ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4962/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 2 din 7 ianuarie

2003, pronunțată de Tribunalul București, secția a III – a civilă a fost

respinsă, ca neîntemeiată, cererea prin care reclamanta I.T. a solicitat

punerea sub interdicție a pârâtului V.D.

Apelul declarat de reclamantă

împotriva sentinței a fost respins ca nefondat, prin decizia nr. 318 A din 29

mai 2003, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III – a civilă.

Împotriva susmenționatei decizii a

declarat recurs reclamanta, fără a-l încadra în vreunul din motivele de casare

prevăzute în art. 304 din C. proc. civ., susținând în esență că pârâtul este

bolnav psihic.

Recursul este nefondat.

Conform art. 142 din C. fam., cel

care nu are discernământ pentru a se îngriji de interesele sale din cauza

alienației ori debilității mintale, va fi pus sub interdicție.

În prezenta cauză, cerințele impuse

de acest text de lege pentru a putea fi dispusă punerea sub interdicție a

pârâtului nu sunt îndeplinite.

Reclamanta a mai formulat o cerere

de punere sub interdicție a pârâtului, care a fost respinsă prin sentința nr.

1234/20 noiembrie 2000 a Tribunalului București, secția a III – a civilă,

rămasă irevocabilă prin decizia nr. 764 din 26 februarie 2002, pronunțată de

Curtea Supremă de Justiție, secția civilă, decizie prin care s-a stabilit că,

potrivit raportului de expertiză medico-legală efectuat în acea cauză, pârâtul

are discernământul păstrat, concluzie la care a ajuns și instanța cu ocazia

audierii acestuia.

În timp ce se desfășura procesul

finalizat prin respingerea cererii reclamantei, aceast a a formulat o nouă

cerere de punere sub interdicție a pârâtului, ceea ce formează obiectul

prezentei cauze.

Astfel cum s-a consemnat în

practicaua sentinței tribunalului, la data de 7 ianuarie 2003, pârâtul a fost

din nou audiat, iar instanța a constatat că acesta este orientat în timp și

spațiu și are reprezentarea situației sale personale.

Așa fiind, corect au constatat

instanțele că starea sănătății pârâtului nu a suferit modificări de natură a

atrage punerea sa sub interdicție.

În consecință, recursul urmează a fi

respins, ca nefondat, conform art. 312 alin. 1 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanta

I.T. împotriva deciziei nr. 318 A   din  29 mai 2003 a Curții de Apel

București, secția a III – a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi  25 noiembrie  2003.