ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 27.04.2009

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4888/2009

HOTĂRÂRE
27.04.2009
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4888/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Deliberând

asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului

cauzei, constată următoarele:

P

rin acțiunea

înregistrată sub nr.573 din 18 ianuarie 2006 la Tribunalul

Prahova, contestatorii V.S. și A.S.O., în

contradictoriu cu intimata Primăria municipiului

Ploiești a formulat contestație

împotriva

dispoziției nr. 8712 din 15 decembrie 2005, privind restituirea în natură a

unei

părți din imobilul situat în

Ploiești, jud. Prahova sub

aspectul nelegalității acesteia.

Î

n motivarea contestației, au arătat că imobilul

teren și construcție situat în

Ploiești,

jud. Prahova, fosta proprietate a defunctului A.D., antecesorul contestatorilor

a fost preluat abuziv de către

stat în baza Decretului nr. 92/1950.

S-a solicitat ca întregul imobil să fie restituit

în natură, atât în baza Legii

nr. 112/1995, cât și în baza Legii nr.

10/2001, fără să accepte despăgubiri bănești.

Pentru că o parte din imobil a fost vândută în

baza Legii nr. 112/1995 unui chiriaș, în anul 2002 contestatorii au solicitat

Judecătoriei Ploiești să constate

nulitatea

contractului de vânzare-cumpărare prin care s-a înstrăinat acea parte.

Prin

sentința nr. 1646 din 23 februarie 2004, Judecătoria Ploiești a constatat

nulitatea absolută a contractului de

vânzare-cumpărare, iar prin decizia nr. 2631

din 15 octombrie 2004 Curtea de Apel Ploiești a schimbat în tot această

hotărâre,

respingând acțiunea, iar Înalta Curte de Casație și Justiție a

admis recursul declarat în cauză, a casat decizia recurată și a trimis cauza

spre rejudecare instanței de apel.

Prin

procesul-verbal de control nr. 13603 din 5 iunie 2005 s-a reținut

vinovăția Primăriei municipiului Ploiești pentru

încălcarea dispozițiilor Legii

nr. 10/1995 și H.G. nr. 766/1997 pentru

neefectuarea la timp a lucrărilor de reparație și întreținere, construcția

fiind în prezent nelocuibilă, insalubră,

pericol

public, parțial prăbușită, astfel că la data când s-a solicitat restituirea

reprezenta

practic o ruină.

Prin

precizarea acțiunii din 6 martie 2006, contestatorii au solicitat

anularea dispoziției nr. 8712 din 15 decembrie

2005, emisă de Primarul municipiului

Ploiești.

Prin notele scrise din 7 martie 2007, intimata

Primăria municipiului Ploiești a

cerut

respingerea contestației cu motivarea că, la emiterea dispoziției contestate

s-au avut în vedere prevederile legale în materie,

cât și indicațiile primite de la

Autoritatea Națională pentru

Restituirea Proprietăților, autoritate ce a fost informată despre acest imobil.

S-a mai arătat de către intimată că, din

cuprinsul cererii de chemare în judecată, nu rezultă nici un text de lege care

să fi fost nesocotit și care să fi

determinat o vătămare adusă

drepturilor contestatorilor și că procedura administrativă de soluționare a

notificării, dacă nu ar fi fost suspendată la

cererea

expresă a contestatorilor, se putea restitui imobilul în cauză mult mai

devreme

și într-o stare tehnică mult mai bună.

După

suspendarea dispusă în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ., pentru

soluționarea litigiului privind constatarea

nulității contractului de vânzare-

cumpărare

pentru o parte din imobil, la 19 martie 2007 cauza a fost repusă pe rol și

contestatorii au depus o precizare a acțiunii, solicitând să se ia act că

renunță la cererea privind anularea dispoziției nr. 8712 din 15 decembrie 2005,

emisă de Primarul

municipiului Ploiești.

Prin aceeași precizare, contestatorii au

solicitat modificarea în parte a

dispoziției, în sensul retrocedării

întregului teren aferent construcției în

suprafață

de 266 mp și înlăturarea prevederilor privind retrocedarea în natură a

construcțiilor.

