ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 881/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 25 aprilie 2007 cu modificările ulterioare reclamanta SC C. SA a cerut în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local Ploiești, Municipiul Ploiești prin Primar constatarea dreptului de proprietate pentru suprafața de 2.790,50 mp teren, situat în Ploiești. Tribunalul Prahova, secția comercială, contencios administrativ, prin sentința nr. 1767 din 12 decembrie 2007 a admis acțiunea și a constatat că reclamanta este proprietarul suprafeței de 2.790,50 mp teren, situat în Târgoviște, județul Prahova.

În pronunțarea acestei hotărâri s-a reținut că reclamanta SC C. SA s-a înființat în temeiul Legii nr. 15/1990, prin decizia nr. 708 din 25 mai 1990 a Prefectului Județului Prahova, ca urmare a desființării fostei I.C.S.A.P., al cărei patrimoniu compus din activ și pasiv a fost preluat integral de reclamantă, cuprinzând și terenul situat în zona mixtă Ploiești - Crâng în suprafață de 4.600 mp, transmis în administrare directă fostei I.C.S.A.P., prin Ordinul nr. 793/1976 al Ministerului Turismului și preluat efectiv de aceasta în folosință în baza procesului - verbal de primire încheiat la 5 ianuarie 1997, între I.C.C.A. și fosta I.C.S.A.P. Ploiești. A mai constatat prima instanță că în baza Legii nr. 15/1990 și a H.G.

nr. 834/1991 reclamantei i s-a eliberat Certificatul de atestare a dreptului de proprietate la data de 24 octombrie 1997 pentru suprafața de 6.931,13 mp situată în Ploiești, iar expertul tehnic desemnat în cauză a stabilit că reclamanta deține în Ploiești, o suprafață de 5.160 mp, din care 2.430 mp teren a fost deja intabulat.

S-a mai reținut de către Tribunalul Prahova că, din depoziția martorei T.L., a reieșit că terenul în litigiu a fost atribuit liber de construcții reclamantei în anii 1977 - 1978, că aceasta a edificat pe teren un complex de producție constând în carmangerie și laborator de cofetărie, iar de la data preluării reclamanta a exercitat o posesie neîntreruptă asupra terenului, care este și împrejmuit, nefiind revendicat de nicio altă persoană, instanța apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1847 și urm. C. civ., pentru admiterea acțiunii reclamantei, care a posedat continuu, neîntrerupt, în mod public și sub nume de proprietar terenul în litigiu, în baza unui just titlu, ca urmare a reorganizării a fostei I.C.S.A.P., motiv pentru care acțiunea a fost admisă, așa cum a fost precizată de reclamantă și cum s-a arătat anterior.

Apelul declarat de Consiliul Local Ploiești prin Primar împotriva sentinței primei instanțe a fost respins de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ, prin decizia nr. 84 din 23 aprilie 2008. În pronunțarea acestei hotărâri s-a reținut că sentința primei instanțe este temeinică și legală, întrucât din probele concludente, înscrisuri, interogatorii, probă testimonială, expertiză topometrică, rezultă că reclamanta a folosit terenul în litigiu, neîntrerupt, ca un adevărat proprietar, de la înființare din 1990, teren preluat de la antecesoarea I.C.S.A.P., care la rândul său l-a avut în administrare directă, și l-a folosit neîntrerupt, edificând construcții, din momentul preluării, în 1977. Împotriva acestei decizii, Consiliul Local Ploiești și Municipiul Ploiești prin Primar au declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. formulând următoarele critici: - inadmisibilitatea acțiunii în constatare în temeiul art. 111 C. proc. civ., întrucât reclamanta avea calea acțiunii în realizarea dreptului său (cerere pentru anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor); - Consiliul Local Ploiești nu are calitate procesuală pasivă, având atribuții în administrarea domeniului public și privat, astfel că greșit s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive. - greșit s-a reținut, că posesia reclamantei s-a întemeiat pe decizia nr. 708 din 25 octombrie 1990 emisă de Prefectura Județului Prahova care constituie just titlu. Aceasta întrucât fosta I.C.S.A.P. Ploiești deținea terenul ca un detentor precar, astfel că nu putea transmite proprietatea terenului către reclamantă.

- din adresa din 15 mai 2007 a Serviciului Public Finanțe Locale rezultă că imobilul în litigiu nu figurează în evidențele fiscale, deci nu s-au achitat taxele și impozitele aferente, astfel că reclamanta nu și-a dovedit intenția de a stăpâni terenul (animus). Recursul este nefondat și urmează să fie respins pentru următoarele motive. Obiectul acțiunii este constatarea, în aplicarea art. 111 C. proc. civ., a dobândirii prin uzucapiune a proprietății asupra terenului în suprafață de 2.790,50 mp, a cărui posesie o stăpânește reclamanta, cu bună-credință din 1978. Susținerea recurentelor în sensul că acțiunea este inadmisibilă, întrucât art. 111 C. proc. civ., prevede caracterul subsidiar al acțiunii în constatare, reclamanta având în principal acțiunea în realizare, nu poate fi reținută ca întemeiat.

În adevăr, pentru recunoașterea dreptului de proprietate asupra unui imobil, principala acțiune reală este acțiunea în revendicare, numai că aceasta este acțiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar. Reclamanta deține posesia netulburată a terenului în cauză din 1978, cu bună –credință sub titlu de proprietar. Așa cum s-a reținut în fond și apel, terenul în litigiu a fost atribuit fostei I.C.S.A.P. Ploiești cu Ordinul Ministerului Turismului nr. 793 din 25 noiembrie 1976, societate care, ulterior, în temeiul Legii nr. 15/1990 a devenit reclamanta în cauză, conform Deciziei Prefectului Județului Prahova nr. 708 din 25 octombrie 1990. Potrivit prevederilor Legii nr. 15/1990, bunurile aflate în administrarea directă a fostelor societăți ale statului, după reorganizare devin proprietatea noilor societăți comerciale.

În acest sens, reclamanta a primit certificatul de atestare a dreptului de proprietate din 1997 pentru o suprafață de 6.931,13 mp. În această suprafață care nu a fost identificată cu vecinătăți, în certificatul emis, se regăsește, conform expertizei tehnice numai 2.430 mp care s-a intabulat în cartea funciară, dar pârâta stăpânește, cu același regim juridic și diferența de 2.790,5 mp. Este criticabilă susținerea recurentelor în sensul că fosta I.C.S.A.P. Ploiești nu a putut transmite către reclamantă proprietatea asupra terenului, întrucât nici ea nu deținea acest titlu. Este știut că, potrivit reglementărilor de la data dobândirii terenului, în 1976, prin Ordinul Ministerului Turismului, s-a transmis numai dreptul de administrare directă, dar acest drept, care conținea prerogativele posesiei și folosinței bunurilor, s-a transformat, în reglementarea Legii nr. 15/1990, în drept de proprietate, conform dispozițiilor speciale de aplicare (H.G.

nr. 834/1991). Nu pot fi primite nici susținerile privind lipsa de interes în stăpânirea terenului, întrucât reclamanta - intimată a edificat construcții, iar faptul că terenul nu este înscris în evidențele fiscale, se explică prin lipsa titlului. Întemeiat instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local Ploiești, întrucât între atribuțiile acestuia se cuprinde și administrarea domeniului privat al municipiului, astfel că hotărârea instanțelor trebuie să-i fie opozabilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat recursul declarat de pârâții Consiliul Local Ploiești și Municipiul Ploiești prin Primar, împotriva deciziei nr. 84 din 23 aprilie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 17 martie 2009.