ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6398/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 6393 din 11 iulie 2002 reclamanții C.S., C.T., C.V., C.G. și D.F. au solicitat punerea sub interdicție a numitului C.T., fiul lui G. și S., născut la data de 8 august 1949, domiciliat în comuna Satu Mare, județul Suceava. În motivarea cererii reclamanții au arătat că pârâtul C.T. nu are discernământ pentru a se îngriji de interesele sale din cauza bolii de care suferă. Tribunalul Suceava, secția civilă, prin sentința civilă nr. 833 din 5 noiembrie 2003 a respins ca nefondată cererea, soluție menținută prin decizia civilă nr. 647 din 16 martie 2004 a Curții de Apel Suceava, secția civilă.

Instanțele de fond și de apel au reținut că în speță nu s-a făcut dovada că sunt îndeplinite condițiile art. 142 C. fam. În termen legal, împotriva deciziei civile nr. 647 din 16 martie 2004 a Curții de Apel Suceava, secția civilă, au declarat recurs reclamanții C.T., C.V., D.F., C.G. și C.S., care au solicitat casarea în temeiul art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. și au susținut în esență că: 1. în apel, cauza a fost soluționată în lipsa părților; 2. în speță nu a fost efectuată expertiză medico legală psihiatrică pentru a stabili dacă pârâtul are sau nu discernământ pentru a se îngriji de interesele sale; 3.curatorul V.C. are interese contrare celor ale pârâtului; Curtea urmează să admită recursul ca fondat pentru următoarele considerente: Potrivit art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ. instanța va suspenda judecata dacă nici una din părți nu se înfățișează la strigarea pricinii. Instanța de apel a soluționat cauza la data de 5 noiembrie 2003 deși părțile au lipsit și nici reclamanții nici pârâtul nu au cerut în scris judecarea în lipsă pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 242 alin. (2) C. proc. civ. Nerespectarea normelor procedurale imperative menționate impune casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe pentru a nu lipsi părțile de un grad de jurisdicție și a asigura respectarea principiului contradictorialității. Art. 142 C. fam. prevede că cel care nu are discernământ pentru a se îngriji de interesele sale, din cauza alienației ori debilității mintale va fi pus sub interdicție.

Aceste norme de drept substanțial se complinesc cu cele de drept procedural înscrise în art. 30 și art. 33 din Decretul nr. 32 din 31 ianuarie 1954 pentru punerea și aplicare a codului familiei și a decretului privitor la persoanele fizice și persoanele juridice, norme imperative. Astfel, în pricinile având ca obiect punerea sub interdicție a unei persoane fizice sunt obligatorii, printre altele „părerea unei comisii de medici specialiști” și ascultarea, la termenul de judecată de către instanță a persoanei respective pentru a se constata nemijlocit starea sa mintală. În speță, pârâtul C.T. a fost examinat de un medic legist care a comunicat instanței de fond concluziile sale provizorii iar nu de către o comisie de medici specialiști deși reclamanții au solicitat efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice.

Instanța a omis să asculte pe pârât și să constate starea mintală a acestuia. Față de considerentele menționate, Curtea va admite recursul, va casa decizia curții de apel și va trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanții C.T., C.V., C.S., D.F. și C.G. împotriva deciziei nr. 647 din 16 martie 2004 a Curții de Apel Suceava, secția civilă, pe care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecare. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 septembrie 2005.