S-a mai solicitat obligarea Primăriei municipiului

Ploiești să desființeze pe

cheltuiala

sa toate construcțiile situate în Ploiești, prăbușite din culpa sa exclusivă

după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 și

să plătească suma de

55200 RON, ce reprezintă contravaloarea construcțiilor,

cu plata daunelor cominatorii, în caz de neexecutare în cuantum de 500

RON.

La

2 noiembrie 2007 contestatorii au formulat note de concluzii, prin care au

solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost completată și precizată, cu

respectarea contravalorii stabilite prin raportul

de expertiză a construcțiilor

prăbușite în cuantum de 68704 lei.

Prin sentința civilă nr. 1389 din 5 noiembrie

2007, Tribunalul Prahova a admis în

parte contestația formulată de către

contestatorii V.S. și

A.S.O., a modificat în

parte dispoziția nr. 8712 din

15 decembrie 2005 emisă de Primarul

municipiului Ploiești, în sensul că a dispus

restituirea

întregului teren aferent construcției de 266 mp, precum și a locuinței

cu

suprafața de 43,04 mp, ce a fost înstrăinată numitului N.S. prin contractul de

vânzare-cumpărare nr. 1600 N/1998, în prezent anulat, imobile situate în

Ploiești, jud. Prahova.

Pentru

a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin

notificarea adresată Primăriei municipiului

Ploiești, contestatorii V.S.

și A.S.O. au solicitat în baza

dispozițiilor

Legii nr. 10/2001 restituirea

în natură a imobilului, situat în Ploiești,

cerere ce a fost admisă în

parte prin dispoziția 8712 din

15 decembrie

2005, emisă de Primarul municipiului Ploiești și contestată în prezenta

cauză.

S-au

restituit în natură o parte dintre corpurile clădirii și terenul în

suprafață de 217,28 mp, cota indiviză din totalul

de 326 mp, teren grevat de un drept de servitute special constituit în favoarea

celuilalt proprietar.

S-a

mai reținut că în prezent nu mai există nici un impediment pentru restituirea

terenului și a părții din imobilul construcție ce a fost anterior înstrăinat

numitului N.S., prin contractul de vânzare-cumpărare, anulat printr-o hotărâre

judecătorească irevocabilă.

În

ceea ce privește cererea precizatoare a contestatorilor prin care au solicitat

instanței modificarea în parte a dispoziției, în sensul retrocedării întregului

teren aferent construcției în suprafață de 266 mp și înlăturarea

prevederilor referitoare la retrocedarea în

natură a construcțiilor, precum și

obligarea Primăriei municipiului

Ploiești la desființarea pe cheltuiala sa a tuturor construcțiilor situate la

adresa menționată mai sus, prăbușite din culpa

sa, cât și la plata contravalorii acestora și a daunelor cominatorii în

caz de

neexecutare, s-a reținut a fi

neîntemeiată cererea numai cu privire la teren.

Prin apelul declarat de intimata-pârâtă Primăria

municipiului Ploiești s-a

criticat hotărârea instanței de fond, pentru

că s-a dispus restituirea întregului

teren

aferent construcției, fără a se stabili concret suprafața, în condițiile în

care

nu s-a efectuat o expertiză topografică pentru identificare.

Î

n cauză, s-a dispus efectuarea unei expertize

topo, având ca obiectiv

identificarea și poziționarea pe schiță de plan

a întregului teren de 326 mp, precum și a terenului în suprafață de 266 mp.

Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, prin

decizia nr. 222 din 3 octombrie 2008 a

respins

ca nefondat apelul declarat de intimata-pârâtă Primăria municipiului

Ploiești împotriva sentinței civile nr. 1389 din

5 noiembrie 2007 a Tribunalului Prahova.

