ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5092/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 12851 din 6 noiembrie 2002 Judecătoria Ploiești a admis excepția de necompetență materială a soluționării cauzei, invocată de pârâtele SC B.C. SA Ploiești și SC G.G. SRL Ploiești, pe cale de întâmpinare și a declinat competența de soluționare a cauzei formulate de reclamanta SC C. SA Ploiești în favoarea Tribunalului Prahova, secția comercială, cu motivarea că, în speță, bunurile imobile constituie elemente ale fondului de comerț, iar actele referitoare la aceste bunuri sunt acte de comerț care atrag competența materială a tribunalului ca instanță de fond. Tribunalul Prahova, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 2203 din 17 iunie 2003 a admis excepția inadmisibilității invocată de pârâta SC B.C.

SA Ploiești în ceea ce privește capătul de cerere referitor la acordarea de lipsă de folosință. De asemenea a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta SC C. SA în contradictoriu cu pârâtele SC B.C. SA Ploiești și SC G.G. SRL Ploiești, în sensul că a obligat pârâta SC B.C. SRL să lase reclamantei în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 297,60 m.p. și baraca metalică aflată pe acest teren, situat în Ploiești, așa cum a fost identificat pe schița de plan a expertului D.M. A fost respins ca inadmisibil capătul de cerere privind acordarea lipsei de folosință și respinsă ca neîntemeiată în rest acțiunea. S-a apreciat că pentru capătul de cerere privind obligarea pârâtelor la plata lipsei de folosință în sumă de 50.000.000 lei, reprezintă o cerere evaluabilă în bani, iar reclamanta nu a respectat procedura obligatorie instituită de reglementările cuprinse în art. 720 1 C. proc.

civ., nefiind efectuată procedura prealabilă a concilierii directe. Pe fondul cauzei s-a reținut că terenul revendicat este cuprins atât în titlul de proprietate al reclamantei cât și al pârâtei, potrivit expertizei care a identificat acest teren, însă câștig de cauză are numai reclamanta care a transcris mai întâi actul, devenind opozabil celor care l-au dobândit ulterior. Astfel, reclamantei i-a fost eliberat certificatul de atestare a dreptului de proprietate la data de 27 octombrie 1993, și l-a transcris la data de 18 noiembrie 1993, în timp ce pârâta a obținut certificatul la data de 13 august 1993 și a efectuat transcrierea abia la data de 31 noiembrie 1995. Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 3631 din 14 noiembrie 2003, a admis recursurile declarate de SC B.C.

SA și SC C. SA, împotriva sentinței nr. 2203 din 17 iunie 2003, pronunțată de Tribunalul Prahova, secția comercială și de contencios administrativ, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare Judecătoriei Ploiești. Pentru a decide astfel, s-a stabilit că sunt fondate criticile invocate în motivele de recurs, instanța de fond neavând în vedere la momentul pronunțării hotărârii întregul material probator administrat în cauză de părțile implicate în proces, expertul nu a luat în considerație la data efectuării lucrării și construcțiile existente pe terenul în litigiu, precum și toate actele cu privire la situația lor juridică. De asemenea, excepțiile inadmisibilității acțiunii și a prematurității, conform art. 137 alin. (1) și (2) C. proc.

civ., sunt excepții peremtorii și dirimante, trebuind soluționate cu precădere înainte de soluționarea fondului, deoarece în cazul admiterii lor fac inutile administrarea probatoriilor pe fond. Greșit nu au fost puse în discuție, încălcându-se contradictorialitatea, încuviințarea obiecțiunilor la expertiză, instanța dispunând din oficiu asupra lor. Nu a fost examinată situația contractului de închiriere la momentul încheierii acestuia, iar capătul de cerere privind excepția inadmisibilității pentru lipsa de folosință trebuia apreciat ca subsecvent și accesoriu cererii principale. Judecătoria Ploiești prin sentința civilă nr. 940 din 4 februarie 2004 a admis în fond după casare excepția privind neîndeplinirea procedurii de conciliere invocată de pârâta SC B.C.

