ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4465/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 666 din 5 iulie 2005 a Tribunalului Prahova a fost admisă în parte acțiunea formulată de I.L. și I.G. în contradictoriu cu Consiliul Local Ploiești și Municipiul Ploiești prin Primar, dispunându-se obligarea acestora de a retroceda reclamanților imobilul situat în Ploiești, județul Prahova, compus din teren în suprafață de 132 mp, identificat potrivit schiței de plan anexă la raportul de expertiză efectuat de ing. A.A., urmând ca reclamanții să restituie suma de 297 lei aferentă terenului retrocedat, primită la data exproprierii (2,25 lei/mp), ce va fi reactualizată în raport de coeficientul de inflație la data plății efective în lei vechi, transformați în lei grei.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut în raport de probele administrate că reclamanții au fost proprietarii imobilului situat la adresa menționată, compus din teren și casă, ce a fost expropriat în temeiul Decretului nr. 287/1984, după care casa a fost demolată și numai o parte din teren a rămas liberă, nefiind ocupată de vreo construcție. S-a considerat că reclamanții sunt îndreptățiți la retrocedarea acelei parcele de teren, în temeiul art. 35 din Legea nr. 33/1994. Apelul declarat de Consiliul Local Ploiești împotriva acestei sentințe, a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 1050 din 22 noiembrie 2005 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă. S-a avut în vedere de asemenea că în situația în care terenul nu a fost utilizat în scopul pentru care s-a dispus exproprierea și nu s-a făcut o altă declarare de utilitate publică, sunt aplicabile în speță prevederile cuprinse în Legea nr. 33/1994.

Împotriva acestei decizii, Primăria Municipiului Ploiești a declarat recursul de față, în temeiul art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., susținând că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, este lipsită de temei legal și că prevederile art. 35 din Legea nr. 33/1994 nu sunt aplicabile în speță, întrucât scopul exproprierii a fost realizat. Recursul nu este întemeiat, urmând a fi respins în raport de cele ce urmează: Prin hotărârea recurată a fost respins apelul declarat de pârâți împotriva sentinței, fiind menținută deci această hotărâre. Decizia cuprinde o judicioasă motivare, cu redarea situației în fapt, ocazie cu care sunt relevate concluziile expertizei efectuate în cauză, după care se reține incidența în cauză a prevederilor art. 35 și art. 36 din Legea nr. 33/1994.

În aceste condiții nu subzistă critica adusă hotărârii prin recurs, ce potrivit art. 304 pct. 7 C. proc. civ. vizează numai ipoteza în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. Nici cealaltă critică adusă hotărârii nu este de primit pentru că sunt aplicabile în speță prevederile art. 35 din Legea nr. 33/1994. Potrivit acestui text dacă bunurile expropriate nu au fost utilizate în termen de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate, foștii proprietari pot să ceară retrocedarea lor, dacă nu s-a făcut o nouă declarare de utilitate publică. Prin această dispoziție legală s-a creat posibilitatea retrocedării bunului expropriat, ca urmare a neutilizării potrivit scopului pentru care s-a efectuat exproprierea.

În speță acest scop a fost realizat în parte, pentru că nu întregul teren a fost utilizat pentru edificarea unor blocuri ci numai parte din el. Probele administrate în cauză au făcut deplina dovadă că parcela de 132 mp este liberă, astfel cum se evidențiază în raportul de expertiză efectuat de ing. A.A., în care se evidențiază că pe acest teren nu există nici o construcție, constituirea de blocuri neajungând în această zonă, se află în afara actualei străzi G., este împrejmuit, astfel că suprafața de retrocedat este certă (fila 30 dosar fond). În plus din anexa nr. 303.005 din 8 iunie 2005 a Primăriei Municipiului Ploiești, rezultă că alte terenuri din aceeași zonă au fost retrocedate foștilor proprietari în condițiile Legii nr. 10/2001, ceea ce confirmă ideea că este posibilă restituirea și că nu s-a realizat în urma exproprierii un ansamblu edilitar, cum se susține prin recurs.

Și cum din aceeași adresă rezultă că nu s-a făcut o nouă declarare de utilitate publică, rezultă că soluția de retrocedare a terenului liber este în afara criticii. De aceea recursul de față urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Primăria municipiului Ploiești, prin Primar împotriva deciziei nr. 1050 din 22 noiembrie 2005 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 mai 2006.