ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 27.05.2005

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3353/2005

HOTĂRÂRE
27.05.2005
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3353/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la Tribunalul Prahova, sub nr. 534/2004, reclamanta SC C. SA Ploiești a

solicitat ca, în contradictoriu cu Ministerul Economiei și Comerțului, S.N.P.

pronunța, să se dispună anularea certificatului de atestare a dreptului de

proprietate, seria M.03 nr. 8203, emis la data de 24 februarie 2003, de către

Ministerul Industriei și Resurselor, în ceea ce privește suprafața de 2475 mp

teren, situat în comuna Țicleni, județul Gorj.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că suprafața de 2475 mp, pe care sunt amplasate un depozit

de țiței - Parc Mare și un depozit de gazolină construit în anii 1962 - 1963,

îi aparține, deoarece l-a avut în administrare, încă de la înființarea sa, prin

preluarea de la fosta Întreprindere de Transport Țiței prin Conducte Ploiești.

Reclamanta a mai arătat că

pentru acest teren nu posedă un titlu de proprietate, deoarece cu ocazia

mutării arhivei într-un alt sediu, acest înscris a fost pierdut, în schimb încă

din anul 1963 a plătit taxele și impozitele aferente acestui teren.

În mod cu totul nelegal,

susține reclamanta, pârâta S.N.P. P. SA a inclus în terenul pentru care i s-a

atestat dreptul de proprietate prin certificatul sus-menționat, și suprafața de

2475 mp.

Prin sentința nr. 146 din 23

iunie 2004, Tribunalul Prahova, secția comercială și de contencios

administrativ, a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei, în

favoarea Curții de Apel Ploiești, constatând că în cauză sunt incidente

dispozițiile art. 2 pct. 1 C. proc. civ.

Prin sentința nr. 254 din

data de 8 noiembrie 2004, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de

contencios administrativ, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de SC C.

SA Ploiești.

Pentru a hotărî astfel, a

reținut, în esență, că reclamanta nu a probat prin nici o dovadă concludentă

care să conducă la împrejurarea că la data constituirii sale ca societate

comercială, terenul s-a aflat în patrimoniul său, ba mai mult decât atât, prin

acțiunea prin care a învestit instanța de judecată, a recunoscut că nu deține

un titlu asupra acestuia.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, SC C. SA Ploiești, criticând-o pentru netemeinicie și

nelegalitate.

În motivare a susținut, în

esență, că instanța de fond, în mod greșit a reținut că S.N.P. P. SA avea titlu

de proprietate pe terenul în suprafață de 2475 mp, înainte de anul 1990,

întrucât intimata a obținut certificatul de atestare a dreptului de

proprietate, datorită faptului că a depus documentația necesară, la o dată

anterioară depunerii documentației de către recurentă.

A mai arătat că, atât

terenul aflat în litigiu, cât și construcțiile și instalațiile se află în

folosința și administrarea sa, din anii 1962 - 1963, iar prin intrarea în

vigoare a Legii nr. 15/1990, bunurile respective au intrat în patrimoniul său,

prin efectul legii, dovedind, totodată, acest lucru, și prin declarațiile de

impunere depuse în vederea plății taxelor și impozitelor.

Mai susține, recurenta, că

în mod cu totul nejustificat, instanța de fond a respins cererea sa prin care a

solicitat să depună la dosarul cauzei, noi înscrisuri cu privire la faptul că

terenul în litigiu nu se află în patrimoniul intimatei, ci, dimpotrivă, în

patrimoniul său, încălcând în acest fel principiul rolului activ pe care

trebuia să-l aibă judecătorul în aflarea adevărului.

Recursul este nefondat.

Prin certificatul de

atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, seria M.03 nr. 8203 din

24 februarie 2003, Ministerul Industriilor și Resurselor, în temeiul Legii nr.

15/1990 și H.G. nr. 834/1991, a aprobat propunerile Comisiei pentru stabilirea

și evaluarea terenurilor, constituită prin ordinul ministrului, nr. 5304 din 10

aprilie 2002, atestând în favoarea S.N.P. P. SA București, dreptul de

proprietate asupra suprafeței de 83.480,89 mp, din care face parte și suprafața

de 2475 mp.

Cu toate că recurenta invocă

încălcarea principiului rolului activ al judecătorului în aflarea adevărului în

fața instanței de fond, Înalta Curte constată că nici în cursul procesual al

recursului, recurenta nu a depus la dosarul cauzei, dovezi care să probeze

calitatea de proprietar al terenului în litigiu.

Mai mult, prin H.G. nr.

1213/1990, privind înființarea de societăți comerciale pe acțiuni în industrie,

Anexa nr. 1 pct. 1, SC C. SA Ploiești s-a înființat în baza Legii nr. 15/1990,

din Întreprinderea de Transport Țiței prin Conducte Ploiești, preluând atât

pasivul, cât și activul unității de stat care s-a desființat.

Or, recurenta nu a completat

probatoriile, în sensul de a face dovada că Întreprinderea de Transport Țiței

prin Conducte Ploiești, desființată prin H.G. nr. 1213/1990, ar fi avut în

patrimoniu terenul în suprafață de 2475 mp, pentru a susține motivarea potrivit

căreia aceste bunuri au intrat în patrimoniul recurentei, prin efectul Legii

nr. 15/1990, prin preluarea activului și pasivului de la Întreprinderea de

Transport Țiței prin Conducte Ploiești.

Împrejurarea că recurenta a

depus declarațiile de impunere privind achitarea taxelor și impozitelor pentru

bunurile supuse litigiului de față, nu poate conduce la concluzia că aceasta

are calitatea de proprietară.

Chiar prin acțiunea inițială

cu care a învestit instanța de fond, recurenta a arătat că pentru terenul în

suprafață de 2475 mp, nu deține titlu de proprietate, deoarece, cu ocazia

mutării arhivei într-un alt sediu, înscrisurile au fost pierdute.

Pe cale de consecință,

Înalta Curte constată că instanța de fond a interpretat în mod judicios

prevederile legale aplicabile, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (1)

teza a II-a C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

Respinge recursul declarat

de SC C. SA Ploiești, împotriva sentinței nr. 254 din 8 noiembrie 2004, a

Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 mai 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2004-03-12
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1073/2004
at în parte certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, seria M03 nr. 5903, emis la 10 octombrie 2000, de Ministerul Industriei și Comerțului, în favoarea pârâtului S.N.P. P. SA, pentru suprafața de 11.170 mp. Pe
ÎCCJ 2004-10-26
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7796/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 14 februarie 2003, reclamanta S.N.P. P. SA, sucursala I.C.P.T. Câmpina, a solicitat anularea poziției nr. 6 pag. 61, se
ÎCCJ 2004-03-15
0,93
ÎCCJ, Decizia nr. 120/2004
și imobilul menționat, proprietatea exclusivă a reclamantei. Prin sentința nr. 184 din 27 iunie 2000, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea și a dispus anularea, în parte, a certificatul
ÎCCJ 2007-10-18
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6804/2007
Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 7 august 2002, reclamanții P.R. și S.G. au chemat în judecată pârâtele SC E. SA Prahova, Primăria municipiului Ploiești, A.V.A.S., filiala Pr
ÎCCJ 2003-10-01
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2944/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, sub nr. 1696/2002, ca urmare a declinării compete
Sursă