ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5092/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 12851 din 6

noiembrie 2002 Judecătoria Ploiești a admis excepția de necompetență materială

a soluționării cauzei, invocată de pârâtele SC B.C. SA Ploiești și SC G.G. SRL

Ploiești, pe cale de întâmpinare și a declinat competența de soluționare a

cauzei formulate de reclamanta SC C. SA Ploiești în favoarea Tribunalului

Prahova, secția comercială, cu motivarea că, în speță, bunurile imobile

constituie elemente ale fondului de comerț, iar actele referitoare la aceste

bunuri sunt acte de comerț care atrag competența materială a tribunalului ca

instanță de fond.

Tribunalul Prahova, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 2203 din 17

iunie 2003 a admis excepția inadmisibilității invocată de pârâta SC B.C. SA

Ploiești în ceea ce privește capătul de cerere referitor la acordarea de lipsă

de folosință. De asemenea a fost admisă în parte acțiunea formulată de

reclamanta SC C. SA în contradictoriu cu pârâtele SC B.C. SA Ploiești și SC G.G.

SRL Ploiești, în sensul că a obligat pârâta SC B.C. SRL să lase reclamantei în

deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 297,60 m.p. și baraca

metalică aflată pe acest teren, situat în Ploiești, așa cum a fost identificat

pe schița de plan a expertului D.M. A fost respins ca inadmisibil capătul de

cerere privind acordarea lipsei de folosință și respinsă ca neîntemeiată în

rest acțiunea.

S-a apreciat că pentru capătul de

cerere privind obligarea pârâtelor la plata lipsei de folosință în sumă de

50.000.000 lei, reprezintă o cerere evaluabilă în bani, iar reclamanta nu a

respectat procedura obligatorie instituită de reglementările cuprinse în art.

720

1

C. proc. civ., nefiind efectuată procedura prealabilă a

concilierii directe.

Pe fondul cauzei s-a reținut că

terenul revendicat este cuprins atât în titlul de proprietate al reclamantei

cât și al pârâtei, potrivit expertizei care a identificat acest teren, însă

câștig de cauză are numai reclamanta care a transcris mai întâi actul, devenind

opozabil celor care l-au dobândit ulterior.

Astfel, reclamantei i-a fost

eliberat certificatul de atestare a dreptului de proprietate la data de 27

octombrie 1993, și l-a transcris la data de 18 noiembrie 1993, în timp ce

pârâta a obținut certificatul la data de 13 august 1993 și a efectuat transcrierea

abia la data de 31 noiembrie 1995.

Curtea de Apel Ploiești, secția

comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 3631 din 14

noiembrie 2003, a admis recursurile declarate de SC B.C. SA și SC C. SA,

împotriva sentinței nr. 2203 din 17 iunie 2003, pronunțată de Tribunalul

Prahova, secția comercială și de contencios administrativ, a casat sentința

atacată și a trimis cauza spre rejudecare Judecătoriei Ploiești.

Pentru a decide astfel, s-a stabilit

că sunt fondate criticile invocate în motivele de recurs, instanța de fond

neavând în vedere la momentul pronunțării hotărârii întregul material probator

administrat în cauză de părțile implicate în proces, expertul nu a luat în

considerație la data efectuării lucrării și construcțiile existente pe terenul

în litigiu, precum și toate actele cu privire la situația lor juridică.

De asemenea, excepțiile

inadmisibilității acțiunii și a prematurității, conform art. 137 alin. (1) și (2)

C. proc. civ., sunt excepții peremtorii și dirimante, trebuind soluționate cu

precădere înainte de soluționarea fondului, deoarece în cazul admiterii lor fac

inutile administrarea probatoriilor pe fond.

Greșit nu au fost puse în discuție,

încălcându-se contradictorialitatea, încuviințarea obiecțiunilor la expertiză,

instanța dispunând din oficiu asupra lor. Nu a fost examinată situația

contractului de închiriere la momentul încheierii acestuia, iar capătul de

cerere privind excepția inadmisibilității pentru lipsa de folosință trebuia

apreciat ca subsecvent și accesoriu cererii principale.

Judecătoria Ploiești prin sentința

civilă nr. 940 din 4 februarie 2004 a admis în fond după casare excepția

privind neîndeplinirea procedurii de conciliere invocată de pârâta SC B.C. SA.

