ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6398/2005

Asupra

recursului de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 6393 din 11 iulie

2002 reclamanții C.S., C.T., C.V., C.G. și D.F. au solicitat punerea sub

interdicție a numitului C.T., fiul lui G. și S., născut la data de 8 august

1949, domiciliat în comuna Satu Mare, județul Suceava.

În motivarea cererii reclamanții au arătat că pârâtul

C.T. nu are discernământ pentru a se îngriji de interesele sale din cauza bolii

de care suferă.

Tribunalul Suceava, secția civilă, prin sentința

civilă nr. 833 din 5 noiembrie 2003 a respins ca nefondată cererea, soluție

menținută prin decizia civilă nr. 647 din 16 martie 2004 a Curții de Apel

Suceava, secția civilă.

Instanțele de fond și de apel au reținut că în speță

nu s-a făcut dovada că sunt îndeplinite condițiile art. 142 C. fam.

În termen legal, împotriva deciziei civile nr. 647

din 16 martie 2004 a Curții de Apel Suceava, secția civilă, au declarat recurs

reclamanții C.T., C.V., D.F., C.G. și C.S., care au solicitat casarea în

temeiul art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. și au susținut în esență că:

părților; 2. în speță nu a fost efectuată expertiză medico legală psihiatrică

pentru a stabili dacă pârâtul are sau nu discernământ pentru a se îngriji de

interesele sale; 3.curatorul V.C. are interese contrare celor ale pârâtului;

Curtea urmează să admită recursul ca fondat pentru

următoarele considerente:

Potrivit art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

instanța va suspenda judecata dacă nici una din părți nu se înfățișează la

strigarea pricinii.

Instanța de apel a soluționat cauza la data de 5

noiembrie 2003 deși părțile au lipsit și nici reclamanții nici pârâtul nu au

cerut în scris judecarea în lipsă pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 242

alin. (2) C. proc. civ.

Nerespectarea normelor procedurale imperative

menționate impune casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre

rejudecare aceleiași instanțe pentru a nu lipsi părțile de un grad de

jurisdicție și a asigura respectarea principiului contradictorialității.

Art. 142 C. fam. prevede că cel care nu are

discernământ pentru a se îngriji de interesele sale, din cauza alienației ori

debilității mintale va fi pus sub interdicție.

Aceste norme de drept substanțial se complinesc cu

cele de drept procedural înscrise în art. 30 și art. 33 din Decretul nr. 32 din

31 ianuarie 1954 pentru punerea și aplicare a codului familiei și a decretului

privitor la persoanele fizice și persoanele juridice, norme imperative.

Astfel, în pricinile având ca obiect punerea sub

interdicție a unei persoane fizice sunt obligatorii, printre altele „părerea

unei comisii de medici specialiști” și ascultarea, la termenul de judecată de

către instanță a persoanei respective pentru a se constata nemijlocit starea sa

mintală.

În speță, pârâtul C.T. a fost examinat de un medic legist

care a comunicat instanței de fond concluziile sale provizorii iar nu de către

o comisie de medici specialiști deși reclamanții au solicitat efectuarea unei

expertize medico-legale psihiatrice.

Instanța

a omis să asculte pe pârât și să constate starea mintală a acestuia.

Față de considerentele menționate, Curtea va admite

recursul, va casa decizia curții de apel și va trimite cauza aceleiași instanțe

pentru rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanții C.T., C.V.,

C.S., D.F. și C.G. împotriva deciziei nr. 647 din 16 martie 2004 a Curții de

Apel Suceava, secția civilă, pe care o casează și trimite cauza aceleiași

instanțe pentru rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 6 septembrie 2005.