ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6286/2005

Asupra recursurilor civile de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 17 februarie 2003,

pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanții Ț.T. și Ț.D. au solicitat instanței

ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună, în contradictoriu cu pârâta

Primăria municipiului Ploiești, retrocedarea imobilului situat în Ploiești,

imobil ce a fost expropriat în baza Decretului nr. 198/1989.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că au

dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului prin contractul de

vânzare-cumpărare nr. 183/1974, încheiat cu fostul O.J.C.V.L. Prahova, în

temeiul Legii nr. 4/1973. În anul 1989, imobilul a fost expropriat pentru cauză

de utilitate publică, dar decretul de expropriere nu și-a mai produs efectele,

imobilul nefiind demolat, iar reclamanții continuând să locuiască în acesta și

să achite la zi taxele și impozitele aferente.

De asemenea, reclamanții au mai arătat în cuprinsul

cererii de chemare în judecată, că nu le-au fost acordate despăgubiri pentru

imobil, invocând ca temei de drept al acțiunii art. 35 din Legea nr. 33/1994.

Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr. 727 din

13 iunie 2003 a admis acțiunea reclamanților și a dispus retrocedarea

imobilului construcție și a terenului aferent aparținând domeniului privat al

pârâtei, acesta fiind primit în folosință pe durata construcției de către

reclamanți.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, din

probele administrate în cauză rezultă faptul că Decretul de expropriere nr.

198/1989 nu și-a produs efectele juridice, nu s-au acordat despăgubiri, iar

ulterior nu s-a făcut o nouă declarație de utilitate publică și, ca atare, sunt

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 35 din Legea nr.33/1994.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta

Primăria municipiului Ploiești, susținând că, ulterior prezentei acțiuni, a

fost introdusă la Judecătoria Ploiești de către moștenitorii fostului

proprietar, acțiune de anulare a deciziei nr. 75/1953, care a stat la baza

preluării imobilului, solicitându-se repunerea părților în situația anterioară.

Prin urmare, a arătat apelanta, se impune suspendarea judecării cauzei până la

soluționarea irevocabilă a acțiunii formulate de foștii proprietari.

În interesul pârâtei-apelante Primăria municipiului

Ploiești au formulat cerere de intervenție numiții B.I., M.M., R.G. și S.R.M.,

care au arătat că, imobilul în litigiu a aparținut autorului lor, că au

formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001 solicitând restituirea

imobilului, dar că, până în prezent, Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001

Ploiești nu a soluționat cererea lor și, în plus, au formulat o acțiune la

Judecătoria Ploiești pentru constatarea nevalabilității titlului statului

asupra imobilului, motive pentru care se impune suspendarea judecării prezentei

cauze până la soluționarea acelor dosare.

Curtea de Apel Ploiești, prin decizia civilă nr. 225

din 23 octombrie 2003 a respins atât apelul, ca nefondat, cât și cererea de

intervenție, ca neîntemeiată.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut

că nu se impune suspendarea soluționării cauzei față de situația de fapt din

speță, în sensul că reclamanții au continuat stăpânirea imobilului, că acesta

nu a intrat niciodată în posesia sau proprietatea pârâtei-apelante, împrejurări

ce fac inoperante dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Împotriva acestei decizii au exercitat calea de atac

a recursului pârâta și intervenienții.

În recursul său, întemeiat pe dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ., pârâta Primăria municipiului Ploiești a reiterat

susținerile din motivele de apel, solicitând suspendarea judecării cauzei până

la soluționarea irevocabilă a acțiunii formulate de către foștii proprietari.

Intervenienții au susținut, prin motivele de recurs, că

se impune suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ.,

deoarece dezlegarea pricinii atârnă în tot de existența unui drept care face

obiectul dosarului nr. 4531/2003 aflat pe rolul Judecătoriei Ploiești și a

dosarului nr. 16483/2001 aflat la Primăria Ploiești pentru restituirea

imobilului.

Recursurile, ce au motive comune, urmând a fi supuse

unei singure analize, sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 244 pct. 1 C. proc. civ., instanța

poate suspenda judecata când dezlegarea pricinii atârnă în tot sau în parte, de

existența sau neexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți.

În speță, prin acțiunea promovată în temeiul

prevederilor Legii nr. 33/1994, reclamanții Ț.T. și Ț.D. au arătat că imobilul,

dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 183/1974, a fost expropriat

pentru cauză de utilitate publică, dar decretul de expropriere nu și-a produs

efectele, imobilul nefiind demolat, iar reclamanții nu au primit despăgubiri.

Pârâta și intervenienții au solicitat suspendarea

judecării acestui litigiu până la soluționarea dosarului nr. 4531/2003 aflat pe

rolul Judecătoriei Ploiești pentru constatarea nevalabilității titlului

statului asupra imobilului și a dosarului nr. 16483/2001 aflat la Primăria

Ploiești, Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001, pentru restituirea

imobilului, unde reclamanții din prezenta cauză nu sunt părți și unde nu se

dispută un drept al acestora.

Așadar, față de motivele invocate în susținerea

cererii de suspendare a judecării cauzei și raportat la înscrisurile depuse în

dovedire de către recurenți, este evident că dezlegarea prezentei pricini nu

depinde de existența unui drept care face obiectul dosarelor nr. 4531/2003 și,

respectiv, nr. 16483/2001, indicate de părți.

Prin urmare, nu sunt întrunite cerințele art. 244

pct. 1 C. proc. civ., cererea de suspendare formulată în cauză fiind

neîntemeiată.

Față de cele ce preced, recursurile se privesc ca nefondate

și urmează a fi respinse ca atare.

În conformitate cu dispozițiile art. 274 alin. (1) C.

proc. civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească

cheltuieli de judecată și cum, în cauză, intimații-reclamanți au solicitat

cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, care au fost

justificate cu chitanța depusă la dosar, recurenții vor fi obligați la plata

acestora.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâta

Primăria municipiului Ploiești prin primar și de intervenienții B.I., M.M., R.G.

și S.R.M. împotriva deciziei civile nr. 225 din 23 octombrie 2003 pronunțată de

Curtea de Apel Ploiești, secția civilă.

Obligă pe pârâta Primăria municipiului Ploiești să

plătească reclamanților Ț.T. și Ț.D. suma de 416,50 lei RON cu titlu de cheltuieli

de judecată în recurs.

Obligă pe intervenienții B.I., M.M., R.G. și S.R.M.,

în solidar, să plătească acelorași reclamanți suma de 416,50 lei RON cu titlu

de cheltuieli de judecată în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 septembrie

2005.