SA. A fost respinsă acțiunea în revendicare formulată de reclamanta SC C. SA în contradictoriu cu pârâtele SC B.C. SA și SC G.G. SRL, ca prematur introdusă. Pentru fundamentarea acestei soluții, s-a considerat că obiectul acțiunii îl constituie revendicarea unui bun imobil care face parte din fondul de comerț al pârâtei SC B.C. SA. În această situație acțiunea dobândește caracter comercial sub dublu aspect: atât în privința calității de comercianți a părților litigiului cât și apartenența bunului imobil revendicat la fondul de comerț al societății pârâte. Conform dispozițiilor art. 720 1 C. proc. civ., în litigiile comerciale evaluabile în bani înaintea sesizării instanței este obligatorie procedura concilierii directe, iar neîndeplinirea acestora este sancționată cu respingerea cererii de chemare în judecată ca prematur introdusă.

Întrucât reclamanta nu a depus la dosar înscrisuri doveditoare din care să rezulte că a parcurs procedura concilierii directe obligatorii, la care se referă art. 720 1 C. proc. civ., va admite în fond după casare excepția privind neîndeplinirea procedurii de conciliere invocată de pârâtă SC B.C. SRL, respingând acțiunea ca prematur introdusă. Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 477 din 22 iunie 2004 a admis apelul formulat de reclamanta SC C. SA în contradictoriu cu pârâtele SC B.C. SA și SC G.G.

SRL, împotriva sentinței civile nr. 940 din 4 februarie 2004, pronunțată de Judecătoria Ploiești, a anulat în parte sentința cu privire la capătul de cerere referitor la revendicarea imobilului, menținând restul dispozițiilor sentinței, a stabilit termen pentru judecarea în fond a capătului de cerere privind revendicarea, cu motivarea că, în primul ciclu procesual, atunci când Curtea de Apel Ploiești a pronunțat decizia nr. 3631 din 14 noiembrie 2003, ca instanță de recurs, a rezolvat irevocabil și problema de drept a concilierii directe, în sensul că dispozițiile art. 720 1 C. proc. civ., nu sunt aplicabile în speță. Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 647 din 13 septembrie 2004 a respins în fond acțiunea rejudecată formulată de reclamanta SC C. SA în contradictoriu cu pârâtele SC B.C.

SA și SC G.G. SRL. Rejudecând acțiunea reclamantei, în principal s-a reținut că pârâta deține un titlu de proprietate pentru terenul revendicat de reclamantă, titlu care nu a fost anulat și este perfect valabil, fiind obținut de pârâtă cu peste două luni înainte de titlul obținut de reclamantă, acțiunea în revendicare pentru terenul în litigiu fiind nefondată. Din nota de obiecțiuni la raportul de expertiză tehnică D.M., întocmită de expertul consilier B.M., rezultă că suprafața de teren revendicată de reclamantă este de 297,60 m.p. și face parte integrantă din suprafața de 1524 m.p. pe care se află baraca metalică și este cuprinsă în titlul de proprietate al reclamantei. Pârâta SC B.C.

SA a obținut prima certificatul de atestare a dreptului de proprietate la data de 13 august 1993 și reclamanta SC C. SA a obținut certificatul de atestare a dreptului de proprietate la data de 17 octombrie 2003, deci la două luni și 14 zile după obținerea certificatului de atestare de către pârâtă. Expertul consilier a mai arătat în lucrarea sa că, deși terenul este cuprins în ambele titluri de proprietate, hala ce se află pe teren și care este proprietatea pârâtei SC B.C. SA, fiind cuprinsă în suprafața aferentă titlului de proprietate a acestei societăți din 13 august 1993. Împotriva deciziei nr. 647 din 13 septembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, a promovat recurs reclamanta SC C. SA, care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate și netemeinice, sub aspectele că în mod greșit a fost reținut titlul de proprietate deținut de pârâta SC B.C.

