ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3350/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin dispoziția nr. 123 din 11 ianuarie 2006, emisă de primarul

municipiului Ploiești s-a respins cererea formulată de P.D. și P.N. prin care

au solicitat restituirea în natură a apartamentului nr. 68, situat în Ploiești,

județul Prahova, cu motivarea că imobilul a fost vândut foștilor chiriași, în

baza Legii nr. 112/1995, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 11/N din 12

septembrie 1996.

Prin aceeași dispoziție s-au acordat solicitanților măsurile reparatorii

în echivalent prevăzute de Legea nr. 10/2001.

La data de 13 februarie 2006 reclamanții P.D. și P.N. au chemat în

judecată pe pârâții primarul municipiului Ploiești, N.M. și N.V. pentru ca prin

hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea dispoziției emisă de primul

pârât și restituirea în natură a apartamentului nr. 68 din Ploiești județul

Prahova.

În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că au dobândit dreptul de

proprietate asupra imobilului în baza contractului de construire nr. 1585/1969

încheiat cu fostul O.J.C.V.L. Prahova, bunul fiind preluat în proprietatea

statului, fără plată, în temeiul Decretului nr. 223/1974 prin decizia

Comitetului Executiv al fostului Consiliu Popular al județului Prahova nr. 221

din 8 februarie 1983. Reclamanții au solicitat în baza Legii nr. 112/1995 restituirea

imobilului, dar li s-au acordat despăgubiri, pe care însă nu le-au încasat.

Investit cu soluționarea cauzei, Tribunalul Prahova, secția civilă, prin

sentința nr. 676 din 19 iunie 2006, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea

reclamanților cu motivarea că imobilul a fost vândut în baza Legii nr. 112/1995

pârâților N.M. și N.V. prin contractul nr. 11 N din 12 septembrie 1996, iar

prin decizia civilă nr. 3367/1999 a Curții de Apel Ploiești s-a stabilit în mod

irevocabil valabilitatea acestui contract, astfel că în conformitate cu art. 20

din Legea nr. 10/2001 apartamentul nu mai poate fi restituit în natură.

Apelul declarat de reclamanți împotriva acestei sentințe a fost respins

ca nefondat prin decizia nr. 385 din 13 noiembrie 2006 pronunțată de Curtea de

Apel Ploiești, secția civilă.

Împotriva deciziei dată în apel, prin care s-a păstrat sentința

tribunalului, în termen legal, au declarat recurs reclamanții P.D. și P.N. care

au invocat următoarele critici: instanțele nu au ținut seama că reclamanții au

solicitat restituirea apartamentului încă din anul 1994 și că au anunțat pe

foștii chiriași asupra acestui demers, astfel că ei nu pot fi considerați

cumpărători de bună-credință; prin act adițional la contractul de

vânzare-cumpărare pârâții cumpărători și-au asumat riscul pierderii

apartamentului în cazul revendicării acestuia de către foștii proprietari, așa

încât în temeiul acestui act imobilul este restituibil în natură.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 20 alin. (2) teza I-a din Legea nr. 10/2001, modificată

„în cazul în care imobilul a fost vândut cu respectarea prevederilor Legii nr.

112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația

de locuință, trecute în proprietatea statului, cu modificările ulterioare,

persoana îndreptățită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent pentru

valoarea de piață corespunzătoare a întregului imobil, teren și construcții,

stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare”.

Prin sentința civilă nr. 12989/1998 a Judecătoriei Ploiești, definitivă

prin decizia nr. 1277/1999 a Tribunalului Prahova și irevocabilă prin decizia

nr. 3367/1999 a Curții de Apel Ploiești s-a respins acțiunea formulată de

reclamanți împotriva pârâților N.M. și N.V. prin care au revendicat imobilul în

litigiu și au solicitat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare

încheiat de pârâți în baza Legii nr. 112/1995, în acel proces statuându-se

asupra legalității actului de înstrăinare.

În procesul de față nu se mai poate pune în discuție buna sau

reaua-credință a cumpărătorilor și nici împrejurarea că prin actul adițional

semnat de ei și-au asumat riscul pierderii bunului achiziționat în cazul

revendicării, deoarece, în caz contrar, s-ar aduce atingere principiului

lucrului judecat.

Cum pe cale judecătorească s-a hotărât, irevocabil, că imobilul în

litigiu a fost vândut pârâților persoane fizice cu respectarea prevederilor

Legii nr. 112/1995, în temeiul textului mai sus reprodus, reclamanții nu sunt

îndreptățiți la restituirea în natură a nemișcătorului, ci au dreptul doar la

măsuri reparatorii prin echivalent, așa cum s-a stabilit și prin dispoziția

primarului municipiului Ploiești.

Față de cele ce preced, recursul reclamanților se privește ca nefondat

și va fi respins în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanții P.D. și P.N. împotriva deciziei nr. 385 din 13

noiembrie 2006 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 aprilie

2007.