ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 12.05.2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2463/2010

HOTĂRÂRE
12.05.2010
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2463/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursurilor de

față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 21 iunie 2006,

reclamanta SC G.S.C. SRL Suseni a solicitat ca în contradictoriu cu

pârâții Inspectoratul General pentru Comunicații și Tehnologia

Informației, Autoritatea Rutieră Română și Agenția

Argeș a Autorității Rutiere Române să se dispună anularea

parțială a Metodologiei de atribuire a traseelor și curselor

cuprinse în programul de transport județean, în sensul

înlăturării dispozițiilor art. 19, anularea actelor

administrative din 18 ianuarie 2006, din 19 ianuarie 2006, din 20 ianuarie 2006

și obligarea pârâților să-i recunoască dreptul la vechime

neîntreruptă pentru traseu de la data eliberării licențelor

și până la atribuirea traseului, iar până la soluționarea

irevocabilă a acțiunii în anulare să se dispună suspendarea

atribuirii traseelor Pitești – Șerbănești, Pitești -

Rociu, Pitești – Gliganu și Pitești – Țuțulești.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că prin dispozițiile art. 19 din metodologia

contestată se prevede în mod nelegal interdicția operatorilor de

transport care au renunțat la licența de transport și

cărora le-a fost retrasă licența de traseu de a participa la

licitația următoare de atribuire a traseelor, în situația în

care unul dintre membrii asociației a renunțat la această

formă de organizare:

Curtea de Apel Pitești, secția

comercială, contencios administrativ a pronunțat sentința nr.

105/F-C din 13 noiembrie 2006, prin care a admis în parte acțiunea, a

constatat că licențele de traseu nu pot fi retrase și nu pot fi

asimilate renunțătorilor pentru operatorii de transport care nu au

renunțat la asociere și că acestora nu le sunt aplicabile

dispozițiile art. 19 din Metodologia de atribuire a traseelor și

curselor cuprinse în Programul de transport.

Prin aceeași

sentință, s-a dispus anularea actelor administrative din 20 ianuarie 2006,

din 18 ianuarie 2006, din 19 ianuarie 2006 și s-a constatat că

reclamanta beneficiază de vechime neîntreruptă pentru traseele

Pitești – Șerbănești, Pitești-Rociu, Pitești –

Gliganu și Pitești – Tuțulești de la data eliberării

licențelor de traseu și până la data atribuirii traseelor.

Instanța de fond a reținut

că reclamanta beneficiază de licențe de execuție pentru

traseele indicate în acțiune, cu valabilitate pentru perioada 1 iulie

2005-30 iunie 2008, ca urmare a licitației la care a participat în

asociere cu SC T.D. SA, în baza contractului de asociere din 17 mai 2005.

Faptul că SC T.D. SA s-a retras

din asociere nu a fost considerat ca fiind determinant pentru retragerea

licenței de traseu, în condițiile în care reclamanta și-a

completat parcul auto, continuând să desfășoare activitatea de

transport pe traseele pentru care beneficia de licențe de traseu, în baza

acelorași caiete de sarcini, în conformitate cu dispozițiile art. 61

din Ordinul nr. 1987/2005.

Astfel, instanța de fond a

considerat că numai printr-o interpretare eronată a

dispozițiilor art. 164 alin. (2) și art. 165 din Ordinul nr. 1987/2005,

pârâta Autoritatea Rutieră Română a ajuns la concluzia că se

impune retragerea licențelor pentru faptul că unul dintre operatorii

de transport s-a retras din asociație.

Instanța de fond a motivat

că aceste prevederi legale se referă la retragerea licențelor emise

asociației cu personalitate juridică sau la situația în care

toți membrii asociației fără personalitate juridică se

retrag sau când membrilor asociației li s-au retras licențele de

traseu pentru fapte culpabile.

