ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2463/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2463/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursurilor de
față;
Din examinarea lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 21 iunie 2006,
reclamanta SC G.S.C. SRL Suseni a solicitat ca în contradictoriu cu
pârâții Inspectoratul General pentru Comunicații și Tehnologia
Informației, Autoritatea Rutieră Română și Agenția
Argeș a Autorității Rutiere Române să se dispună anularea
parțială a Metodologiei de atribuire a traseelor și curselor
cuprinse în programul de transport județean, în sensul
înlăturării dispozițiilor art. 19, anularea actelor
administrative din 18 ianuarie 2006, din 19 ianuarie 2006, din 20 ianuarie 2006
și obligarea pârâților să-i recunoască dreptul la vechime
neîntreruptă pentru traseu de la data eliberării licențelor
și până la atribuirea traseului, iar până la soluționarea
irevocabilă a acțiunii în anulare să se dispună suspendarea
atribuirii traseelor Pitești – Șerbănești, Pitești -
Rociu, Pitești – Gliganu și Pitești – Țuțulești.
În motivarea acțiunii,
reclamanta a arătat că prin dispozițiile art. 19 din metodologia
contestată se prevede în mod nelegal interdicția operatorilor de
transport care au renunțat la licența de transport și
cărora le-a fost retrasă licența de traseu de a participa la
licitația următoare de atribuire a traseelor, în situația în
care unul dintre membrii asociației a renunțat la această
formă de organizare:
Curtea de Apel Pitești, secția
comercială, contencios administrativ a pronunțat sentința nr.
105/F-C din 13 noiembrie 2006, prin care a admis în parte acțiunea, a
constatat că licențele de traseu nu pot fi retrase și nu pot fi
asimilate renunțătorilor pentru operatorii de transport care nu au
renunțat la asociere și că acestora nu le sunt aplicabile
dispozițiile art. 19 din Metodologia de atribuire a traseelor și
curselor cuprinse în Programul de transport.
Prin aceeași
sentință, s-a dispus anularea actelor administrative din 20 ianuarie 2006,
din 18 ianuarie 2006, din 19 ianuarie 2006 și s-a constatat că
reclamanta beneficiază de vechime neîntreruptă pentru traseele
Pitești – Șerbănești, Pitești-Rociu, Pitești –
Gliganu și Pitești – Tuțulești de la data eliberării
licențelor de traseu și până la data atribuirii traseelor.
Instanța de fond a reținut
că reclamanta beneficiază de licențe de execuție pentru
traseele indicate în acțiune, cu valabilitate pentru perioada 1 iulie
2005-30 iunie 2008, ca urmare a licitației la care a participat în
asociere cu SC T.D. SA, în baza contractului de asociere din 17 mai 2005.
Faptul că SC T.D. SA s-a retras
din asociere nu a fost considerat ca fiind determinant pentru retragerea
licenței de traseu, în condițiile în care reclamanta și-a
completat parcul auto, continuând să desfășoare activitatea de
transport pe traseele pentru care beneficia de licențe de traseu, în baza
acelorași caiete de sarcini, în conformitate cu dispozițiile art. 61
din Ordinul nr. 1987/2005.
Astfel, instanța de fond a
considerat că numai printr-o interpretare eronată a
dispozițiilor art. 164 alin. (2) și art. 165 din Ordinul nr. 1987/2005,
pârâta Autoritatea Rutieră Română a ajuns la concluzia că se
impune retragerea licențelor pentru faptul că unul dintre operatorii
de transport s-a retras din asociație.
Instanța de fond a motivat
că aceste prevederi legale se referă la retragerea licențelor emise
asociației cu personalitate juridică sau la situația în care
toți membrii asociației fără personalitate juridică se
retrag sau când membrilor asociației li s-au retras licențele de
traseu pentru fapte culpabile.
Din acest motiv, s-a considerat
că sunt nelegale actele administrative prin care în mod indirect au fost
anulate licențele eliberate reclamantei și i s-a interzis acesteia
să se înscrie la următoarea ședință de atribuire, ceea
ce a avut drept consecință înlăturarea vechimii neîntrerupte
pentru traseele executate.
Împotriva acestei sentințe, au
declarat recurs pârâții Autoritatea Rutieră Română și
Inspectoratul General pentru Comunicații și Tehnologia
Informației, a cărei calitate procesuală a fost transmisă
Autorității Naționale pentru Reglementare în Comunicații și
Tehnologia Informației, iar ulterior, Centrului Național de
Management pentru Societatea Informațională, conform
dispozițiilor art. 5 alin. (2) și pct. 21 din anexa nr. 1 a Legii nr.
329/2009.
Recurenta Autoritatea Rutieră
Română a solicitat modificarea hotărârii atacate, în sensul
respingerii acțiunii ca neîntemeiată, motivând că instanța
de fond a interpretat și a aplicat greșit dispozițiile art. 164
alin. (2) și art. 165 din Ordinul Ministrului Transporturilor,
Construcțiilor și Turismului nr. 1987/2005.
