ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4888/2009

Deliberând asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului cauzei, constată următoarele: P rin acțiunea înregistrată sub nr.573 din 18 ianuarie 2006 la Tribunalul Prahova, contestatorii V.S. și A.S.O., în contradictoriu cu intimata Primăria municipiului Ploiești a formulat contestație împotriva dispoziției nr. 8712 din 15 decembrie 2005, privind restituirea în natură a unei părți din imobilul situat în Ploiești, jud. Prahova sub aspectul nelegalității acesteia. Î n motivarea contestației, au arătat că imobilul teren și construcție situat în Ploiești, jud. Prahova, fosta proprietate a defunctului A.D., antecesorul contestatorilor a fost preluat abuziv de către stat în baza Decretului nr. 92/1950.

S-a solicitat ca întregul imobil să fie restituit în natură, atât în baza Legii nr. 112/1995, cât și în baza Legii nr. 10/2001, fără să accepte despăgubiri bănești. Pentru că o parte din imobil a fost vândută în baza Legii nr. 112/1995 unui chiriaș, în anul 2002 contestatorii au solicitat Judecătoriei Ploiești să constate nulitatea contractului de vânzare-cumpărare prin care s-a înstrăinat acea parte. Prin sentința nr. 1646 din 23 februarie 2004, Judecătoria Ploiești a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare, iar prin decizia nr. 2631 din 15 octombrie 2004 Curtea de Apel Ploiești a schimbat în tot această hotărâre, respingând acțiunea, iar Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat în cauză, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare instanței de apel.

Prin procesul-verbal de control nr. 13603 din 5 iunie 2005 s-a reținut vinovăția Primăriei municipiului Ploiești pentru încălcarea dispozițiilor Legii nr. 10/1995 și H.G. nr. 766/1997 pentru neefectuarea la timp a lucrărilor de reparație și întreținere, construcția fiind în prezent nelocuibilă, insalubră, pericol public, parțial prăbușită, astfel că la data când s-a solicitat restituirea reprezenta practic o ruină. Prin precizarea acțiunii din 6 martie 2006, contestatorii au solicitat anularea dispoziției nr. 8712 din 15 decembrie 2005, emisă de Primarul municipiului Ploiești. Prin notele scrise din 7 martie 2007, intimata Primăria municipiului Ploiești a cerut respingerea contestației cu motivarea că, la emiterea dispoziției contestate s-au avut în vedere prevederile legale în materie, cât și indicațiile primite de la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, autoritate ce a fost informată despre acest imobil.

S-a mai arătat de către intimată că, din cuprinsul cererii de chemare în judecată, nu rezultă nici un text de lege care să fi fost nesocotit și care să fi determinat o vătămare adusă drepturilor contestatorilor și că procedura administrativă de soluționare a notificării, dacă nu ar fi fost suspendată la cererea expresă a contestatorilor, se putea restitui imobilul în cauză mult mai devreme și într-o stare tehnică mult mai bună. După suspendarea dispusă în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ., pentru soluționarea litigiului privind constatarea nulității contractului de vânzare- cumpărare pentru o parte din imobil, la 19 martie 2007 cauza a fost repusă pe rol și contestatorii au depus o precizare a acțiunii, solicitând să se ia act că renunță la cererea privind anularea dispoziției nr. 8712 din 15 decembrie 2005, emisă de Primarul municipiului Ploiești.

Prin aceeași precizare, contestatorii au solicitat modificarea în parte a dispoziției, în sensul retrocedării întregului teren aferent construcției în suprafață de 266 mp și înlăturarea prevederilor privind retrocedarea în natură a construcțiilor. S-a mai solicitat obligarea Primăriei municipiului Ploiești să desființeze pe cheltuiala sa toate construcțiile situate în Ploiești, prăbușite din culpa sa exclusivă după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 și să plătească suma de 55200 RON, ce reprezintă contravaloarea construcțiilor, cu plata daunelor cominatorii, în caz de neexecutare în cuantum de 500 RON. La 2 noiembrie 2007 contestatorii au formulat note de concluzii, prin care au solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost completată și precizată, cu respectarea contravalorii stabilite prin raportul de expertiză a construcțiilor prăbușite în cuantum de 68704 lei.

Prin sentința civilă nr. 1389 din 5 noiembrie 2007, Tribunalul Prahova a admis în parte contestația formulată de către contestatorii V.S. și A.S.O., a modificat în parte dispoziția nr. 8712 din 15 decembrie 2005 emisă de Primarul municipiului Ploiești, în sensul că a dispus restituirea întregului teren aferent construcției de 266 mp, precum și a locuinței cu suprafața de 43,04 mp, ce a fost înstrăinată numitului N.S. prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1600 N/1998, în prezent anulat, imobile situate în Ploiești, jud. Prahova. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin notificarea adresată Primăriei municipiului Ploiești, contestatorii V.S. și A.S.O. au solicitat în baza dispozițiilor Legii nr. 10/2001 restituirea în natură a imobilului, situat în Ploiești, cerere ce a fost admisă în parte prin dispoziția 8712 din 15 decembrie 2005, emisă de Primarul municipiului Ploiești și contestată în prezenta cauză.

