ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1073/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea introdusă la 17

decembrie 2001, la Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios

administrativ, reclamanta SC C. SA Ploiești a solicitat în contradictoriu cu

pârâții Ministerul Industriei și Resurselor și cu S.N.P. P. SA, anularea

certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria

M03, emis la 10 octombrie 2000, de către Ministerul Industriei și Resurselor,

pentru S.N.P. P. SA București, precum și constatarea dreptului de administrare

al reclamantei asupra terenului în suprafață de 11.169,794 mp, în localitatea

Suplacu de Barcău, județul Bihor, constând în rampa de încărcare țiței Suplacu

de Barcău al SC C. SA Ploiești.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că în baza H.G. nr. 834/1991, Ministerul Industriei și Resurselor a emis

pârâtei S.N.P. P. SA București, certificatul contestat pentru suprafața de

221.611 mp, Surplacu de Barcău, pe care se află obiectivul cu caracter industrial

petrolier.

La depunerea de către reclamantă a

documentației pentru obținerea certificatului de atestare a dreptului de

proprietate, s-a constatat de către Oficiul Județean de Cadastru, Geologie și

Cartografie Bihor, că documentația se suprapune cu documentația pârâtei căreia

i s-a emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate.

Curtea de Apel Oradea, prin sentința

civilă nr. 224/CA/P/2003, a admis acțiunea reclamantei SC C. SA Ploiești, a

anulat în parte certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra

terenurilor, seria M03 nr. 5903, emis la 10 octombrie 2000, de Ministerul

Industriei și Comerțului, în favoarea pârâtului S.N.P. P. SA, pentru suprafața

de 11.170 mp.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut, în esență, că, din raportul de expertiză topografică efectuat

în cauză, a rezultat că din punct de vedere tehnic, schița de punere în posesie

a reclamantei, întocmită în baza procesului-verbal din 24 ianuarie 1962,

corespunde, ca amplasare în teren, cu documentația întocmită de reclamantă,

conform H.G. nr. 834/1991.

Procesul-verbal de vecinătăți al

pârâtei nu a specificat că reclamanta i-ar fi vecină, cu toate că proprietățile

celor două societăți sunt vecine, iar unele porțiuni se suprapun, trecând în

documentația întocmită ca fiind proprietatea sa, și suprafața de teren pe care

a fost pusă în posesie încă din 1962, antecesoarea reclamantei, Întreprinderea

de Transport Țiței prin Conducte Ploiești.

Prin H.G. nr. 1213/1990 a fost

înființată reclamanta, care potrivit art. 6 alin. (2) a preluat activul și

pasivul Întreprinderii de Transport Țiței prin Conducte Ploiești, care cu acea

dată, și-a încetat activitatea.

În certificatul de atestare

contestat este inclusă și suprafața de 11.170 mp aflată în patrimoniul

reclamantei, de la înființare, înscrisă în CF nr. 1379 Suplacu de Barcău.

Împotriva hotărârii astfel

pronunțate a declarat recurs sucursala P. Suplacu de Barcău.

Fără a duce o critică efectivă a

sentinței și reiterând susținerile de la fond, reclamanta a solicitat să i se

atribuie suprafață de 8,710 mp, pe care reclamanta nu are nimic amplasat, dar

care este ocupată de obiectivele societății P. Suplacu de Barcău, terenul

respectiv fiind necesar unității sale, pentru desfășurarea activității conform

obiectului de activitate și ca atare, arată recurenta, este de acord cu

anularea parțială a certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria

M03 nr. 5903 pentru suprafața de 2359 mp, ocupat de obiectivele SC C. SA Ploiești.

Analizând actele și lucrările din

dosar, în raport cu dispozițiile art. 304 și 304

1

C. proc. civ., Curtea va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele

considerente:

Corect, instanța de fond, prin

sentința recurată, a admis acțiunea reclamantei și a anulat în parte

certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria

M03 nr. 5903, emis la 10 octombrie 2000, de Ministerul Industriei și Comerțului,

în favoarea pârâtei S.N.P. P. SA București.

La pronunțarea sentinței, instanța a

avut în vedere întreaga documentație ce a stat la baza certificatului de atestare

a dreptului de proprietate, întocmit în conformitate cu dispozițiile actelor

normative în succesiunea apariției lor, cât și cu raportul de expertiză

topografică efectuat în cauză. Din acest raport de expertiză topografică

rezultă că din punct de vedere tehnic, schița de punere în posesie a

reclamantei, întocmită în baza procesului-verbal din 24 ianuarie 1962,

corespunde ca amplasare în teren, cu documentația întocmită de reclamantă,

conform H.G. nr. 834/1991.

Procesul-verbal de vecinătăți nu

specifică că reclamanta i-ar fi vecină, cu toate că cele două societăți sunt

vecine, trecând în documentația întocmită, ca fiind proprietatea sa, și

suprafața de teren pe care a fost pusă în posesie din 1962, antecesoarea

reclamantei, Întreprinderea de Transport Țiței prin Conducte Ploiești.

Prin H.G. nr. 1213/1990 a fost

înființată reclamanta care a preluat, potrivit art. 6 alin. (2), activul și

pasivul de la Întreprinderea de Transport Țiței prin Conducte Ploiești, care cu

data preluării, și-a încetat activitatea. În certificatul de atestare contestat,

este inclusă suprafața de 11.170 mp, aflată în patrimoniul reclamantei de la

înființarea sa, înscrisă în CF 1379 Suplacu de Barcău nr. top 1311/5 (1.110 mp)

nr. top 1312 (293 mp) și nr. top 1313/4 .(5.790 mp).

Totodată, corect, instanța de fond a

statuat că prin anularea certificatului de atestare pentru suprafața de 2359 mp,

astfel cum a solicitat recurenta (în recurs și la fond), reprezentând suprafața

construită a reclamantei, ar încălca grav dreptul de proprietate al acesteia, pentru

diferența de teren până la 1.1170 mp, cât are în patrimoniu și administrare, afectând

grav desfășurarea obiectului de activitate și destinația terenului pentru care

i-a fost dat în administrare încă din 1962.

În consecință, nefiind motive de

casare a hotărârii atacate, Curtea va respinge ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.N.P.

P. SA, sucursala P. Suplacu de Barcău, împotriva sentinței civile nr. 224/CA-P

din 19 mai 2003 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 12 martie 2004.