ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3389/2003

X

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1629 din

11 noiembrie 2002 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV – a civilă,

s-a admis acțiunea formulată de reclamantul M.G., în contradictoriu cu bolnava C.I.

și Autoritatea Tutelară – Consiliul Local al sectorului 4 și a dispus punerea

sub interdicție a bolnavei, comunicarea hotărârii Serviciului de Stare Civilă a

Primăriei sectorului 4 și Direcției Sanitare a Municipiului București pentru

constituirea supravegherii medicale.

Pentru a se pronunța astfel,

Tribunalul București a avut în vedere probele administrate în cauză,

înscrisuri, declarații martori și expertiza medico-legală, din care rezulta că

bolnava suferă de maladia alzheimer și este lipsită de posibilitatea psihică de

a înțelege conținutul actelor sale (lipsa discernământului și a capacității de

exercițiu).

Împotriva sentinței susmenționate, a

formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București, pe care a criticat-o

pentru nerespectarea dispozițiilor art. 144 alin. (2) din C. fam. în sensul că,

nu s-a dispus comunicarea hotărârii instanței locului de naștere al bolnavei și

pentru nerespectarea dispozițiilor art. 33 alin. (3) din Decretul nr. 32/1954,

în sensul că, s-a procedat la ascultarea bolnavei în lipsa procurorului,

conducând la nulitatea hotărârii.

Prin decizia civilă nr. 48/A din 3

februarie 2003 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III – a civilă,

s-a admis apelul declarat de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă

Tribunalul București, împotriva sentinței civile nr. 1629 din 11 noiembrie 2002

a Tribunalului București, secția a IV – a civilă, s-a anulat sentința și a

reținut cauza, pentru evocarea fondului.

Împotriva deciziei susmenționată, a

declarat recurs reclamantul M.G., arătând că cele două condiții nu au fost

respectate din vina sa și a cerut să se mențină punerea sub interdicție a sorei

sale C.I., astfel cum a hotărât Tribunalul.

Recursul urmează a fi respins ca

inadmisibil pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 297 alin. (1) C. proc.

civ., în cazul în care prima instanță a respins sau a anulat cererea de chemare

în judecată fără a intra în cercetarea fondului și, instanța de apel găsind

apelul întemeiat, a anulat hotărârea apelată, va evoca fondul și va judeca

procesul pronunțând o hotărâre definitivă.

Prin dispozițiile procedurale

menționate, pentru celeritatea judecății, față de caracterul devolutiv al

apelului, în ipotezele respingerii sau anulării cererii de chemare în judecată

fără a se fi intrat în cercetarea fondului s-a prevăzut obligația instanței de

apel de a anula hotărârea instanței de fond și de a evoca fondul pricinii.

Hotărârea pronunțată de instanța de apel, în aceste ipoteze, are caracterul

unei încheieri interlocutorii, dar premergătoare, susceptibilă de a fi recurată

odată cu fondul, potrivit art. 282 alin. (2) C. proc. civ.

Instanța de apel, investită să

soluționeze calea de atac a apelului se dezinvestește prin pronunțarea unei

hotărâri definitive, act procedural unic.

Față de considerentele menționate,

Curtea va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca inadmisibil, declarat M.G.,

împotriva deciziei nr. 48 A din 3 februarie 2003 a Curții de Apel București,

secția a III -  a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi  16 septembrie 2003.