A fost respinsă acțiunea în revendicare formulată de reclamanta SC C. SA în

contradictoriu cu pârâtele SC B.C. SA și SC G.G. SRL, ca prematur introdusă.

Pentru fundamentarea acestei

soluții, s-a considerat că obiectul acțiunii îl constituie revendicarea unui

bun imobil care face parte din fondul de comerț al pârâtei SC B.C. SA. În

această situație acțiunea dobândește caracter comercial sub dublu aspect: atât

în privința calității de comercianți a părților litigiului cât și apartenența

bunului imobil revendicat la fondul de comerț al societății pârâte. Conform dispozițiilor

art. 720

1

C. proc. civ., în litigiile comerciale evaluabile în bani

înaintea sesizării instanței este obligatorie procedura concilierii directe,

iar neîndeplinirea acestora este sancționată cu respingerea cererii de chemare

în judecată ca prematur introdusă. Întrucât reclamanta nu a depus la dosar

înscrisuri doveditoare din care să rezulte că a parcurs procedura concilierii

directe obligatorii, la care se referă art. 720

1

C. proc. civ., va

admite în fond după casare excepția privind neîndeplinirea procedurii de

conciliere invocată de pârâtă SC B.C. SRL, respingând acțiunea ca prematur

introdusă.

Curtea de Apel Ploiești, secția

comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 477 din 22 iunie

2004 a admis apelul formulat de reclamanta SC C. SA în contradictoriu cu

pârâtele SC B.C. SA și SC G.G. SRL, împotriva sentinței civile nr. 940 din 4

februarie 2004, pronunțată de Judecătoria Ploiești, a anulat în parte sentința

cu privire la capătul de cerere referitor la revendicarea imobilului, menținând

restul dispozițiilor sentinței, a stabilit termen pentru judecarea în fond a

capătului de cerere privind revendicarea, cu motivarea că, în primul ciclu

procesual, atunci când Curtea de Apel Ploiești a pronunțat decizia nr. 3631 din

14 noiembrie 2003, ca instanță de recurs, a rezolvat irevocabil și problema de

drept a concilierii directe, în sensul că dispozițiile art. 720

1

C.

proc. civ., nu sunt aplicabile în speță.

Curtea de Apel Ploiești, secția

comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 647 din 13

septembrie 2004 a respins în fond acțiunea rejudecată formulată de reclamanta

SC C. SA în contradictoriu cu pârâtele SC B.C. SA și SC G.G. SRL.

Rejudecând acțiunea reclamantei, în

principal s-a reținut că pârâta deține un titlu de proprietate pentru terenul

revendicat de reclamantă, titlu care nu a fost anulat și este perfect valabil,

fiind obținut de pârâtă cu peste două luni înainte de titlul obținut de

reclamantă, acțiunea în revendicare pentru terenul în litigiu fiind nefondată.

Din nota de obiecțiuni la raportul

de expertiză tehnică D.M., întocmită de expertul consilier B.M., rezultă că

suprafața de teren revendicată de reclamantă este de 297,60 m.p. și face parte

integrantă din suprafața de 1524 m.p. pe care se află baraca metalică și este

cuprinsă în titlul de proprietate al reclamantei.

Pârâta SC B.C. SA a obținut prima

certificatul de atestare a dreptului de proprietate la data de 13 august 1993

și reclamanta SC C. SA a obținut certificatul de atestare a dreptului de

proprietate la data de 17 octombrie 2003, deci la două luni și 14 zile după

obținerea certificatului de atestare de către pârâtă. Expertul consilier a mai

arătat în lucrarea sa că, deși terenul este cuprins în ambele titluri de

proprietate, hala ce se află pe teren și care este proprietatea pârâtei SC B.C.

SA, fiind cuprinsă în suprafața aferentă titlului de proprietate a acestei

societăți din 13 august 1993.

Împotriva deciziei nr. 647 din 13

septembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de

contencios administrativ, a promovat recurs reclamanta SC C. SA, care a

criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate și netemeinice,

sub aspectele că în mod greșit a fost reținut titlul de proprietate deținut de

pârâta SC B.C. SA ca fiind preferabil față de cel deținut de reclamantă, prin

contractul de expertiză s-a constatat în urma măsurătorilor că terenul

revendicat este de 297,60 m.p. și face parte integrantă din suprafața de 1524

m.p. ce reprezintă baraca metalică proprietatea reclamantei, iar reclamanta a

fost prima care a procedat la transcrierea dreptului său de proprietate, fiind

invocate ca temei al cererii de recurs dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 și 10 C.

proc. civ.

