ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3353/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3353/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată
la Tribunalul Prahova, sub nr. 534/2004, reclamanta SC C. SA Ploiești a
solicitat ca, în contradictoriu cu Ministerul Economiei și Comerțului, S.N.P.
P. SA București și S.N.P. P. SA, sucursala Târgu Jiu, prin hotărârea ce se va
pronunța, să se dispună anularea certificatului de atestare a dreptului de
proprietate, seria M.03 nr. 8203, emis la data de 24 februarie 2003, de către
Ministerul Industriei și Resurselor, în ceea ce privește suprafața de 2475 mp
teren, situat în comuna Țicleni, județul Gorj.
În motivarea acțiunii,
reclamantul a arătat că suprafața de 2475 mp, pe care sunt amplasate un depozit
de țiței - Parc Mare și un depozit de gazolină construit în anii 1962 - 1963,
îi aparține, deoarece l-a avut în administrare, încă de la înființarea sa, prin
preluarea de la fosta Întreprindere de Transport Țiței prin Conducte Ploiești.
Reclamanta a mai arătat că
pentru acest teren nu posedă un titlu de proprietate, deoarece cu ocazia
mutării arhivei într-un alt sediu, acest înscris a fost pierdut, în schimb încă
din anul 1963 a plătit taxele și impozitele aferente acestui teren.
În mod cu totul nelegal,
susține reclamanta, pârâta S.N.P. P. SA a inclus în terenul pentru care i s-a
atestat dreptul de proprietate prin certificatul sus-menționat, și suprafața de
2475 mp.
Prin sentința nr. 146 din 23
iunie 2004, Tribunalul Prahova, secția comercială și de contencios
administrativ, a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei, în
favoarea Curții de Apel Ploiești, constatând că în cauză sunt incidente
dispozițiile art. 2 pct. 1 C. proc. civ.
Prin sentința nr. 254 din
data de 8 noiembrie 2004, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de
contencios administrativ, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de SC C.
SA Ploiești.
Pentru a hotărî astfel, a
reținut, în esență, că reclamanta nu a probat prin nici o dovadă concludentă
care să conducă la împrejurarea că la data constituirii sale ca societate
comercială, terenul s-a aflat în patrimoniul său, ba mai mult decât atât, prin
acțiunea prin care a învestit instanța de judecată, a recunoscut că nu deține
un titlu asupra acestuia.
Împotriva acestei sentințe a
declarat recurs, SC C. SA Ploiești, criticând-o pentru netemeinicie și
nelegalitate.
În motivare a susținut, în
esență, că instanța de fond, în mod greșit a reținut că S.N.P. P. SA avea titlu
de proprietate pe terenul în suprafață de 2475 mp, înainte de anul 1990,
întrucât intimata a obținut certificatul de atestare a dreptului de
proprietate, datorită faptului că a depus documentația necesară, la o dată
anterioară depunerii documentației de către recurentă.
A mai arătat că, atât
terenul aflat în litigiu, cât și construcțiile și instalațiile se află în
folosința și administrarea sa, din anii 1962 - 1963, iar prin intrarea în
vigoare a Legii nr. 15/1990, bunurile respective au intrat în patrimoniul său,
prin efectul legii, dovedind, totodată, acest lucru, și prin declarațiile de
impunere depuse în vederea plății taxelor și impozitelor.
Mai susține, recurenta, că
în mod cu totul nejustificat, instanța de fond a respins cererea sa prin care a
solicitat să depună la dosarul cauzei, noi înscrisuri cu privire la faptul că
terenul în litigiu nu se află în patrimoniul intimatei, ci, dimpotrivă, în
patrimoniul său, încălcând în acest fel principiul rolului activ pe care
trebuia să-l aibă judecătorul în aflarea adevărului.
Recursul este nefondat.
Prin certificatul de
atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, seria M.03 nr. 8203 din
24 februarie 2003, Ministerul Industriilor și Resurselor, în temeiul Legii nr.
15/1990 și H.G. nr. 834/1991, a aprobat propunerile Comisiei pentru stabilirea
și evaluarea terenurilor, constituită prin ordinul ministrului, nr. 5304 din 10
aprilie 2002, atestând în favoarea S.N.P. P. SA București, dreptul de
proprietate asupra suprafeței de 83.480,89 mp, din care face parte și suprafața
de 2475 mp.
Cu toate că recurenta invocă
încălcarea principiului rolului activ al judecătorului în aflarea adevărului în
fața instanței de fond, Înalta Curte constată că nici în cursul procesual al
recursului, recurenta nu a depus la dosarul cauzei, dovezi care să probeze
calitatea de proprietar al terenului în litigiu.
Mai mult, prin H.G. nr.
1213/1990, privind înființarea de societăți comerciale pe acțiuni în industrie,
Anexa nr. 1 pct. 1, SC C. SA Ploiești s-a înființat în baza Legii nr. 15/1990,
din Întreprinderea de Transport Țiței prin Conducte Ploiești, preluând atât
pasivul, cât și activul unității de stat care s-a desființat.
Or, recurenta nu a completat
probatoriile, în sensul de a face dovada că Întreprinderea de Transport Țiței
prin Conducte Ploiești, desființată prin H.G. nr. 1213/1990, ar fi avut în
patrimoniu terenul în suprafață de 2475 mp, pentru a susține motivarea potrivit
căreia aceste bunuri au intrat în patrimoniul recurentei, prin efectul Legii
nr. 15/1990, prin preluarea activului și pasivului de la Întreprinderea de
Transport Țiței prin Conducte Ploiești.
Împrejurarea că recurenta a
depus declarațiile de impunere privind achitarea taxelor și impozitelor pentru
bunurile supuse litigiului de față, nu poate conduce la concluzia că aceasta
are calitatea de proprietară.
Chiar prin acțiunea inițială
cu care a învestit instanța de fond, recurenta a arătat că pentru terenul în
suprafață de 2475 mp, nu deține titlu de proprietate, deoarece, cu ocazia
mutării arhivei într-un alt sediu, înscrisurile au fost pierdute.
Pe cale de consecință,
Înalta Curte constată că instanța de fond a interpretat în mod judicios
prevederile legale aplicabile, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (1)
teza a II-a C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de SC C. SA Ploiești, împotriva sentinței nr. 254 din 8 noiembrie 2004, a
Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, ca
nefondat.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 27 mai 2005.