ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4285/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 15

decembrie 2005, la Tribunalul Prahova, reclamanții M.A., MP, B.M. și N.G. au

contestat, în temeiul Legii nr. 10/2001, dispoziția nr. 7985 din 11 noiembrie

2005 emisă de primarul municipiului Ploiești solicitând restituirea în natură a

terenului de 788 mp și despăgubiri pentru construcțiile demolate. Prin

dispoziția menționată au fost respinse cererile de restituire în natură a

imobilului situat în Ploiești, cu motivarea că terenul este ocupat de blocuri

de locuințe, dar s-au propus măsuri reparatorii prin echivalent, cu trimiterea

întregii documentații la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor.

În cuprinsul acțiunii s-a arătat că

imobilul din Ploiești, (teren și construcție) a fost proprietatea părinților

reclamanților, de la care a fost preluat în mod abuziv, prin expropriere, în

temeiul Decretului nr. 391/1988.

Soluționând litigiul în primă

instanță, Tribunalul Prahova, secția civilă, prin sentința nr. 66 din 18

ianuarie 2006, a respins acțiunea (contestația) cu motivarea că dispoziția

administrativă a fost emisă de primar cu respectarea dispozițiilor legale.

Curtea de Apel Ploiești, secția

civilă, prin decizia nr. 113 din 6 iunie 2006, a respins ca nefondat apelul

declarat de reclamanții M.A., MP și N.G. împotriva sentinței Tribunalului

Prahova. În considerentele deciziei, instanța de apel a motivat că terenul

aflat în litigiu nu poate fi restituit în natură deoarece face parte din

domeniul public, așa încât reclamanții sunt îndreptățiți doar la măsuri

reparatorii prin echivalent.

Împotriva deciziei curții de apel a

declarat recurs numai reclamantul M.A. susținând că trebuia să i se restituie

în natură terenul solicitat, ori să i se acorde în compensație un alt teren.

Recursul declarat este întemeiat în

sensul considerentelor ce vor fi arătate în continuare.

Prin Legea nr. 10/2001 a fost

reglementat regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada

6 martie 1945-22 decembrie 1989. Potrivit art. 11 din această lege, în cazul în

care construcțiile expropriate au fost demolate total, dar nu s-au executat

lucrările pentru care s-a dispus exproprierea, terenul liber se restituie în

natură, iar pentru construcțiile demolate măsurile reparatorii se stabilesc în

echivalent.

Prin cererea de chemare în judecată,

în prezentul litigiu, s-a cerut restituirea în natură a terenului cu motivarea

că acesta este „parțial liber”, iar pentru construcțiile demolate s-au cerut

măsuri reparatorii în echivalent. Părțile nu au contestat că imobilul în litigiu

a fost preluat în mod abuziv, prin expropriere, pârâtul susținând, însă,

constant pe parcursul procesului, că lucrările pentru care s-a dispus

exproprierea ocupă funcțional întregul teren afectat.

Constatând poziția părților,

instanța avea îndatorirea, în exercitarea rolului activ, în scopul aflării

adevărului, să ordone efectuarea unei expertize tehnice. Specialistul desemnat

de instanță să efectueze expertiza urma să examineze actele dosarului și să

efectueze măsurători pe teren, pe baza cărora, să identifice imobilul în

litigiu, să întocmească o schiță a acestuia și să precizeze dacă lucrările

pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren afectat sau

dacă a rămas liberă o parte a terenului.

Era necesară și completarea probei

cu înscrisuri pentru a se stabili dacă unitatea pârâtă deținătoare are un teren

liber care să poată fi oferit prin compensare, deoarece prin cererea de chemare

în judecată s-au cerut și măsuri reparatorii prin compensare cu alte bunuri

oferite în echivalent.

Numai după completarea probelor în

sensul enunțat și apoi după examinarea, prin coroborare, a tuturor probelor

administrate, instanța era în măsură să hotărască, în cunoștință de cauză,

asupra măsurilor reparatorii la care sunt îndreptățiți reclamanții.

Împrejurările de fapt ale pricinii

nefiind deplin stabilite, urmează să fie admis recursul exercitat în cauză, să

fie casată decizia atacată și să fie trimis dosarul aceleiași curți de apel

pentru rejudecarea apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamantul M.A. împotriva deciziei nr. 113 din 6 iunie 2006 a Curții de Apel

Ploiești, secția civilă, pe care o casează și trimite cauza, aceleiași instanțe

pentru rejudecarea apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 mai 2007.