ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5026/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 894 din 14

iunie 2007, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis în parte

acțiunea formulată de reclamanta V.P., dispunând obligarea pârâtului Municipiul

București prin primarul general de a răspunde la notificarea formulată de

reclamantă sub nr. 1850 din 9 aprilie 2001, prin emiterea unei dispoziții

motivate cu privire la cererea de restituire prin echivalent a terenului în

suprafață de 345 mp, situat în București.

În aplicarea art. 25 din Legea nr.

10/2001, instanța a reținut că în termen de 60 de zile de la înregistrarea

notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, unitatea

deținătoare este obligată să se pronunțe asupra cererii de restituire în

natură, obligație neîndeplinită de către pârât, care a rămas în pasivitate timp

de cca. 6 ani de la data formulării notificării.

Sentința a rămas definitivă, prin

respingerea ca nefondat a apelului declarat de Municipiul București, potrivit

deciziei civile nr. 804 din 4 decembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a IV-a civilă.

Instanța și-a însușit considerentele

primei instanțe privind nesocotirea art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 de

către partea chemată în judecată.

Împotriva deciziei instanței de apel

a declarat recurs pârâtul Municipiul București prin Primarul General,

criticând-o ca fiind nelegală în raport cu cazul de modificare prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea cazului de modificare

invocat, recurentul susține că potrivit art. 23 din Legea nr. 10/2001, în

înțelesul dat de Normele metodologice de aplicare a legii (pct. 23.1 și pct.

28.1 din H.G. nr. 498/2003), termenul de 60 de zile pentru îndeplinirea

obligației unității deținătoare de a se pronunța asupra cererii de restituire

poate avea două date de referință, fie data depunerii notificării, fie data

depunerii actelor doveditoare și că, alături de notificare și celelalte acte,

Normele metodologice fac vorbire de necesitatea existenței unei precizări a

persoanei îndreptățite la restituire în sensul că nu mai deține probe,

precizare ce condiționează pârâtul în a se pronunța asupra notificării.

Recursul nu este fondat.

Recurentul pârât nu a depus

întâmpinare în primă instanță și nu a susținut pe parcursul procesului, nici

chiar prin motivele de recurs, faptul că neemiterea dispoziției de soluționare

a notificării ar fi fost determinată de omisiunea depunerii de către petentă a

actelor doveditoare.

Astfel, nu s-a contestat în prezenta

cauză faptul că la data înregistrării notificării au fost depuse înscrisurile

prevăzute de art. 22 din Legea nr. 10/2001, republicată.

Dimpotrivă, la solicitarea

Tribunalului București privind motivul pentru care notificarea nu a fost

soluționată, pârâtul a comunicat că dosarul administrativ este „nesoluționat,

deoarece a fost înaintat Direcției Evidența Imobiliară și Cadastrală în vederea

întocmirii notei de reconstituire, foto și a situației juridice, la data de 27

aprilie 2007” (ulterior promovării cererii de chemare în judecată).

În aceste condiții, formula generică

utilizată de recurent, în sensul că petenta reclamantă nu a depus o precizare

în sensul că nu mai deține probe, fără ca acesta să susțină necesitatea

completării dosarului administrativ cu alte probe și să facă dovada că petentei

i s-ar fi comunicat care sunt înscrisurile suplimentare ce ar fi trebuit depuse

de către aceasta, necesare pentru fundamentarea dispoziției prevăzută de art.

25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, denotă nesocotirea obligației de a emite

dispoziția motivată chiar din perspectiva dispozițiilor H.G. nr. 498/2003

(invocate în recurs). Conform acestor dispoziții, termenul de 60 de zile de la

depunerea notificării și a actelor pe care persoana îndreptățită a înțeles să

le folosească în susținerea cererii poate fi prelungit doar cu acordul expres

sau tacit al acesteia și numai dacă persoana juridică notificată i-a comunicat

în scris că documentația depusă este insuficientă.

Or, în speță, ipoteza analizată nu

se verifică, recurentul nesusținând și nedovedind că ar fi comunicat în scris

titularilor notificării necesitatea completării documentației cu alte eventuale

înscrisuri doveditoare.

Pentru considerentele prezentate, în

cauză nefiind incident cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Curtea urmează să

respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâtul Municipiul București prin Primarul General împotriva

deciziei nr. 804 din 4 decembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a IV-a

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 septembrie

2008.