ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1315/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 6 noiembrie 2001, sub nr. 7805 a fost înregistrată cererea Parchetului de pe lângă Tribunalul București, care în temeiul art. 142 C. fam., a solicitat admiterea cererii formulată de petenții I.A., B.I. și B.C. pentru punerea sub interdicție a numitei N.A.M.V. Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin sentința civilă nr. 1002 din 17 iunie 2002 a admis excepția lipsei de interes a petenților și pe cale de consecință a respins acțiunea formulată de petenții I.A., B.I. și B.C. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că punerea sub interdicție este un mijloc de ocrotire a intereselor persoanelor care nu au discernământ, pentru a se îngriji de interesele acestora, din cauza alienației mintale sau a debilității mintale.

S-a mai reținut că din conținutul cererii formulate nu se urmărește realizarea unui interes personal al intimatei N.A.M.V. conform art. 142 C. fam., ci lezarea intereselor acesteia, pentru ca aceasta să nu mai aibă posibilitatea de a acționa în justiție. Prin decizia civilă nr. 25 A din 23 ianuarie 2003, Curtea de Apel București, a respins apelurile declarate de B.C., B.I. și I.A., împotriva sentinței civile nr. 1002 din 17 iunie 2002, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a, în contradictoriu cu intimata N.A.M.V., autoritatea tutelară de pe lângă Primăria sectorului 2 București și Primăria sectorului 3. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că petenții B.C., B.I. și I.A.

nu se încadrează în categoria persoanelor care pot solicita punerea sub interdicție a numitei N.A.M.V. Că cererea formulată de petenți a fost corect respinsă de instanța de fond, deoarece din conținutul cererii nu rezultă că se urmărește realizarea unui interes personal al intimatei conform art. 142 C. fam., ci lezarea intereselor acesteia. S-a mai reținut că petenții se află în raporturi litigante cu intimata N.A.M.V., aceasta a revendicat imobilele în care petenții locuiesc, astfel că petenții doresc punerea sub interdicție a intimatei pentru a bloca acțiunile în justiție formulate de aceasta. Împotriva deciziei civile mai sus menționată a declarat recurs B.C., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală, invocând art. 304 pct. 8, 9 C. proc.

civ., deoarece: - Instanțele în mod greșit au reținut că cererea pentru solicitarea punerii sub interdicție a intimatei N.A.M.V., a fost formulată de petenții B.C., B.I. și I.A., de vreme ce din probele administrate în cauză rezultă că o astfel de cerere a fost formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul București. - Petenții nu au urmărit prejudicierea intimatei N.A.M.V. prin încălcarea și blocarea drepturilor legale ale acesteia ci au solicitat sprijinul Ministerului Public de a pune sub interdicție o persoană lipsită de discernământ așa cum este intimata. - În conformitate cu prevederile art. 143 C. fam., coroborat cu art. 115 C. fam., noi petenții am avut interesul de a solicita Parchetului de pe lângă Tribunalul București, pentru a sesiza instanța în vederea punerii sub interdicție a intimatei.

Recursul nu este fondat. Potrivit art. 142 C. fam, „cel care nu are discernământ pentru a se îngriji de interesele sale, din cauza alienației mintale ori debilității mintale, va fi pus sub interdicție”, iar potrivit art. 143 din același cod, se prevede că interdicția poate fi cerută de autoritatea tutelară, iar în cazul unui minor lipsit de îngrijirea părintească, persoanele nominalizate la lit. a) și d) din art. 115 C. fam. În speță, petenții B.I., B.C. și I.A., au solicitat punerea sub interdicție, în condițiile art. 142 C. fam., a numitei N.A.M.V. Cum petenții nu se încadrează în categoria persoanelor care pot solicita punerea sub interdicție a intimatei N.A.M.V., instanțele în mod judicios au respins cererea acestora, ca lipsită de interes, întrucât nu s-a demonstrat interesul petenților de a formula cererea de punere sub interdicție.

Mai mult, între petenți și intimata N.A.M.V. există raporturi litigante, în sensul că aceasta din urmă a revendicat imobilele în care locuiesc petenții. Așa se face că petenții au formulat cererea de punere sub interdicție a intimatei cu scopul de a bloca acțiunile în justiție formulate de aceasta și de lezarea intereselor patrimoniale ale intimatei. Faptul că din cuprinsul unei expertize extrajudiciare al Tribunalului București, rezultă că intimata ar avea discernământul abolit nu poate duce la concluzia că intimata trebuie pusă sub interdicție pentru că nu se poate îngriji de interesele sale. Susținerea petenților, în sensul că cererea pentru solicitarea punerii sub interdicție a intimatei N.A.M.V., a fost formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, nu poate fi primită deoarece Parchetul doar a înaintat la instanță cererea formulată de petenți.

De altfel, Parchetul de pe lângă Tribunalul București și Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție au solicitat admiterea excepției lipsei de interes a petenților în a formula cererea de punere sub interdicție a intimatei și respectiv respingerea recursului declarat de petentul-recurent B.C. De asemenea, nu poate fi reținută nici susținerea petenților, în sensul că în conformitate cu prevederile art. 143 C. fam., raportat la art. 115 C. fam, aveau dreptul să solicite punerea sub interdicție a intimatei N.A.M.V., întrucât art. 115 C. fam., face vorbire despre tutela minorului lipsit de ocrotire părintească, or în speță este vorba de o persoană majoră pretinsă a nu avea discernământ pentru a se îngriji de interesele sale din cauza alienației mintale ori debilității mintale.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte va reține că motivele de recurs invocate nu se circumscriu temeiurilor prevăzute de art. 304 pct. 8, 9 C. proc. civ. și în consecință se va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul B.C. împotriva deciziei nr. 25 din 23 ianuarie 2003 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă. În conformitate cu prevederile art. 274 C. proc. civ., recurentul va fi obligat la plata sumei de 8.000.000 lei cheltuieli de judecată către intimata N.A.M.V.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul B.C. împotriva deciziei nr. 25/ A din 23 ianuarie 2003 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă. Obligă pe recurent la plata sumei de 8.000.000 lei cheltuieli de judecată către intimata N.A.M. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 februarie 2004.