ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8678/2006

Asupra

recursului de față :

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele :

Prin cererea înregistrată sub nr. 1485 din 8

februarie 2005 pe rolul Tribunalului Timișoara, contestatorul W.S.G. a

solicitat în contradictoriu cu intimatul Primarul municipiului Timișoara

anularea Dispoziției nr. 2675 din 29 decembrie 2004 și emiterea unei noi

dispoziții de obligare a primarului la acordarea de despăgubiri pentru imobilul

situat în Timișoara, înscris in C.F. 605 Timișoara, nr.top 48.

În motivarea

contestației, reclamantul a arătat că a primit despăgubiri pentru

imobilul menționat mai sus în baza Legii 112/1995, astfel că este

îndreptățit să primească în completare despăgubiri și în baza Legii 10/2005.

Fiind astfel investit, Tribunalul

Timișoara prin sentința civilă nr. 2872 din 5 decembrie 2005 a admis

contestația formulată de reclamantul W.S.G.

în

sensul ca a dispus anularea dispoziției nr. 2675 din 29 decembrie 2004 emisa de

Primarul Municipiului Timișoara si 1-a obligat pe acesta la emiterea unei

noi

dispoziții în sensul acordării de măsuri reparatorii prin echivalent pentru

cota

de ½ din imobilul în litigiu,

pentru suma de 9.359.038.313 lei vechi condiționat de

restituirea sumei

acordată în baza Legii 112/1995, respectiv suma de 69.717.360 lei vechi

actualizată cu indicele inflației.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a

reținut, în esență, că reclamantul este moștenitorul legal al defunctei W.W.P.,

fostă proprietară tabulară a cotei de

½

din imobilul situat în Timișoara, înscris în C.F nr. 605 Timișoara, imobil ce a

fost trecut în proprietatea statului în baza Decretului de naționalizare nr.

92/1950.

Prin hotărârea nr. 824 din 11 septembrie 1997

Consiliul Județean Timiș, Comisia Județeană pentru aplicarea prevederilor Legii

112/1995 i s-au acordat reclamantului, despăgubiri pentru cota de

½

din imobil ,în cuantum de

69.717.360

lei.

Prin dispoziția nr. 2675 din 29 decembrie 2004,

emisa de Primarul Municipiului Timișoara s-a respins notificarea formulată de

reclamant prin care a solicitat restituirea în natura a cotei din imobil la

care este îndreptățit, cerere modificata

ulterior

în condițiile art. 19 din Legea 10/2001 , prin solicitarea de despăgubiri prin

echivalent

în completarea despăgubirilor primite anterior, respingere motivata de faptul

că acesta nu a făcut dovada dreptului de proprietate si a calității de persoana

îndreptățită.

S-a constatat ca dispoziția emisă de primar

este nelegală având în vedere tot

probatoriul

administrat în cauză, reclamantul făcând pe deplin dovada dreptului de

proprietate

asupra imobilului în litigiu și că acesta era îndreptățit să primească despăgubiri

în completare, în raport de disp. art. 19 din Legea 10/2001.

Soluția

instanței de fond a fost confirmată de Curtea de Apel Timișoara care,

prin decizia nr. 98 din 21 martie 2006 a respins apelul Primarului

Municipiului Timișoara.

Împotriva acestei din urma hotărâri, a

declarat recurs pârâtul Primarul

Municipiului

Timișoara, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Susține,

astfel, în esență, că hotărârile pronunțate sunt greșite, în condițiile în

care reclamantul nu a făcut dovada dreptului de proprietate invocat și

a calității de persoană îndreptățite conform Legii 10/2001.

Pe de altă parte s-a susținut că prin adresele

D06X1-3851 din 28 iunie 2002 și D06X1/3581/601 din 6 ianuarie 2003 s-a

solicitat depunerea următoarelor acte: acte de identitate în copie legalizată,

împuternicire mandat în original, certificat de moștenitor, sau de calitate de

moștenitor, declarație autentică dată pe propria răspundere din care sa rezulte

că a beneficiat sau nu de despăgubiri, potrivit

acordurilor internaționale încheiate de România privind reglementarea

problemelor

financiare în suspensie, solicitarea de a lua legătura cu

instituția notificata pentru întocmirea procesului verbal la fata locului si

alte precizări, documente ce nu au fost depuse în termenul prevăzut de

procedura administrativă obligatorie.

Verificând legalitatea deciziei recurate,

Înalta Curte, va respinge recursul ca

nefondat,

pentru următoarele considerente:

Din actele deduse instanței, rezulta ca prin

sentința civila nr. 3506 din 6 martie 1997, irevocabila, pronunțată de

Judecătoria Timișoara s-a dispus obligarea Comisiei județene de aplicare a

prevederilor Legii 112/1995, să

stabilească

cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamantului W.S.G.

La aceasta dată,

existând autoritate de lucru judecat cu privire la calitatea de persoană

îndreptățită în persoana reclamantului, acesta făcând dovada calității de

moștenitor al proprietarului înscris în C.F. 605 Timișoara si al dreptului de

proprietate asupra imobilului din Timișoara.

Nu poate fi reținută susținerea recurentului,

cu privire la inexistenta actelor la dosarul său, anexate notificărilor, având

in vedere ca acestea au fost depuse in fața instanțelor judecătorești, întrucât

instanța nu poate nesocoti chiar probele

administrate

direct in faza judecații de către instanță chiar dacă recurentul nu a avut

la

dispoziție aceste dovezi și nu i se poate imputa că a pronunțat o soluție

greșită.

Controlul

judiciar asupra deciziilor de respingere a notificării nu este limitat

numai in stabili doar condițiile de forma si de fond la data depunerii

notificării si respectiv emiterii deciziei/dispoziției.

Instanța judecătoreasca are plenitudine de

jurisdicție și poate administra orice mijloc de proba in condițiile legii in

materia reglementata de Legea

nr. 10/2001,

obligația de depunere a actelor doveditoare odată cu notificarea sau in

termenul

prevăzut de lege(art. 22 din Legea 10/2001), nu are ca efect stingerea

dreptului material.

Pe de altă parte, persoana îndreptățită poate

complini lipsurile de probațiune in fața instanțelor judecătorești, drept care

deriva din necesitatea asigurării unui proces echitabil, cu toate garanțiile

procesuale pe care o procedura judiciara le antrenează și care implică între

altele, dreptul la apărare, dreptul de a administra probe, etc, exigențe ce

decurg din art. 6 al Convenției Europene a Drepturilor omului, la care România

este parte în baza Legii 30/1994.

De altfel, acordarea despăgubirilor se

va realiza conform procedurii administrative prevăzută Titlul VII din Legea

247/2005, și de Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1095/2005 așa încât

conform art. 16 , decizia sau dispoziția care a făcut obiectul litigiului va fi

înaintată Secretariatului Comisiei Centrale care o va transmite împreună cu

toată documentația privind imobilul, evaluatorului sau societății de

evaluatori.

Ca atare, pentru

considerentele expuse, recursul declarat în cauză se privește ca nefondat si în

baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a fi respins

în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Respinge ca recursul declarat de pârâtul primarul Municipiului

Timișoara împotriva deciziei civile nr. 98 din 21 martie 2006 a Curții de Apel

Timișoara, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 27 octombrie 2006.