Autoritatea recurentă a
considerat că în mod eronat instanța de fond a reținut că
dispozițiile art. 164 alin. (2) din Ordinul susmenționat se
referă la retragerea licențelor emise asociațiilor cu
personalitate juridică, deși textul de lege invocat nu prevede nici o
distincție între asociațiile fără personalitate juridică
și cele cu personalitate juridică.
În atare situație, s-a
arătat că, urmare retragerii SC T.D. SA din Asociație, care a
câștigat grupa de trasee (grupa din care fac parte traseele Pitești –
Șerbănești, Pitești-Rociu, Pitești – Gliganu și
Pitești – Tuțulești), s-a dispus legal prin actele
administrative contestate ca traseele care compun grupa respectivă să
fie atribuite distinct la următoarea ședință de atribuire,
conform reglementării cuprinse în art. 165 din Ordinul Ministerului Transporturilor,
Construcțiilor și Turismului nr. 1987/2005, care nu a mai
prevăzut posibilitatea atribuirii și eliberării licențelor pe
grupe de trasee, ci numai pentru trasee distincte.
Hotărârea instanței de
fond a fost criticată și pentru aplicarea greșită a
dispozițiilor pct. 3 din anexa nr. 8, coroborat cu pct. 3 lit. a) din
anexa la ordinul Ministrului Transporturilor, Construcțiilor și
Turismului nr. 1987/2005, deoarece s-a recunoscut intimatei-reclamante vechime
neîntreruptă pentru traseele din grupa respectivă, deși
îndeplinirea acestei condiții implică deținerea în mod
neîntrerupt a licenței de traseu, ceea ce nu se poate constata în cazul
retragerii licențelor de traseu ale unei asociații desființate.
În recursul declarat de
Inspectoratul General pentru Comunicații și Tehnologia Informației
s-a susținut că în mod eronat s-a constatat calitatea procesuală
a acestei instituții publice, dat fiind că aceasta nu a întocmit nici
unul din actele deduse judecății și nici nu are competența legală
de a verifica datele furnizate de Autoritatea Rutieră Română sau
opțiunile autorității respective cu privire la licențele de
execuție emise operatorilor de transport.
În recurs, prin cererea depusă
la data de 22 iunie 2007, intimata-reclamantă SC G.S.C. SRL a invocat
excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 164 alin. (2) și art.
165 din Ordinul nr. 1987 din 18 noiembrie 2005 emis de Ministrul Transporturilor,
Construcțiilor și Turismului pentru aprobarea Normelor privind
organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și a
activităților conexe acestora.
În motivarea excepției, s-a
susținut că dispozițiile contestate din O.M.T.C.T. nr. 1987/2005
sunt contrare reglementării din O.U.G. nr. 109/2005, act normativ cu
forță juridică superioară, în temeiul și în executarea
căruia a fost emis, potrivit principiului ierarhiei și forței
juridice a actelor normative.
Prin încheierea din 26 septembrie
2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de
contencios administrativ și fiscal, a dispus sesizarea Curții de Apel
Pitești pentru soluționarea în primă instanță a
excepției invocate în condițiile prevăzute de art. 4 din Legea
nr. 554/2004 și a suspendat judecarea recursurilor în baza acestui text de
lege.
Excepția de nelegalitate invocată
de intimata-reclamantă a fost respinsă ca neîntemeiată prin
sentința nr. 37/F-C din 5 martie 2008 pronunțată de Curtea de
Apel Pitești, secția comercială, contencios administrativ, cu
motivarea că prevederile art. 164 alin. (2) și art. 165 din Ordinul Ministrului
Transporturilor, Construcțiilor și Turismului nr. 1987/2005 sunt
legale, fiind emise în conformitate cu dispozițiile art. 69 din O.U.G. nr.
109/2005, aprobată prin Legea nr. 102/2006. De asemenea, s-a reținut
că articolele considerate nelegale nu încalcă un drept câștigat
de intimata-reclamantă în baza O.M.L.P.T.L. nr. 1842/2001, față
de împrejurarea că acest ordin a fost abrogat prin art. 4 din O.M.T.C.T. nr.
1987/2005, cu respectarea dispozițiilor art. 10 alin. (1) și art. 11 alin.
(3) din Legea nr. 24/2000.
Recursul declarat de intimata-reclamantă
împotriva sentinței civile nr. 37/F-C din 5 martie 2008 a fost respins ca
nefondat prin decizia nr. 4953 din 10 noiembrie 2009 pronunțată de
Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios
administrativ și fiscal.
Analizând actele și lucrările
dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate în cauză
pentru următoarele considerente:
La atribuirea publică din data
de 3 iunie 2005, oferta a fost făcută grupei de trasee nr. 35
(traseele 126,127 și 128) a fost atribuită Asociației B,
asociație constituită de intimata-reclamantă SC G.S.C. SRL și
SC T.D. SA în baza contractului de asociere din 17 mai 2005.