S-au restituit în natură o parte dintre corpurile clădirii și terenul în suprafață de 217,28 mp, cota indiviză din totalul de 326 mp, teren grevat de un drept de servitute special constituit în favoarea celuilalt proprietar. S-a mai reținut că în prezent nu mai există nici un impediment pentru restituirea terenului și a părții din imobilul construcție ce a fost anterior înstrăinat numitului N.S., prin contractul de vânzare-cumpărare, anulat printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă.

În ceea ce privește cererea precizatoare a contestatorilor prin care au solicitat instanței modificarea în parte a dispoziției, în sensul retrocedării întregului teren aferent construcției în suprafață de 266 mp și înlăturarea prevederilor referitoare la retrocedarea în natură a construcțiilor, precum și obligarea Primăriei municipiului Ploiești la desființarea pe cheltuiala sa a tuturor construcțiilor situate la adresa menționată mai sus, prăbușite din culpa sa, cât și la plata contravalorii acestora și a daunelor cominatorii în caz de neexecutare, s-a reținut a fi neîntemeiată cererea numai cu privire la teren. Prin apelul declarat de intimata-pârâtă Primăria municipiului Ploiești s-a criticat hotărârea instanței de fond, pentru că s-a dispus restituirea întregului teren aferent construcției, fără a se stabili concret suprafața, în condițiile în care nu s-a efectuat o expertiză topografică pentru identificare.

Î n cauză, s-a dispus efectuarea unei expertize topo, având ca obiectiv identificarea și poziționarea pe schiță de plan a întregului teren de 326 mp, precum și a terenului în suprafață de 266 mp. Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, prin decizia nr. 222 din 3 octombrie 2008 a respins ca nefondat apelul declarat de intimata-pârâtă Primăria municipiului Ploiești împotriva sentinței civile nr. 1389 din 5 noiembrie 2007 a Tribunalului Prahova.

Instanța de apel a reținut în esență, că în mod corect tribunalul a stabilit că prin sentința civilă nr. 1646 din 23 februarie 2004 a Judecătoriei Ploiești, rămasă definitivă și irevocabilă, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 1600 N din 7 iulie 1998 și s-a dispus repunerea părților în situația anterioară, astfel încât nu a mai existat nici un impediment legal privind restituirea în natură contestatorilor din cauză a terenului în suprafață de 48,71 mp, cotă indiviză din totalul de 326 mp și a locuinței de 43,04 mp, bunul ce a făcut obiectul actului de vânzare-cumpărare anulat. În contextul expus, apelul formulat de Primăria municipiului Ploiești este nefondat, atâta vreme cât unicul considerent pe care s-a întemeiat a fost acela că instanța de fond nu a cunoscut suprafața corectă a terenului restituit, pentru că în cauză nu s-a efectuat o expertiză topo.

Așa cum rezultă din raportul de expertiză întocmit în apel și schița aferentă acestei lucrări, terenul în suprafață de 266 mp, parte din suprafața de 326 mp este compus din terenul de 217,29 mp aferent construcțiilor restituite în natură conform art. 2 din dispoziția nr. 8712 din 15 decembrie 2005, emisă de Primarul municipiului Ploiești și terenul în suprafață de 48,71 mp aferent locuinței în suprafață de 43,04 mp, restituită contestatorilor de către instanța de fond. Față de poziționarea terenului pe schița de plan s-a apreciat că Primăria municipiului Ploiești deține suficiente date de identificare pentru a emite dispoziția de restituire în natură a imobilului. Împotriva ultimei hotărâri, în termen legal a declarat recurs pârâta Primăria municipiului Ploiești care, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. reiterează motivele din apel, susținând că pentru restituirea întregului imobil, format din teren și construcție, trebuia identificat și măsurat în totalitate terenul aferent construcțiilor, precum și terenul liber de construcții, pentru că în lipsa acestor date nu este posibilă emiterea dispoziției de restituire. Examinând recursul prin prisma criticii formulate, se reține că aceasta nu poate fi încadrată în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., text ce se referă la situațiile în care hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. În speță, recurenta nu precizează care text de lege a fost încălcat sau greșit aplicat, ci face aprecieri privind temeinicia hotărârii, aspect ce nu poate fi analizat în recurs.

Pentru aceste considerente, urmează ca în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta Primăria municipiului Ploiești împotriva deciziei civile nr. 222 din 3 octombrie 2008 a Curții de Apel Ploiești, s ecția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 aprilie 2009.