Din acest motiv, s-a considerat

că sunt nelegale actele administrative prin care în mod indirect au fost

anulate licențele eliberate reclamantei și i s-a interzis acesteia

să se înscrie la următoarea ședință de atribuire, ceea

ce a avut drept consecință înlăturarea vechimii neîntrerupte

pentru traseele executate.

Împotriva acestei sentințe, au

declarat recurs pârâții Autoritatea Rutieră Română și

Inspectoratul General pentru Comunicații și Tehnologia

Informației, a cărei calitate procesuală a fost transmisă

Autorității Naționale pentru Reglementare în Comunicații și

Tehnologia Informației, iar ulterior, Centrului Național de

Management pentru Societatea Informațională, conform

dispozițiilor art. 5 alin. (2) și pct. 21 din anexa nr. 1 a Legii nr.

329/2009.

Recurenta Autoritatea Rutieră

Română a solicitat modificarea hotărârii atacate, în sensul

respingerii acțiunii ca neîntemeiată, motivând că instanța

de fond a interpretat și a aplicat greșit dispozițiile art. 164

alin. (2) și art. 165 din Ordinul Ministrului Transporturilor,

Construcțiilor și Turismului nr. 1987/2005.

Autoritatea recurentă a

considerat că în mod eronat instanța de fond a reținut că

dispozițiile art. 164 alin. (2) din Ordinul susmenționat se

referă la retragerea licențelor emise asociațiilor cu

personalitate juridică, deși textul de lege invocat nu prevede nici o

distincție între asociațiile fără personalitate juridică

și cele cu personalitate juridică.

În atare situație, s-a

arătat că, urmare retragerii SC T.D. SA din Asociație, care a

câștigat grupa de trasee (grupa din care fac parte traseele Pitești –

Șerbănești, Pitești-Rociu, Pitești – Gliganu și

Pitești – Tuțulești), s-a dispus legal prin actele

administrative contestate ca traseele care compun grupa respectivă să

fie atribuite distinct la următoarea ședință de atribuire,

conform reglementării cuprinse în art. 165 din Ordinul Ministerului Transporturilor,

Construcțiilor și Turismului nr. 1987/2005, care nu a mai

prevăzut posibilitatea atribuirii și eliberării licențelor pe

grupe de trasee, ci numai pentru trasee distincte.

Hotărârea instanței de

fond a fost criticată și pentru aplicarea greșită a

dispozițiilor pct. 3 din anexa nr. 8, coroborat cu pct. 3 lit. a) din

anexa la ordinul Ministrului Transporturilor, Construcțiilor și

Turismului nr. 1987/2005, deoarece s-a recunoscut intimatei-reclamante vechime

neîntreruptă pentru traseele din grupa respectivă, deși

îndeplinirea acestei condiții implică deținerea în mod

neîntrerupt a licenței de traseu, ceea ce nu se poate constata în cazul

retragerii licențelor de traseu ale unei asociații desființate.

În recursul declarat de

Inspectoratul General pentru Comunicații și Tehnologia Informației

s-a susținut că în mod eronat s-a constatat calitatea procesuală

a acestei instituții publice, dat fiind că aceasta nu a întocmit nici

unul din actele deduse judecății și nici nu are competența legală

de a verifica datele furnizate de Autoritatea Rutieră Română sau

opțiunile autorității respective cu privire la licențele de

execuție emise operatorilor de transport.

În recurs, prin cererea depusă

la data de 22 iunie 2007, intimata-reclamantă SC G.S.C. SRL a invocat

excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 164 alin. (2) și art.

165 din Ordinul nr. 1987 din 18 noiembrie 2005 emis de Ministrul Transporturilor,

Construcțiilor și Turismului pentru aprobarea Normelor privind

organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și a

activităților conexe acestora.

În motivarea excepției, s-a

susținut că dispozițiile contestate din O.M.T.C.T. nr. 1987/2005

sunt contrare reglementării din O.U.G. nr. 109/2005, act normativ cu

forță juridică superioară, în temeiul și în executarea

căruia a fost emis, potrivit principiului ierarhiei și forței

juridice a actelor normative.

