

De asemenea, în mod eronat instanța de fond a constatat că intimata-reclamantă beneficiază de vechime neîntreruptă pentru traseele Pitești – Șerbănești, Pitești-Rociu, Pitești – Gliganu și Pitești – Tuțulești, fără a avea în vedere că, în cazul retragerii licenței de traseu nu mai poate opera vechimea neîntreruptă, deoarece nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 3 din anexa nr. 8 coroborat cu pct. 3 lit. a) din anexa nr. 9 din O.M.T.C.T. nr. 1987/2005, conform cărora, pentru acordarea vechimii, operatorul de transport rutier trebuie să dețină în mod neîntrerupt licența de traseu. Pentru considerentele expuse, se constată că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică, deoarece a fost greșit admisă acțiunea formulată de intimata-reclamantă, în condițiile în care aceasta nu a dovedit dreptul său recunoscut de lege care să fi fost vătămat prin actele administrative deduse judecății.

Acțiunea formulată de intimata-reclamantă a fost de asemenea greșit admisă față de recurentul - pârât Inspectoratul General pentru Comunicații și Tehnologia Informației, care nu a întocmit actele administrative contestate și nu are competența atribuirii traseelor cuprinse în Programul de transport județean. Conform dispozițiilor art. 12 pct. 17 din Legea nr. 510/2004, calitatea procesuală a inspectoratului pârât a fost transmisă Centrului Național de Management pentru Societatea Informațională și această instituție publică are atribuția operării sistemului electronic de achiziții publice, a sistemului electronic național, a sistemului informatic pentru atribuirea electronică a autorizațiilor de transport internațional rutier de marfă și pentru atribuirea electronică a traseelor naționale din programele de transport prin serviciile regulate județene, interjudețene limitrofe și interjudețene.

În consecință, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursurile și va modifica hotărârea instanței de fond, în sensul că va fi respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta SC G.S.C. SRL Suseni.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Autoritatea Rutieră Română și Centrul Național de Management pentru Societatea Informațională împotriva sentinței civile nr. 105/F-C din 13 noiembrie 2006 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de SC G.S.C. SRL Suseni. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 mai 2010.