Instanța de apel a reținut în esență, că în mod

corect tribunalul a stabilit că

prin sentința civilă nr. 1646 din 23

februarie 2004 a Judecătoriei Ploiești, rămasă

definitivă și irevocabilă, s-a constatat nulitatea absolută a

contractului de

vânzare-cumpărare

nr. 1600 N din 7 iulie 1998 și s-a dispus repunerea părților în situația

anterioară, astfel încât nu a mai existat nici un impediment legal privind

restituirea în natură contestatorilor din cauză a

terenului în suprafață de 48,71 mp, cotă indiviză din totalul de 326 mp și a

locuinței de 43,04 mp, bunul ce a

făcut obiectul actului de

vânzare-cumpărare anulat.

În contextul expus, apelul formulat de Primăria

municipiului Ploiești este

nefondat,

atâta vreme cât unicul considerent pe care s-a întemeiat a fost acela că

instanța

de fond nu a cunoscut suprafața corectă a terenului restituit, pentru că în

cauză nu s-a efectuat o expertiză topo.

Așa cum rezultă din raportul de expertiză

întocmit în apel și schița aferentă

acestei lucrări, terenul în

suprafață de 266 mp, parte din suprafața de 326 mp

este compus din terenul de 217,29 mp aferent construcțiilor restituite

în natură

conform art. 2 din dispoziția nr. 8712 din 15 decembrie 2005,

emisă de Primarul

municipiului Ploiești și

terenul în suprafață de 48,71 mp aferent locuinței în

suprafață de 43,04 mp, restituită contestatorilor

de către instanța de fond.

Față de poziționarea terenului pe

schița de plan s-a apreciat că Primăria

municipiului

Ploiești deține suficiente date de identificare pentru a emite dispoziția de

restituire în natură a imobilului.

Împotriva ultimei hotărâri, în termen legal a

declarat recurs pârâta Primăria

municipiului

Ploiești care, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

reiterează motivele din apel, susținând că pentru

restituirea întregului imobil,

format

din teren și construcție, trebuia identificat și măsurat în totalitate terenul

aferent construcțiilor, precum și terenul liber de

construcții, pentru că în lipsa

acestor

date nu este posibilă emiterea dispoziției de restituire.

Examinând recursul prin prisma criticii formulate,

se reține că aceasta nu

poate fi încadrată în prevederile art. 304 pct.

9 C. proc. civ., text ce se referă la

situațiile

în care hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, ori a fost dată

cu

încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

În speță, recurenta nu precizează care text de

lege a fost încălcat sau greșit

aplicat, ci face aprecieri privind

temeinicia hotărârii, aspect ce nu poate fi analizat în recurs.

Pentru aceste considerente, urmează ca în temeiul

art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

recursul să fie respins ca nefondat.

Respinge recursul declarat de pârâta Primăria municipiului Ploiești

împotriva deciziei civile nr. 222 din 3 octombrie

2008 a Curții de Apel Ploiești, s

ecția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 aprilie

2009.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-05-11
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3870/2011
Asupra recursului de față constată următoarele: La 15 mai 2009 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, contestația formulată de A.G. și A.N. împotriva dispoziției nr. 2843 din 17 mai 2006 a Primăriei municipiului Ploiești, prin c
ÎCCJ
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 557/2016
insă de Judecătoria Ploiești prin sentința civilă nr. 13041 din 25 noiembrie 1997, soluție menținută în recurs de Tribunalul Prahova, prin Decizia nr. 676 din 29 iunie 1998. Conform notei de calcul din data de 18 iunie 1999 (fila 24 dosar i
ÎCCJ 2007-11-26
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7992/2007
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1488 din 27 noiembrie 2006, Tribunalul Prahova a respins ca nefondată contestația formulată de contestatoarea P.L., în contradict
ÎCCJ 2010-06-03
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3472/2010
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin contestația înregistrată la data de 14 iulie 2008 pe rolul Tribunalului Prahova, contestatorul A.L. a chemat în judecată pe intimatul Municipiul Ploiești și a solicitat instanței
ÎCCJ 2007-04-25
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3350/2007
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin dispoziția nr. 123 din 11 ianuarie 2006, emisă de primarul municipiului Ploiești s-a respins cererea formulată de P.D. și P.N. prin care au solicitat
Sursă