ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7289/2008

Asupra recursurilor civile de față:

Analizând actele și lucrările dosarului constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secția civilă, la 26 aprilie 2006,

contestatorul S.V.I. a chemat în judecată

pe

pârâții Primăria municipiului Ploiești, Municipiul Ploiești, prin primar și

Primarul municipiului Ploiești solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va

pronunța,

să dispună anularea în parte a Dispoziției nr. 2089 din 3 aprilie 2006 emisă de

Primarul municipiului Ploiești, privind respingerea cererii de restituire în

natură și acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent constând în

despăgubiri pentru imobilul (construcție și teren) situat în mun. Ploiești,

județul Prahova și să-i fie acordate despăgubiri pentru construcția casă de

locuit de 112 mp, demolată în anul 1962, atribuirea în natură a magazinului de

panificație „Bob de Grâu" construit pe fundația casei sale și restituirea

în natură a suprafeței de 420 mp teren, preluat de stat de la contestator și

surorile sale.

În motivarea

acțiunii, contestatorul S.V.I. a arătat că, prin notificarea nr. 181 din 19

iulie 2001, înregistrată la Biroul Executorului Judecătoresc M.S., a solicitat

Primăriei municipiului Ploiești restituirea în natură sau prin echivalent a

imobilelor situate în Ploiești, județul Prahova, expropriate prin Decretul nr.

233/1962,

formate din construcție în

suprafață de 112 mp, proprietatea sa exclusivă și

teren în suprafață de

420 mp în indiviziune cu surorile sale, N.V.M., S.V.A., P.V.A. și D.V.G.S. A

mai arătat contestatorul că, prin contractul de donație încheiat la 31 decembrie

1959 de Notariatul de Stat Ploiești, înregistrat sub nr. 3774/387, părinții

le-au donat lui și surorilor sale imobilul situat în Ploiești, județul Prahova.

Prin sentința nr. 497

din 16 mai 2006 Tribunalul Prahova, secția civilă, a respins contestația formulată

de contestatorul S.V.I., în contradictoriu cu pârâții Primăria municipiului

Ploiești, Municipiul Ploiești, prin primar și Primarul municipiului Ploiești.

Pentru a

hotărî astfel, prima instanță a reținut că cererea contestatorului de

restituire în natură a imobilului este neîntemeiată, deoarece terenul este

afectat de utilitate publică, fiind ocupat de blocuri de locuințe și

amenajările aferente, iar construcțiile au fost demolate, astfel că

în mod corect s-a propus acordarea de măsuri

reparatorii prin echivalent,

constând în despăgubiri, prin dispoziția

contestată.

Apelul

declarat de contestatorul S.V.I. împotriva acestei sentințe a fost admis prin

decizia nr. 54 din 19 februarie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă

și pentru cauze cu minori și de familie, a fost schimbată în tot sentința, iar

pe fond a fost admisă în parte contestația, în sensul că s-a dispus restituirea

în natură a terenului în suprafață de 236 mp situată în Ploiești, județul

Prahova, identificată prin completarea expertizei

topo ing. B.T.,

fiind menținute restul dispozițiilor sentinței.

În

considerentele hotărârii sale, instanța de apel a arătat că prin Dispoziția nr.

2089 din 3 aprilie 2006 a Primăriei municipiului Ploiești, ce face obiectul

prezentei contestații, s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului

(construcție și teren) situat în Ploiești, județul Prahova, formulată de

petiționarii D.G.S., P.V., S.A. și S.I., întrucât pe terenul

revendicat s-a realizat utilitate publică, în prezent fiind ocupat de

blocuri

de locuințe și amenajările

aferente, iar construcțiile sunt demolate, astfel că

s-a propus

acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri conform

Legii nr. 10/2001.

