ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 10.01.2008

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 84/2008

HOTĂRÂRE
10.01.2008
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 84/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

T.A.E. a transmis Primăriei

municipiului București notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, prin

care a solicitat restituirea în natură a unui teren în suprafață de 300 mp și

măsuri reparatorii prin echivalent pentru mai multe construcții demolate.

La 28 noiembrie 2006 T.A.E. a chemat

în judecată pe pârâtul Municipiul București cerând să fie obligat să respecte

dispozițiile art. 25 alin. (1) din Legea nr. 20/2001, adică să emită o

dispoziție motivată prin care să se pronunțe asupra modului de soluționare a

cererii obiect al notificării.

Tribunalul București, secția a IV-a

civilă, a pronunțat sentința civilă nr. 13 din 8 ianuarie 2007, prin care a

admis cererea de mai sus și a obligat pe pârât prin Primarul General să

soluționeze notificarea nr. 488/2001 prin dispoziție motivată.

Apelul declarat de Municipiul

București a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 450 din 21 iunie

2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Municipiul București a declarat

recurs prin Primarul General solicitând casarea hotărârilor date în cauză și

respingerea cererii reclamantei.

Invocând cazul de recurs prevăzut de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamantul recurent a susținut că în cauză nu

s-a împlinit termenul de 60 de zile prevăzut de art. 23 din Legea nr. 10/2001,

deoarece acesta începe să curgă de la data depunerii actelor doveditoare cu

condiția, prevăzută de H.G. nr. 498/2003 pct. 28.1, existenței unei declarații

exprese din partea persoanei îndreptățite din care să rezulte că nu mai are

alte dovezi de administrat.

Recursul nu este întemeiat.

Ca stare de fapt rezultată din

examinarea probelor administrate, necontestată și necenzurabilă pe calea

recursului, instanțele au stabilit că, odată cu notificarea, reclamanta a depus

actele doveditoare ale dreptului de proprietate și cele care atestă calitatea

sa de moștenitoare a foștilor proprietari M.G. și M.F.

Pe deplin corect instanțele au

statuat că reclamanta s-a conformat dispozițiilor art. 22 din forma de la acea

vreme a Legii nr. 10/2001, că, potrivit art. 23 alin. (1) din aceeași lege, în

termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării, concomitentă cu data

depunerii actelor doveditoare prevăzută de art. 22, unitatea deținătoare, anume

Primăria municipiului București, avea obligația să se pronunțe prin dispoziție

motivată asupra cererii obiect al notificării și că obligația nu a fost

îndeplinită.

Este adevărat că Normele

metodologice aprobate prin H.G. nr. 498/2003, în prezent abrogate, au prevăzut

la pct. 28.1. anumite cazuri de prorogare a obligației de a soluționa

notificarea, instituind în sarcina autorului notificării obligația de a declara

expres că nu mai are alte dovezi de administrat.

Asemenea cazuri de prorogare adaugă

la lege, tinzând a modifica esențial conținutul art. 22 din forma inițială a

Legii nr. 10/2001, adică al actului normativ de rang superior pe care trebuie

să-l aplice, contravenind astfel normelor constituționale potrivit cu care

normele guvernului se emit pentru organizarea executării legilor, precum și

alin. (3) din Legea nr. 24/2000 republicată conform căruia actele normative

date în executarea legii se emit în limitele și potrivit normelor care le

ordonă.

Ca urmare, prevederile actului

normativ de rang inferior invocate în sprijinul prezentului recurs nu îl susțin

în sensul cerut, iar instanțele au aplicat corect această lege.

În consecință, recursul va fi

respins în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

Căzând astfel în pretenții,

recurentul va fi obligat, potrivit art. 274 C. proc. civ., la plata

cheltuielilor de judecată făcute de partea intimată.

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâtul Municipiul București prin Primar General împotriva deciziei

nr. 450 din 21 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Obligă pârâtul Municipiul București

să plătească reclamantei T.A.E. suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de

judecată în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 ianuarie

2008.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2008-09-17
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5026/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 894 din 14 iunie 2007, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta V.P., dispun
ÎCCJ 2008-10-02
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5387/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 774 din 23 mai 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a fost admisă în parte cererea formulată de reclama
ÎCCJ 2008-10-03
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5462/2008
că în speță competența de soluționare a apelului revenea curții de apel. Rejudecând cauza, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia civilă nr. 9 din 10 ianuarie 2008, a respins ca nefondat apelul pârâtului Municipiul Buc
ÎCCJ 2008-05-26
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3329/2008
Asupra recursului civil de față; Prin sentința civilă nr. 326 din 26 februarie 2007, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, s-a admis acțiunea formulată de reclamantele T.I.C. și C.L.A. în contradictoriu cu Primăria Muni
ÎCCJ 2008-04-16
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2576/2008
va acestei hotărâri a declarat apel pârâtul, aducând critici referitoare la natura juridică a termenului de 60 de zile, care a fost greșit calificat de instanță, ca un termen imperativ și al momentului de la care curge acesta. Curtea de Ape
Sursă