Prin încheierea din 26 septembrie

2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal, a dispus sesizarea Curții de Apel

Pitești pentru soluționarea în primă instanță a

excepției invocate în condițiile prevăzute de art. 4 din Legea

nr. 554/2004 și a suspendat judecarea recursurilor în baza acestui text de

lege.

Excepția de nelegalitate invocată

de intimata-reclamantă a fost respinsă ca neîntemeiată prin

sentința nr. 37/F-C din 5 martie 2008 pronunțată de Curtea de

Apel Pitești, secția comercială, contencios administrativ, cu

motivarea că prevederile art. 164 alin. (2) și art. 165 din Ordinul Ministrului

Transporturilor, Construcțiilor și Turismului nr. 1987/2005 sunt

legale, fiind emise în conformitate cu dispozițiile art. 69 din O.U.G. nr.

109/2005, aprobată prin Legea nr. 102/2006. De asemenea, s-a reținut

că articolele considerate nelegale nu încalcă un drept câștigat

de intimata-reclamantă în baza O.M.L.P.T.L. nr. 1842/2001, față

de împrejurarea că acest ordin a fost abrogat prin art. 4 din O.M.T.C.T. nr.

1987/2005, cu respectarea dispozițiilor art. 10 alin. (1) și art. 11 alin.

(3) din Legea nr. 24/2000.

Recursul declarat de intimata-reclamantă

împotriva sentinței civile nr. 37/F-C din 5 martie 2008 a fost respins ca

nefondat prin decizia nr. 4953 din 10 noiembrie 2009 pronunțată de

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal.

Analizând actele și lucrările

dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304

1

pentru următoarele considerente:

La atribuirea publică din data

de 3 iunie 2005, oferta a fost făcută grupei de trasee nr. 35

(traseele 126,127 și 128) a fost atribuită Asociației B,

asociație constituită de intimata-reclamantă SC G.S.C. SRL și

SC T.D. SA în baza contractului de asociere din 17 mai 2005.

Începând cu data de 1 ianuarie 2006,

SC T.D. SA a renunțat la efectuarea transportului public și a predat

licențele de traseu și caietele de sarcini aferente.

Ca urmare a depunerii

licențelor de traseu de către asociatul intimatei-reclamante,

Autoritatea Rutieră Română a constatat întemeiat incidența dispozițiilor

art. 164 alin. (2) din O.M.C.T.C. nr. 1987/2005, conform cărora, în

situația în care asociația de operatori se desființează sau

unul sau mai mulți membri asociați se retrag din aceasta,

licențele de traseu pe care asociația le deține se retrag, iar

traseele respective vor fi atribuite în cadrul primei ședințe de atribuire

ulterioară.

Instanța de fond a interpretat

eronat aceste prevederi legale, considerând fără temei că

acestea sunt aplicabile numai în cazul asociațiilor cu personalitate

juridică, deși reglementarea avută în vedere nu cuprinde o

asemenea distincție.

Cum intimata-reclamantă nu a

participat la atribuirea electronică a grupei de trasee în nume propriu,

ci în cadrul unei asociații, aceasta nu este îndreptățită să

continue activitatea de transport pe traseele din grupa respectivă,

întrucât după retragerea din Asociația B a asociatului său, SC

T.D. SA, nu mai erau îndeplinite condițiile avute în vedere la momentul

atribuirii traseelor.

Potrivit dispozițiilor art. 65 alin.

(1) lit. g) din O.M.T.C.T. nr. 1987/2005 se poate dispune retragerea licenței

de traseu când nu mai sunt îndeplinite condițiile care au stat la baza eliberării

acesteia.