Intimata pârâtă SC G.G. SRL a depus

întâmpinare, motivată în fapt și în drept, prin care a cerut respingerea

recursului.

Înalta Curte, analizând materialul

probator administrat în cauză raportat și la criticile formulate în cererea de

recurs, constată că acestea sunt întemeiate, recursul declarat de reclamanta SC

C. SA, urmând a fi admis pentru următoarele considerente.

Este de necontestat că din actele

depuse de părțile în litigiu, reiese că prin certificatul emis la data de 27

octombrie 1993 de M.L.P.A.T., reclamanta a obținut atestarea dreptului de

proprietate asupra terenului în suprafață totală de 62072 m.p., situat în

Ploiești.

Conform certificatului emis de

același for titular, SC C. SA are atestat dreptul de proprietate asupra

terenului în suprafață de 110071 m.p., situat în Ploiești, județul Prahova.

Relevanță juridică în corecta

stabilire a situației de fapt și de drept nu o reprezintă, așa cum greșit a

reținut instanța de apel, data dobândirii dreptului de proprietate, cu

elementul semnificativ juridic îl reprezintă momentul transmiterii dreptului de

proprietate. Sub acest aspect reclamanta este prima care a procedat la

transcrierea dreptului de proprietate, eveniment care a avut loc la data de 18

noiembrie 1993. Pârâta a efectuat procedura transcrierii dreptului său de

proprietate la o dată mult ulterioară, respectiv 21 noiembrie 1995.

În acest context, se impune a da

eficiență și raportului de expertiză judiciară tehnică topografică, întocmit de

expert D.M., specialist în topografie, geodezie și cadastru.

Amplu argumentat și bine documentat,

s-a precizat că, în urma efectuării măsurătorilor, suprafața terenului

revendicat este de 297,60 m.p., iar această suprafață este parte integrantă din

suprafața de 1524 m.p. ce reprezintă baraca metalică aparținând SC C. SA, în a

cărei evidență contabilă și a mijloacelor fixe figurează din 1 decembrie 1969.

Certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului din 27

octombrie 1993, eliberat de M.I.P.A.T. către reclamantă, a fost avizat la 6

octombrie 1993 de către C.J.P., conform documentației H.G.R. nr. 834/1991 și în

acest dosar se află procesul verbal din 10 august 1992, privind vecinătățile,

care corespunde cu situația reală din teren.

În mod justificat obiecțiunile

formulate la acest raport de expertiză tehnică au fost respinse prin încheierea

de ședință din 10 iunie 2003 de Tribunalul Prahova, în dosarul nr. 1280/2003.

Pentru rațiunile juridice expuse

anterior urmează a admite recursul declarat de reclamanta SC C. SA Ploiești,

împotriva deciziei nr. 647 din 13 septembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel

Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, iar în temeiul art.

304 pct. 9, raportat la art. 312 pct. 3 C. proc. civ., va modifica decizia

recurată și pe fond va admite acțiunea reclamantei SC C. SA, în sensul că va

obliga pârâta SC B.C. SA Ploiești să lase în deplină proprietate și posesie

terenul în suprafață de 297,60 mp și baraca metalică aflate pe acest teren

situat în Ploiești, județul Prahova, așa cum a fost identificat în schița de

plan a expertului D.M. De asemenea urmează a fi menținute celelalte dispoziții.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta SC C. SA Ploiești, împotriva deciziei nr. 647 din 13 septembrie 2004,

pronunțată de Curtea de

a

pel

Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, modifică decizia

recurată și pe fond, admite acțiunea reclamantei SC C. SA Ploiești.

Obligă pârâta SC B.C. SA Ploiești să

lase în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 297,60 mp și

baraca metalică aflată pe acest teren, situat în Ploiești, jud. Prahova, așa

cum a fost identificat în schița de plan a expertului D.M.

Menține celelalte dispoziții.

I

revocabilă

.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 28 octombrie 2005.