Cu ocazia

efectuării în faza procesuală a apelului a unei expertize topografice, instanța

de apel a constatat că o parte din terenul solicitat

poate fi restituit în natură, respectiv 236 mp, deoarece este liber și

neafectat

de rețele edilitare, nefacând parte din domeniul public.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs contestatorul S.V.I., care a decedat la data de 29

septembrie 2008, fiind continuat de moștenitorii S.I., T.M. și S.V. și pârâții

Primăria municipiului Ploiești, Municipiul Ploiești, prin primar și Primarul

municipiului Ploiești.

Recursul

contestatorului S.V.I., motivat în drept pe

dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.,

vizează, în esență, aspectul că se impunea restituirea în natură a suprafeței

de 329 mp, conform raportului de expertiză întocmit inițial, și nu 236 mp, cât

s-a dispus prin decizia instanței de apel, în urma completării raportului de

expertiză.

Prin recursul pe care

l-au exercitat, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., pârâții Primăria municipiului Ploiești, Municipiul Ploiești, prin primar

și Primarul municipiului Ploiești au formulat următoarele critici:

În mod greșit

instanța de apel a reținut că terenul în litigiu nu face parte din domeniul

public și a dispus restituirea în natură a suprafeței de 236 mp teren către

contestator.

Se susține de către

recurenții-pârâți că din raportul de expertiză întocmit rezultă că suprafața de

teren restituită reprezintă o zonă de spațiu verde, în conformitate și cu

planul de situație anexat la completarea raportului de expertiză, fiind situată

între blocuri și încadrată de alei de acces.

Mai arată pârâții, în cererea de recurs, că instanța de apel nu a avut

în

vedere împrejurarea că

Dispoziția nr. 2089 din 3 aprilie 2006 este contestată atât în prezenta cauză,

de către S.I., cât și în cauza ce formează obiectul dosarului nr. 4154/105/2006

al Tribunalului Prahova, de către D.G.S., P.V., S.V., S.N., S.A., N.S. și S.I.,

aspect

care a fost adus la cunoștință

instanței de apel și ignorat de aceasta.

Prin cererea de

intervenție accesorie în interesul recurentului-

contestator formulată de D.G.S., P.V. și S.A., încuviințată de instanță

la termenul din 21 noiembrie 2008,

intervenientele au

arătat că, împreună cu S.I., au formulat contestație împotriva Dispoziției nr.

2089 din 3 aprilie 2006, prin care le-a fost soluționată notificarea formulată

în temeiul Legii nr. 10/2001, pentru restituirea imobilului situat în Ploiești,

județul Prahova.

Această

contestație, formulată împotriva aceleiași dispoziții, de către contestatorul

din prezenta cauză, împreună cu intervenientele, face obiectul dosarului nr.

4154/105/2006 și se află în prezent pe rolul instanței de fond,

Tribunalul Prahova. Așadar, împotriva

aceleiași dispoziții, au fost formulate, concomitent, două contestații, una de

către toți petenții cărora le-a fost soluționată notificarea prin respectiva

dispoziție, iar una a fost formulată, în mod separat, numai de către S.I.

Față de această

situație, fiind în curs de soluționare cele două

contestații, una în faza de recurs, iar cealaltă aflându-se abia în

fața primei

instanțe, s-a arătat prin cererea de intervenție accesorie

că se impune reunirea celor două dosare, în virtutea litispendenței, în fața

instanței de recurs.

Analizând

criticile invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursurile

pentru considerentele ce succed:

Prin Dispoziția nr.

2089 din 3 aprilie 2006 au fost soluționate cererile notificate ale petenților

D.G.S., P.V.,

S.V., S.N., S.A. și S.I.,

prin care au solicitat despăgubiri bănești și restituirea în natură a

imobilului

(construcție și teren) situat în Ploiești, , județul Prahova,

care a aparținut petenților D.G.S., P.V., S.A. și S.I. și numitei N.M., trecut

în proprietatea statului în baza Decretului de expropriere nr. 233/1962.