În art. 165 din același act

normativ, se prevede că, în situația în care operatorul de transport

renunță la licențele de traseu corespunzătoare unei grupe

de trasee, traseele care compun grupa respectivă vor fi atribuite distinct

la următoarea ședință de atribuire.

Din acest motiv, se constată

că este greșită concluzia instanței de fond privind nelegalitatea

deciziilor întocmite de Autoritatea Rutieră Română, care avea

obligația să atribuie distinct traseele care compun grupa nr. 35

după renunțarea operatorului de transport SC T.D. SA și

după intrarea în vigoare a O.M.T.C.T nr. 1987/2005.

De asemenea, în mod eronat

instanța de fond a constatat că intimata-reclamantă

beneficiază de vechime neîntreruptă pentru traseele Pitești –

Șerbănești, Pitești-Rociu, Pitești – Gliganu și

Pitești – Tuțulești, fără a avea în vedere că, în

cazul retragerii licenței de traseu nu mai poate opera vechimea

neîntreruptă, deoarece nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute

de art. 3 din anexa nr. 8 coroborat cu pct. 3 lit. a) din anexa nr. 9 din

O.M.T.C.T. nr. 1987/2005, conform cărora, pentru acordarea vechimii,

operatorul de transport rutier trebuie să dețină în mod

neîntrerupt licența de traseu.

Pentru considerentele expuse, se

constată că hotărârea instanței de fond este nelegală și

netemeinică, deoarece a fost greșit admisă acțiunea

formulată de intimata-reclamantă, în condițiile în care aceasta

nu a dovedit dreptul său recunoscut de lege care să fi fost

vătămat prin actele administrative deduse judecății.

Acțiunea formulată de

intimata-reclamantă a fost de asemenea greșit admisă

față de recurentul - pârât Inspectoratul General pentru

Comunicații și Tehnologia Informației, care nu a întocmit actele

administrative contestate și nu are competența atribuirii traseelor

cuprinse în Programul de transport județean. Conform dispozițiilor

art. 12 pct. 17 din Legea nr. 510/2004, calitatea procesuală a inspectoratului

pârât a fost transmisă Centrului Național de Management pentru

Societatea Informațională și această instituție

publică are atribuția operării sistemului electronic de

achiziții publice, a sistemului electronic național, a sistemului

informatic pentru atribuirea electronică a autorizațiilor de

transport internațional rutier de marfă și pentru atribuirea

electronică a traseelor naționale din programele de transport prin

serviciile regulate județene, interjudețene limitrofe și

interjudețene.

În consecință, în baza

dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din

Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursurile și va modifica

hotărârea instanței de fond, în sensul că va fi respinsă ca

neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta SC G.S.C. SRL Suseni.

Admite recursurile declarate de Autoritatea

Rutieră Română și Centrul Național de Management pentru

Societatea Informațională împotriva sentinței civile nr. 105/F-C

din 13 noiembrie 2006 a Curții de Apel Pitești, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată, în sensul că respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată

de SC G.S.C. SRL Suseni.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 mai 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2007-02-08
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 804/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 29 martie 2006, reclamanta SC G.C. SRL Sușeni, județul Argeș a solicitat, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr.
ÎCCJ 2006-10-17
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3475/2006
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 8 iulie 2005, reclamanta SC C. SRL Pitești a chemat în judecată Inspectoratul General pentru Comunicații și Tehnol
ÎCCJ 2006-11-09
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3871/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 2833/2005, la Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, reclamanta SC A.P. SRL Băbana, j
ÎCCJ 2008-04-17
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1676/2008
va sentinței date de curtea de apel au formulat recurs în termen legal reclamanta SC I.T.B. SRL Pitești și intervenienta SC M.D. SRL Pitești, prin care s-a solicitat admiterea căii de atac și modificarea în tot a sentințe atacate în sensul
ÎCCJ 2007-04-25
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2218/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 118/ F-C din 18 decembrie 2006, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, a respins acțiunea form
Sursă