ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4888/2009
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4888/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Deliberând
asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului
cauzei, constată următoarele:
P
rin acțiunea
înregistrată sub nr.573 din 18 ianuarie 2006 la Tribunalul
Prahova, contestatorii V.S. și A.S.O., în
contradictoriu cu intimata Primăria municipiului
Ploiești a formulat contestație
împotriva
dispoziției nr. 8712 din 15 decembrie 2005, privind restituirea în natură a
unei
părți din imobilul situat în
Ploiești, jud. Prahova sub
aspectul nelegalității acesteia.
Î
n motivarea contestației, au arătat că imobilul
teren și construcție situat în
Ploiești,
jud. Prahova, fosta proprietate a defunctului A.D., antecesorul contestatorilor
a fost preluat abuziv de către
stat în baza Decretului nr. 92/1950.
S-a solicitat ca întregul imobil să fie restituit
în natură, atât în baza Legii
nr. 112/1995, cât și în baza Legii nr.
10/2001, fără să accepte despăgubiri bănești.
Pentru că o parte din imobil a fost vândută în
baza Legii nr. 112/1995 unui chiriaș, în anul 2002 contestatorii au solicitat
Judecătoriei Ploiești să constate
nulitatea
contractului de vânzare-cumpărare prin care s-a înstrăinat acea parte.
Prin
sentința nr. 1646 din 23 februarie 2004, Judecătoria Ploiești a constatat
nulitatea absolută a contractului de
vânzare-cumpărare, iar prin decizia nr. 2631
din 15 octombrie 2004 Curtea de Apel Ploiești a schimbat în tot această
hotărâre,
respingând acțiunea, iar Înalta Curte de Casație și Justiție a
admis recursul declarat în cauză, a casat decizia recurată și a trimis cauza
spre rejudecare instanței de apel.
Prin
procesul-verbal de control nr. 13603 din 5 iunie 2005 s-a reținut
vinovăția Primăriei municipiului Ploiești pentru
încălcarea dispozițiilor Legii
nr. 10/1995 și H.G. nr. 766/1997 pentru
neefectuarea la timp a lucrărilor de reparație și întreținere, construcția
fiind în prezent nelocuibilă, insalubră,
pericol
public, parțial prăbușită, astfel că la data când s-a solicitat restituirea
reprezenta
practic o ruină.
Prin
precizarea acțiunii din 6 martie 2006, contestatorii au solicitat
anularea dispoziției nr. 8712 din 15 decembrie
2005, emisă de Primarul municipiului
Ploiești.
Prin notele scrise din 7 martie 2007, intimata
Primăria municipiului Ploiești a
cerut
respingerea contestației cu motivarea că, la emiterea dispoziției contestate
s-au avut în vedere prevederile legale în materie,
cât și indicațiile primite de la
Autoritatea Națională pentru
Restituirea Proprietăților, autoritate ce a fost informată despre acest imobil.
S-a mai arătat de către intimată că, din
cuprinsul cererii de chemare în judecată, nu rezultă nici un text de lege care
să fi fost nesocotit și care să fi
determinat o vătămare adusă
drepturilor contestatorilor și că procedura administrativă de soluționare a
notificării, dacă nu ar fi fost suspendată la
cererea
expresă a contestatorilor, se putea restitui imobilul în cauză mult mai
devreme
și într-o stare tehnică mult mai bună.
După
suspendarea dispusă în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ., pentru
soluționarea litigiului privind constatarea
nulității contractului de vânzare-
cumpărare
pentru o parte din imobil, la 19 martie 2007 cauza a fost repusă pe rol și
contestatorii au depus o precizare a acțiunii, solicitând să se ia act că
renunță la cererea privind anularea dispoziției nr. 8712 din 15 decembrie 2005,
emisă de Primarul
municipiului Ploiești.
Prin aceeași precizare, contestatorii au
solicitat modificarea în parte a
dispoziției, în sensul retrocedării
întregului teren aferent construcției în
suprafață
de 266 mp și înlăturarea prevederilor privind retrocedarea în natură a
construcțiilor.
S-a mai solicitat obligarea Primăriei municipiului
Ploiești să desființeze pe
cheltuiala
sa toate construcțiile situate în Ploiești, prăbușite din culpa sa exclusivă
după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 și
să plătească suma de
55200 RON, ce reprezintă contravaloarea construcțiilor,
cu plata daunelor cominatorii, în caz de neexecutare în cuantum de 500
RON.
La
2 noiembrie 2007 contestatorii au formulat note de concluzii, prin care au
solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost completată și precizată, cu
respectarea contravalorii stabilite prin raportul
de expertiză a construcțiilor
prăbușite în cuantum de 68704 lei.
Prin sentința civilă nr. 1389 din 5 noiembrie
2007, Tribunalul Prahova a admis în
parte contestația formulată de către
contestatorii V.S. și
A.S.O., a modificat în
parte dispoziția nr. 8712 din
15 decembrie 2005 emisă de Primarul
municipiului Ploiești, în sensul că a dispus
restituirea
întregului teren aferent construcției de 266 mp, precum și a locuinței
cu
suprafața de 43,04 mp, ce a fost înstrăinată numitului N.S. prin contractul de
vânzare-cumpărare nr. 1600 N/1998, în prezent anulat, imobile situate în
Ploiești, jud. Prahova.
