ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 84/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: T.A.E. a transmis Primăriei municipiului București notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, prin care a solicitat restituirea în natură a unui teren în suprafață de 300 mp și măsuri reparatorii prin echivalent pentru mai multe construcții demolate. La 28 noiembrie 2006 T.A.E. a chemat în judecată pe pârâtul Municipiul București cerând să fie obligat să respecte dispozițiile art. 25 alin. (1) din Legea nr. 20/2001, adică să emită o dispoziție motivată prin care să se pronunțe asupra modului de soluționare a cererii obiect al notificării. Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a pronunțat sentința civilă nr. 13 din 8 ianuarie 2007, prin care a admis cererea de mai sus și a obligat pe pârât prin Primarul General să soluționeze notificarea nr. 488/2001 prin dispoziție motivată.

Apelul declarat de Municipiul București a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 450 din 21 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă. Municipiul București a declarat recurs prin Primarul General solicitând casarea hotărârilor date în cauză și respingerea cererii reclamantei. Invocând cazul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamantul recurent a susținut că în cauză nu s-a împlinit termenul de 60 de zile prevăzut de art. 23 din Legea nr. 10/2001, deoarece acesta începe să curgă de la data depunerii actelor doveditoare cu condiția, prevăzută de H.G. nr. 498/2003 pct. 28.1, existenței unei declarații exprese din partea persoanei îndreptățite din care să rezulte că nu mai are alte dovezi de administrat.

Recursul nu este întemeiat. Ca stare de fapt rezultată din examinarea probelor administrate, necontestată și necenzurabilă pe calea recursului, instanțele au stabilit că, odată cu notificarea, reclamanta a depus actele doveditoare ale dreptului de proprietate și cele care atestă calitatea sa de moștenitoare a foștilor proprietari M.G. și M.F. Pe deplin corect instanțele au statuat că reclamanta s-a conformat dispozițiilor art. 22 din forma de la acea vreme a Legii nr. 10/2001, că, potrivit art. 23 alin. (1) din aceeași lege, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării, concomitentă cu data depunerii actelor doveditoare prevăzută de art. 22, unitatea deținătoare, anume Primăria municipiului București, avea obligația să se pronunțe prin dispoziție motivată asupra cererii obiect al notificării și că obligația nu a fost îndeplinită.

Este adevărat că Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 498/2003, în prezent abrogate, au prevăzut la pct. 28.1. anumite cazuri de prorogare a obligației de a soluționa notificarea, instituind în sarcina autorului notificării obligația de a declara expres că nu mai are alte dovezi de administrat. Asemenea cazuri de prorogare adaugă la lege, tinzând a modifica esențial conținutul art. 22 din forma inițială a Legii nr. 10/2001, adică al actului normativ de rang superior pe care trebuie să-l aplice, contravenind astfel normelor constituționale potrivit cu care normele guvernului se emit pentru organizarea executării legilor, precum și alin. (3) din Legea nr. 24/2000 republicată conform căruia actele normative date în executarea legii se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă.

Ca urmare, prevederile actului normativ de rang inferior invocate în sprijinul prezentului recurs nu îl susțin în sensul cerut, iar instanțele au aplicat corect această lege. În consecință, recursul va fi respins în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Căzând astfel în pretenții, recurentul va fi obligat, potrivit art. 274 C. proc. civ., la plata cheltuielilor de judecată făcute de partea intimată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiul București prin Primar General împotriva deciziei nr. 450 din 21 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Obligă pârâtul Municipiul București să plătească reclamantei T.A.E. suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 ianuarie 2008.