ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2691/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 121 din 4

februarie 2004 pronunțată de Tribunalul Timiș a fost admisă în parte

contestația formulată de F.E. și F.O. , în contradictoriu cu Primăria și

Primarul municipiului Timișoara; s-a dispus anularea dispoziției nr. 1876 din 3

august 2003, emisă de primar, în ce o privește pe F.E.; s-a dispus restituirea

în natură a cotei de 32/192 părți din cota înscrisă în C.F. nr. 2174 Freidorf

nr.top. 509/6/2, condiționat de restituirea despăgubirilor actualizate; a fost

respins capătul de cerere privind rectificarea cărții funciare; a fost respinsă

contestația formulată de F.O.

S-a reținut că, potrivit art. 1 și

art. 7 din Legea nr. 10/2001, imobilele, preluate abuziv se restituie în

natură, aceasta fiind regula instituită.

În privința caracterului abuziv, în

speță sunt incidente dispozițiile art. 2 lit. g) din lege, situație în care,

potrivit art. 6 din Legea nr. 213/1998, imobilul a fost preluat abuziv.

În conformitate cu prevederile art.

12 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, restituirea în natură este condiționată de

rambursarea unei sume reprezentând valoarea despăgubirii primite.

Având în vedere textele citate, art.

1.4. lit. b) din H.G. nr. 498/2003 pentru aprobarea Normelor Metodologice de

aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 devine o normă nelegală, ce urmează a fi

înlăturată.

Reținând că imobilul în litigiu

intră în sfera de reglementare a Legii nr. 10/2001 se constată că petenta F.E. este

îndreptățită să i se restituie în natură cota de 32/192 părți, condiționat de

restituirea despăgubirilor.

Prin decizia civilă nr. 647 din 14

aprilie 2004 Curtea de Apel Timișoara, a admis apelul declarat împotriva

sentinței, de către contestatoarea F.E., pe care a schimbat-o în parte în

sensul că a dispus restituirea în natură a cotei de 44/192 părți din cota

înscrisă în C.F. către contestatoare, condiționat de restituirea despăgubirilor

actualizate conform indicelui de inflație, a dispus revenirea la situația

anterioară de carte funciară, a menținut în rest sentința apelată, a respins

apelul declarat de Primarul Municipiului Timișoara împotriva aceleiași

sentințe.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a reținut că, potrivit situației de C.F. reclamanta are, asupra

imobilului, o cotă de 44/192 părți și nu de 32/192 părți, iar imobilul a fost preluat

abuziv de Statul Român, în baza Decretului nr. 223/1974 proprietarul fiind

obligat la înstrăinarea construcției.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs Consiliul Local al Municipiului Timișoara și Primarul

Municipiului Timișoara, susținând că, instanța nu avea calitatea să cenzureze

un act normativ emis de Guvern dat tocmai în vederea aplicării unitare a Legii nr.

10/2001.

Reclamanții au fost îndestulați

corespunzător la momentul respectiv, nefiind aplicabile dispozițiile art. 12 și

art. 19 din Legea nr. 10/2001.

Instanța nu face vorbire despre

incidența prevederilor art. 1 pct. 4 lit. b) din H.G. nr. 498/2003 care atestă

faptul că, în situații de acest gen, imobilele nu pot fi considerate ca fiind

preluate în mod abuziv.

Recursul nu este fondat.

Prin hotărârea dată astfel, instanța

nu a cenzurat un act normativ, ci, prin considerentele aduse, cu referire la

incidența normelor legale din Legea nr. 10/2001 aplicabile în speță, ce permit

restituirea în natură a imobilului, a dat interpretarea considerată legală a

acestor dispoziții.

Or, din acest punct de vedere, în

raport de spiritul și rațiunea însăși a legii, guvernată explicit de principiul

prevalenței restituirii în natură în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (1),

ale art. 7 și art. 9 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, instanța a dat o

interpretare corectă dispozițiilor legale incidente stabilind că preluarea

imobilului a fost abuzivă potrivit art. 2 lit. g) din Legea nr. 10/2001, în

considerarea deci și a respectării reglementărilor referitoare la proprietate

cuprinse în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale și a protocoalelor adiționale la această convenție, ratificată de

România prin Legea nr. 30/1994, relevanță deosebită având în acest sens, pentru

domeniul de aplicare al Legii nr. 10/2001, respectarea exigențelor art. 1 din

Primul protocol adițional la Convenție (cap. I pct. 2 din Normele Metodologice

de aplicare a Legii nr. 10/2001).

În consecință, firesc, câtă vreme

restituirea în natură era posibilă, a fost confirmată în acest sens hotărârea

de fond, instanța pronunțându-se astfel și în considerarea prevederilor art. 1

pct. 4 lit. b) din H.G. nr. 498/2003.

Mai departe, împrejurarea că

reclamanții au fost despăgubiți la momentul, sau urmare, deposedării, nu are

semnificație, câtă vreme în aplicarea legii, s-a dispus restituirea în natură a

imobilului condiționat de restituirea despăgubirilor primite.

Așa fiind, în temeiul art. 312 C.

proc. civ. recursul urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de

Consiliul Local al Municipiului Timișoara și de pârâtul Primarul Municipiului

Timișoara împotriva decizia nr. 647 din 14 aprilie 2004 a Curții de Apel

Timișoara, secția civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 aprilie 2005.