Începând cu data de 1 ianuarie 2006,
SC T.D. SA a renunțat la efectuarea transportului public și a predat
licențele de traseu și caietele de sarcini aferente.
Ca urmare a depunerii
licențelor de traseu de către asociatul intimatei-reclamante,
Autoritatea Rutieră Română a constatat întemeiat incidența dispozițiilor
art. 164 alin. (2) din O.M.C.T.C. nr. 1987/2005, conform cărora, în
situația în care asociația de operatori se desființează sau
unul sau mai mulți membri asociați se retrag din aceasta,
licențele de traseu pe care asociația le deține se retrag, iar
traseele respective vor fi atribuite în cadrul primei ședințe de atribuire
ulterioară.
Instanța de fond a interpretat
eronat aceste prevederi legale, considerând fără temei că
acestea sunt aplicabile numai în cazul asociațiilor cu personalitate
juridică, deși reglementarea avută în vedere nu cuprinde o
asemenea distincție.
Cum intimata-reclamantă nu a
participat la atribuirea electronică a grupei de trasee în nume propriu,
ci în cadrul unei asociații, aceasta nu este îndreptățită să
continue activitatea de transport pe traseele din grupa respectivă,
întrucât după retragerea din Asociația B a asociatului său, SC
T.D. SA, nu mai erau îndeplinite condițiile avute în vedere la momentul
atribuirii traseelor.
Potrivit dispozițiilor art. 65 alin.
(1) lit. g) din O.M.T.C.T. nr. 1987/2005 se poate dispune retragerea licenței
de traseu când nu mai sunt îndeplinite condițiile care au stat la baza eliberării
acesteia.
În art. 165 din același act
normativ, se prevede că, în situația în care operatorul de transport
renunță la licențele de traseu corespunzătoare unei grupe
de trasee, traseele care compun grupa respectivă vor fi atribuite distinct
la următoarea ședință de atribuire.
Din acest motiv, se constată
că este greșită concluzia instanței de fond privind nelegalitatea
deciziilor întocmite de Autoritatea Rutieră Română, care avea
obligația să atribuie distinct traseele care compun grupa nr. 35
după renunțarea operatorului de transport SC T.D. SA și
după intrarea în vigoare a O.M.T.C.T nr. 1987/2005.
De asemenea, în mod eronat
instanța de fond a constatat că intimata-reclamantă
beneficiază de vechime neîntreruptă pentru traseele Pitești –
Șerbănești, Pitești-Rociu, Pitești – Gliganu și
Pitești – Tuțulești, fără a avea în vedere că, în
cazul retragerii licenței de traseu nu mai poate opera vechimea
neîntreruptă, deoarece nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute
de art. 3 din anexa nr. 8 coroborat cu pct. 3 lit. a) din anexa nr. 9 din
O.M.T.C.T. nr. 1987/2005, conform cărora, pentru acordarea vechimii,
operatorul de transport rutier trebuie să dețină în mod
neîntrerupt licența de traseu.
Pentru considerentele expuse, se
constată că hotărârea instanței de fond este nelegală și
netemeinică, deoarece a fost greșit admisă acțiunea
formulată de intimata-reclamantă, în condițiile în care aceasta
nu a dovedit dreptul său recunoscut de lege care să fi fost
vătămat prin actele administrative deduse judecății.
Acțiunea formulată de
intimata-reclamantă a fost de asemenea greșit admisă
față de recurentul - pârât Inspectoratul General pentru
Comunicații și Tehnologia Informației, care nu a întocmit actele
administrative contestate și nu are competența atribuirii traseelor
cuprinse în Programul de transport județean. Conform dispozițiilor
art. 12 pct. 17 din Legea nr. 510/2004, calitatea procesuală a inspectoratului
pârât a fost transmisă Centrului Național de Management pentru
Societatea Informațională și această instituție
publică are atribuția operării sistemului electronic de
achiziții publice, a sistemului electronic național, a sistemului
informatic pentru atribuirea electronică a autorizațiilor de
transport internațional rutier de marfă și pentru atribuirea
electronică a traseelor naționale din programele de transport prin
serviciile regulate județene, interjudețene limitrofe și
interjudețene.
În consecință, în baza
dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din
Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursurile și va modifica
hotărârea instanței de fond, în sensul că va fi respinsă ca
neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta SC G.S.C. SRL Suseni.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de Autoritatea
Rutieră Română și Centrul Național de Management pentru
Societatea Informațională împotriva sentinței civile nr. 105/F-C
din 13 noiembrie 2006 a Curții de Apel Pitești, secția
comercială, de contencios administrativ și fiscal.
Modifică sentința
atacată, în sensul că respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată
de SC G.S.C. SRL Suseni.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 12 mai 2010.