ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 647/2004

HOTĂRÂRE

03.02.2004

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2004
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 647/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Prin sentința penală nr. 202 din 20 mai 2003 Judecătoria Mangalia și-a declinat competența de soluționare a plângerii formulate de Ș.L. împotriva rezoluției și măsurilor dispuse de procurorul militar din cadrul Parchetului Militar Constanța, în dosarul nr. 194/P/2002, în favoarea Tribunalului Militar București, deoarece făptuitorii în momentul săvârșirii infracțiunilor aveau calitatea de militari, fiind angajați ai Ministerului de Interne, purtând gradele de locotenent plutonier adjutant și plutonier major.

Tribunalul Militar București, prin sentința nr. 205 din 16 octombrie 2003, în baza dispozițiilor art. 42 C. proc. pen., raportate la cele ale art. 64 alin. (2) din Legea nr. 360 din 6 iunie 2002 privind Statutul polițistului (publicată în M. Of., Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002) și-a declinat competența de soluționare a cauzei privind plângerea petentului Ș.L. în favoarea Curții de Apel Constanța.

În fapt, prin rezoluția motivată și pronunțată în dosarul nr. 194 /P/2002 al Parchetului Militar Constanța, procurorul militar a dispus neînceperea urmăririi penale față de locotenentul P.S. plutonier adjunct B.D. și plutonier major S.V., toți din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Constanța, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 250 alin. (2), art. 289 alin. (1) și art. 291 C. pen.

Ulterior, prin rezoluția pronunțată în același dosar, la data de 21 ianuarie 2003, prim-procurorul militar al Parchetului Militar Constanța a respins ca neîntemeiată, conform art. 275-278 C. proc. pen. plângerea petiționarului formulată împotriva rezoluției procurorului militar prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de cei trei polițiști.

În motivarea soluției adoptate, Tribunalul Militar București arată că, potrivit dispozițiilor art. 64 alin. (2) din Legea nr. 360/2002, supravegherea urmăririi penale și judecata în fond a infracțiunilor săvârșite de ofițerii de poliție până la gradul de comisar-șef inclusiv revine parchetelor de pe lângă curțile de apel și curților de apel.

Totodată, tribunalul precizează în mod judicios că, prin dispozițiile art. 82 din aceeași lege, intrarea în vigoare a acesteia a avut loc la 60 de zile de la data publicării ei în M. Of., iar dispozițiile contrare au fost abrogate, prevederi care sunt de strictă interpretare și de imediată aplicare în sensul că, prin ele au fost scoase din competența instanțelor militare, toate faptele comise de polițiști.

Așa fiind, față de calitatea făptuitorilor, respectiv, inspector de poliție P.S., agent șef de poliție B.D. și agent șef adjunct de poliție S.V., competența de soluționare a plângerii formulate de petiționarul Ș.L. revine Curții de Apel Constanța, concluzionează Tribunalul Militar București.

Curtea de Apel Constanța, Secția penală, prin sentința nr. 56 din 9 decembrie 2003, sesizată cu plângerea formulată de Ș.L. împotriva actelor efectuate și măsurilor dispuse prin rezoluția din data de 21 noiembrie 2002 de către procurorul Parchetului Militar Constanța, constatând că a intervenit un conflict negativ de competență între o instanță civilă și una militară în baza art. 43 alin. (2) C. proc. pen. a trimis cauza spre competentă soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Asupra conflictului negativ de competență, Înalta Curte apreciază ca dobândite cauzei argumentele pertinente ce stau la baza soluției adoptate de Tribunalul Militar București, la care se mai poate adăuga și faptul că, Legea Statutului polițistului, care îl definește pe acesta ca fiind un funcționar public civil, a scos din sfera de competență a instanțelor militare și a introdus în cea a instanțelor civile toate faptele săvârșite de polițiști, indiferent de împrejurarea că făptuitorul și-a păstrat ori și-a pierdut calitatea de polițist pe care o avea la data comiterii faptelor.

În consecință, Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, conform art. 43 alin. (2), cu referire la art. 29 pct. 5 lit. a) C. proc. pen. va stabili competența de soluționare a cauzei privind plângerea penală formulată de petiționarul Ș.L. în favoarea Curții de Apel Constanța.