ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2691/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 121 din 4 februarie 2004 pronunțată de Tribunalul Timiș a fost admisă în parte contestația formulată de F.E. și F.O. , în contradictoriu cu Primăria și Primarul municipiului Timișoara; s-a dispus anularea dispoziției nr. 1876 din 3 august 2003, emisă de primar, în ce o privește pe F.E.; s-a dispus restituirea în natură a cotei de 32/192 părți din cota înscrisă în C.F. nr. 2174 Freidorf nr.top. 509/6/2, condiționat de restituirea despăgubirilor actualizate; a fost respins capătul de cerere privind rectificarea cărții funciare; a fost respinsă contestația formulată de F.O. S-a reținut că, potrivit art. 1 și art. 7 din Legea nr. 10/2001, imobilele, preluate abuziv se restituie în natură, aceasta fiind regula instituită.

În privința caracterului abuziv, în speță sunt incidente dispozițiile art. 2 lit. g) din lege, situație în care, potrivit art. 6 din Legea nr. 213/1998, imobilul a fost preluat abuziv. În conformitate cu prevederile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, restituirea în natură este condiționată de rambursarea unei sume reprezentând valoarea despăgubirii primite. Având în vedere textele citate, art. 1.4. lit. b) din H.G. nr. 498/2003 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 devine o normă nelegală, ce urmează a fi înlăturată. Reținând că imobilul în litigiu intră în sfera de reglementare a Legii nr. 10/2001 se constată că petenta F.E. este îndreptățită să i se restituie în natură cota de 32/192 părți, condiționat de restituirea despăgubirilor.

Prin decizia civilă nr. 647 din 14 aprilie 2004 Curtea de Apel Timișoara, a admis apelul declarat împotriva sentinței, de către contestatoarea F.E., pe care a schimbat-o în parte în sensul că a dispus restituirea în natură a cotei de 44/192 părți din cota înscrisă în C.F. către contestatoare, condiționat de restituirea despăgubirilor actualizate conform indicelui de inflație, a dispus revenirea la situația anterioară de carte funciară, a menținut în rest sentința apelată, a respins apelul declarat de Primarul Municipiului Timișoara împotriva aceleiași sentințe. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că, potrivit situației de C.F. reclamanta are, asupra imobilului, o cotă de 44/192 părți și nu de 32/192 părți, iar imobilul a fost preluat abuziv de Statul Român, în baza Decretului nr. 223/1974 proprietarul fiind obligat la înstrăinarea construcției.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs Consiliul Local al Municipiului Timișoara și Primarul Municipiului Timișoara, susținând că, instanța nu avea calitatea să cenzureze un act normativ emis de Guvern dat tocmai în vederea aplicării unitare a Legii nr. 10/2001. Reclamanții au fost îndestulați corespunzător la momentul respectiv, nefiind aplicabile dispozițiile art. 12 și art. 19 din Legea nr. 10/2001. Instanța nu face vorbire despre incidența prevederilor art. 1 pct. 4 lit. b) din H.G. nr. 498/2003 care atestă faptul că, în situații de acest gen, imobilele nu pot fi considerate ca fiind preluate în mod abuziv. Recursul nu este fondat. Prin hotărârea dată astfel, instanța nu a cenzurat un act normativ, ci, prin considerentele aduse, cu referire la incidența normelor legale din Legea nr. 10/2001 aplicabile în speță, ce permit restituirea în natură a imobilului, a dat interpretarea considerată legală a acestor dispoziții.

Or, din acest punct de vedere, în raport de spiritul și rațiunea însăși a legii, guvernată explicit de principiul prevalenței restituirii în natură în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (1), ale art. 7 și art. 9 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, instanța a dat o interpretare corectă dispozițiilor legale incidente stabilind că preluarea imobilului a fost abuzivă potrivit art. 2 lit. g) din Legea nr. 10/2001, în considerarea deci și a respectării reglementărilor referitoare la proprietate cuprinse în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a protocoalelor adiționale la această convenție, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, relevanță deosebită având în acest sens, pentru domeniul de aplicare al Legii nr. 10/2001, respectarea exigențelor art. 1 din Primul protocol adițional la Convenție (cap. I pct. 2 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001).

În consecință, firesc, câtă vreme restituirea în natură era posibilă, a fost confirmată în acest sens hotărârea de fond, instanța pronunțându-se astfel și în considerarea prevederilor art. 1 pct. 4 lit. b) din H.G. nr. 498/2003. Mai departe, împrejurarea că reclamanții au fost despăgubiți la momentul, sau urmare, deposedării, nu are semnificație, câtă vreme în aplicarea legii, s-a dispus restituirea în natură a imobilului condiționat de restituirea despăgubirilor primite. Așa fiind, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de Consiliul Local al Municipiului Timișoara și de pârâtul Primarul Municipiului Timișoara împotriva decizia nr. 647 din 14 aprilie 2004 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 aprilie 2005.