Pentru
a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin
notificarea adresată Primăriei municipiului
Ploiești, contestatorii V.S.
și A.S.O. au solicitat în baza
dispozițiilor
Legii nr. 10/2001 restituirea
în natură a imobilului, situat în Ploiești,
cerere ce a fost admisă în
parte prin dispoziția 8712 din
15 decembrie
2005, emisă de Primarul municipiului Ploiești și contestată în prezenta
cauză.
S-au
restituit în natură o parte dintre corpurile clădirii și terenul în
suprafață de 217,28 mp, cota indiviză din totalul
de 326 mp, teren grevat de un drept de servitute special constituit în favoarea
celuilalt proprietar.
S-a
mai reținut că în prezent nu mai există nici un impediment pentru restituirea
terenului și a părții din imobilul construcție ce a fost anterior înstrăinat
numitului N.S., prin contractul de vânzare-cumpărare, anulat printr-o hotărâre
judecătorească irevocabilă.
În
ceea ce privește cererea precizatoare a contestatorilor prin care au solicitat
instanței modificarea în parte a dispoziției, în sensul retrocedării întregului
teren aferent construcției în suprafață de 266 mp și înlăturarea
prevederilor referitoare la retrocedarea în
natură a construcțiilor, precum și
obligarea Primăriei municipiului
Ploiești la desființarea pe cheltuiala sa a tuturor construcțiilor situate la
adresa menționată mai sus, prăbușite din culpa
sa, cât și la plata contravalorii acestora și a daunelor cominatorii în
caz de
neexecutare, s-a reținut a fi
neîntemeiată cererea numai cu privire la teren.
Prin apelul declarat de intimata-pârâtă Primăria
municipiului Ploiești s-a
criticat hotărârea instanței de fond, pentru
că s-a dispus restituirea întregului
teren
aferent construcției, fără a se stabili concret suprafața, în condițiile în
care
nu s-a efectuat o expertiză topografică pentru identificare.
Î
n cauză, s-a dispus efectuarea unei expertize
topo, având ca obiectiv
identificarea și poziționarea pe schiță de plan
a întregului teren de 326 mp, precum și a terenului în suprafață de 266 mp.
Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, prin
decizia nr. 222 din 3 octombrie 2008 a
respins
ca nefondat apelul declarat de intimata-pârâtă Primăria municipiului
Ploiești împotriva sentinței civile nr. 1389 din
5 noiembrie 2007 a Tribunalului Prahova.
Instanța de apel a reținut în esență, că în mod
corect tribunalul a stabilit că
prin sentința civilă nr. 1646 din 23
februarie 2004 a Judecătoriei Ploiești, rămasă
definitivă și irevocabilă, s-a constatat nulitatea absolută a
contractului de
vânzare-cumpărare
nr. 1600 N din 7 iulie 1998 și s-a dispus repunerea părților în situația
anterioară, astfel încât nu a mai existat nici un impediment legal privind
restituirea în natură contestatorilor din cauză a
terenului în suprafață de 48,71 mp, cotă indiviză din totalul de 326 mp și a
locuinței de 43,04 mp, bunul ce a
făcut obiectul actului de
vânzare-cumpărare anulat.
În contextul expus, apelul formulat de Primăria
municipiului Ploiești este
nefondat,
atâta vreme cât unicul considerent pe care s-a întemeiat a fost acela că
instanța
de fond nu a cunoscut suprafața corectă a terenului restituit, pentru că în
cauză nu s-a efectuat o expertiză topo.
Așa cum rezultă din raportul de expertiză
întocmit în apel și schița aferentă
acestei lucrări, terenul în
suprafață de 266 mp, parte din suprafața de 326 mp
este compus din terenul de 217,29 mp aferent construcțiilor restituite
în natură
conform art. 2 din dispoziția nr. 8712 din 15 decembrie 2005,
emisă de Primarul
municipiului Ploiești și
terenul în suprafață de 48,71 mp aferent locuinței în
suprafață de 43,04 mp, restituită contestatorilor
de către instanța de fond.
Față de poziționarea terenului pe
schița de plan s-a apreciat că Primăria
municipiului
Ploiești deține suficiente date de identificare pentru a emite dispoziția de
restituire în natură a imobilului.
Împotriva ultimei hotărâri, în termen legal a
declarat recurs pârâta Primăria
municipiului
Ploiești care, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
reiterează motivele din apel, susținând că pentru
restituirea întregului imobil,
format
din teren și construcție, trebuia identificat și măsurat în totalitate terenul
aferent construcțiilor, precum și terenul liber de
construcții, pentru că în lipsa
acestor
date nu este posibilă emiterea dispoziției de restituire.
Examinând recursul prin prisma criticii formulate,
se reține că aceasta nu
poate fi încadrată în prevederile art. 304 pct.
9 C. proc. civ., text ce se referă la
situațiile
în care hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, ori a fost dată
cu
încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
În speță, recurenta nu precizează care text de
lege a fost încălcat sau greșit
aplicat, ci face aprecieri privind
temeinicia hotărârii, aspect ce nu poate fi analizat în recurs.
Pentru aceste considerente, urmează ca în temeiul
art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,
recursul să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta Primăria municipiului Ploiești
împotriva deciziei civile nr. 222 din 3 octombrie
2008 a Curții de Apel Ploiești, s
ecția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 aprilie
2009.