Astfel, prin

dispoziția sus-menționată, s-a dispus respingerea cererii notificate formulată

de către petenții S.V. și S.N.,

întrucât

aceștia nu au făcut dovada proprietății asupra imobilului revendicat

la

data preluării în mod abuziv a acestuia, și nici dovada calității de

moștenitori ai foștilor proprietari ai imobilului.

În ceea ce-i privește pe petenții D.G.S., P.V.

, S.A. și S.I., prin aceeași dispoziție, a fost

respinsă cererea de restituire în natură a imobilului formulată de aceștia,

întrucât pe terenul revendicat s-a realizat utilitatea publică, în prezent acesta

fiind ocupat de blocuri de locuințe și amenajările aferente, iar construcțiile

sunt demolate și s-a propus să le fie acordate măsuri reparatorii prin

echivalent constând în despăgubiri conform prevederilor Legii nr. 10/2001.

Cauza dedusă

recursului de față are ca obiect contestația formulată

de S.I. împotriva Dispoziției nr. 2089 din 3 aprilie 2006, în timp ce

contestația

formulată de contestatorul S.I., împreună cu

ceilalți

petenți cărora le-a fost soluționată cererea de restituire prin aceeași

dispoziție,

se află în fața primei instanțe, tăcând obiectul dosarului nr.

4153/105/2006 (nr. vechi 4154/2006) al

Tribunalului Prahova.

Intervenientele au

solicitat suspendarea judecării prezentului recurs până la data la care și

cealaltă contestație va ajunge în aceeași fază

procesuală, în vederea reunirii pricinilor pentru litispendență.

Această

cerere nu poate fi primită, față de dispozițiile art. 163 alin. (2) C. proc.

civ., potrivit cărora „această excepție se va putea ridica de părți sau de

judecător în orice stare a pricinii în fața instanțelor de

fond", prin urmare nu și în fața

instanței de recurs.

Având

în vedere însă că au fost formulate două contestații împotriva

aceleiași dispoziții, care privesc aceleași

părți și același imobil, este imperios necesar ca hotărârea ce se va pronunța

să fie opozabilă tuturor petenților care au formulat notificare.

De asemenea, se

impune evitarea posibilității pronunțării unor hotărâri contradictorii, care ar

face dificilă sau poate chiar imposibilă punerea lor în executare, ceea ce

atrage trimiterea cauzei la tribunal în vederea conexării celor două dosare,

pentru a se asigura o mai bună administrare a justiției și soluționarea unitară

a celor două contestații, în temeiul art. 164 C. proc. civ.

Pentru aceste

considerente, care fac de prisos analiza celorlalte motive de recurs, ce vor fi

avute în vedere la rejudecare, instanța, în temeiul art. 304 pct. 5 și art. 313

C. proc. civ., va admite recursurile declarate de contestatorul S.V.I. și

continuat de moștenitorii S.I., T.M. și S.V. și de

pârâții Primăria municipiului Ploiești, Municipiul Ploiești, prin

primar și

Primarul municipiului Ploiești, va casa decizia, iar în baza

art. 297 alin. (1) C. proc. civ. va admite apelul declarat de același

contestator și, în urma desființării sentinței, cauza va fi trimisă spre

rejudecare aceluiași tribunal în vederea conexării prezentului dosar cu dosarul

nr. 4153/105/2006 (nr. vechi 4154/2006) al Tribunalului Prahova, secția civilă.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE

:

Admite

recursurile declarate de contestatorul S.V.I. și continuat de moștenitorii

S.I., T.M. și S.V.

și de pârâții Primăria

municipiului Ploiești, Municipiul Ploiești, prin

primar și Primarul municipiului Ploiești împotriva deciziei nr. 54 din

19

februarie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru

cauze cu minori și de familie.

Casează decizia.

Admite apelul

declarat de același contestator împotriva sentinței nr. 497 din 6 mai 2006 a

Tribunalului Prahova, secția civilă.

Desființează

sentința și trimite cauza pentru rejudecare la același tribunal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 noiembrie

2008.