SA ca fiind preferabil față de cel deținut de reclamantă, prin contractul de expertiză s-a constatat în urma măsurătorilor că terenul revendicat este de 297,60 m.p. și face parte integrantă din suprafața de 1524 m.p. ce reprezintă baraca metalică proprietatea reclamantei, iar reclamanta a fost prima care a procedat la transcrierea dreptului său de proprietate, fiind invocate ca temei al cererii de recurs dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ. Intimata pârâtă SC G.G. SRL a depus întâmpinare, motivată în fapt și în drept, prin care a cerut respingerea recursului. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză raportat și la criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt întemeiate, recursul declarat de reclamanta SC C. SA, urmând a fi admis pentru următoarele considerente.

Este de necontestat că din actele depuse de părțile în litigiu, reiese că prin certificatul emis la data de 27 octombrie 1993 de M.L.P.A.T., reclamanta a obținut atestarea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață totală de 62072 m.p., situat în Ploiești. Conform certificatului emis de același for titular, SC C. SA are atestat dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 110071 m.p., situat în Ploiești, județul Prahova. Relevanță juridică în corecta stabilire a situației de fapt și de drept nu o reprezintă, așa cum greșit a reținut instanța de apel, data dobândirii dreptului de proprietate, cu elementul semnificativ juridic îl reprezintă momentul transmiterii dreptului de proprietate.

Sub acest aspect reclamanta este prima care a procedat la transcrierea dreptului de proprietate, eveniment care a avut loc la data de 18 noiembrie 1993. Pârâta a efectuat procedura transcrierii dreptului său de proprietate la o dată mult ulterioară, respectiv 21 noiembrie 1995. În acest context, se impune a da eficiență și raportului de expertiză judiciară tehnică topografică, întocmit de expert D.M., specialist în topografie, geodezie și cadastru. Amplu argumentat și bine documentat, s-a precizat că, în urma efectuării măsurătorilor, suprafața terenului revendicat este de 297,60 m.p., iar această suprafață este parte integrantă din suprafața de 1524 m.p. ce reprezintă baraca metalică aparținând SC C. SA, în a cărei evidență contabilă și a mijloacelor fixe figurează din 1 decembrie 1969. Certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului din 27 octombrie 1993, eliberat de M.I.P.A.T.

către reclamantă, a fost avizat la 6 octombrie 1993 de către C.J.P., conform documentației H.G.R. nr. 834/1991 și în acest dosar se află procesul verbal din 10 august 1992, privind vecinătățile, care corespunde cu situația reală din teren. În mod justificat obiecțiunile formulate la acest raport de expertiză tehnică au fost respinse prin încheierea de ședință din 10 iunie 2003 de Tribunalul Prahova, în dosarul nr. 1280/2003. Pentru rațiunile juridice expuse anterior urmează a admite recursul declarat de reclamanta SC C. SA Ploiești, împotriva deciziei nr. 647 din 13 septembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, iar în temeiul art. 304 pct. 9, raportat la art. 312 pct. 3 C. proc.

civ., va modifica decizia recurată și pe fond va admite acțiunea reclamantei SC C. SA, în sensul că va obliga pârâta SC B.C. SA Ploiești să lase în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 297,60 mp și baraca metalică aflate pe acest teren situat în Ploiești, județul Prahova, așa cum a fost identificat în schița de plan a expertului D.M. De asemenea urmează a fi menținute celelalte dispoziții.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC C. SA Ploiești, împotriva deciziei nr. 647 din 13 septembrie 2004, pronunțată de Curtea de a pel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, modifică decizia recurată și pe fond, admite acțiunea reclamantei SC C. SA Ploiești. Obligă pârâta SC B.C. SA Ploiești să lase în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 297,60 mp și baraca metalică aflată pe acest teren, situat în Ploiești, jud. Prahova, așa cum a fost identificat în schița de plan a expertului D.M. Menține celelalte dispoziții. I revocabilă . Pronunțata în ședință publică, astăzi 28 octombrie 2005.