ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4645/2003
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4645/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 13.III.1998 Asociația
de Locatari a blocului nr. 65-67, București, a cerut punerea sub interdicție
a pârâtei I.B.G.F., locatară, în același bloc, în apartamentul nr. 30.
Tribunalul București, secția a IV-a
civilă, prin sentința civilă nr. 463 din 4 aprilie 2002 a admis cererea și a
instituit măsura punerii sub interdicție, confirmată fiind prin decizia nr. 31
din 30 ianuarie 2003 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, ambele
instanțe reținând, în esență, că:
- expertiza medico-legală
psihiatrică a stabilit că pârâta suferă de schizofrenie paranoidă cronică, nu
are capacitate psihică de autoîntreținere și autocontrol, lipsindu-i
discernământul;
- martorii cu relatat o serie de
fapte comise de pârâtă care probează absența discernământului, cu efectele
consemnate în cererea de chemare în judecată, și
- a fost instituită curatela în
persoana doamnei B.N.C., iar
- înscrisurile elaborate de pârâtă, inclusiv
motivele de apel și notările făcute pe celelalte acte, înscrisuri ori planșe
foto din dosar, atestă faptele imputate pârâtei.
Contra deciziei pârâta a declarat
recurs și a redactat motivele olografe ale acestuia, introducând în cele patru
pagini date și informații străine obiectului cauzei, care, însă nu se încadrează
în temeiul din art. 304 C. proc. civ.
Recursul nu este însușit de curator,
care, citat legal, ca și recurenta, nu s-a prezentat în fața instanței de
recurs (ca și la apel).
Recursul este nefondat.
3.1. Reclamanta relevă în cererea de
chemare în judecată că din anul 1986 pârâta „a început o campanie de calomniere
contra locatarilor blocului și a altor persoane”, fiind internată în Spitalul
de boli psihice, „a întreprins multiple acte antisociale... unele violente care
periclitează securitatea blocului și a familiilor de locatari”.
Prin referatul nr. 366/N-2/1998
procurorul reține aceste aspecte, iar pe baza raportului de expertiză
psihiatrică din 18 ianuarie 2000, a înaintat dosarul Tribunalului București
pentru soluționare.
3.2. Raportul medico-legal de
expertiză psihiatrică examinează:
a) antecedentele personale –
patologice – multiple internări începând din 1986 cu dg. Psihoză discordantă,
schizofrenie paranoidă – (1998), fiind internată, din nou, de la 23 noiembrie
1999, cu tulburare delirantă, în baza Decretului nr. 313, ca urmare a unor acte
de violență, distrugere de bunuri și vătămare corporală;
b) mediul social – prezintă
tulburări de comportament, aflându-se în evidența Laboratorului de sănătate
mintală de aproximativ 15 ani cu dg. Psihoză discodantă. Față de vecini
manifestă violențe, expresii triviale și insulte, provoacă incendii, inundații,
iar locuința sa este un focar de mizerie și infecție;
c) examen psihic – comportament halucinator
delirant care pune în pericol propria viață și a celorlalți locatari și
d) examenul psihologic complex a relevat, valori
accentuate spre tendințe schizoide și impulsive.
În concluzie, comisia compusă din doi medici
psihiatri și un medic legist a stabilit că pârâta recurentă prezintă
schizofrenie paranoidă cronică cu afectarea nucleului personalității,
lipsindu-i posibilitatea psihică de autoîntreținere și autocontrol, are
discernământul absent și „este cazul să fie pusă sub interdicție”.
Înscrisurile numeroase elaborate de
pârâtă sau consemnările făcute de aceasta pe majoritatea actelor dosarului ne
înfățișează comportamentul concret, pe toată durata procesului, de peste cinci
ani, confirmând susținerile reclamantei, relatările pertinente ale martorilor
și, mai ales, concluzia specialiștilor psihiatrici.
Starea psihică și comportamentul pârâtei a făcut
obiectul unei noi expertize medico-legale psihiatrice efectuată de Institutul
medico-legal „Prof.dr. Mina Minovici” (nr. A6/2629-23.08.2000) care confirmă
concluzia primei expertize relevând că „este cazul să fie pusă sub
interdicție”.
3.3. Așadar, printr-un ansamblu de probe
consistente și cu participarea unui număr de șase specialiști din compunerea a
două comisii medico-legale de expertiză psihiatrică, dar și prin examinarea
dosarelor medicale ale pârâtei pe un mare interval de timp (de peste 10 ani)
instanțele au reținut, cu certitudine, starea pârâtei și au aplicat corect
măsura punerii sub interdicție a acesteia.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de
pârâta I.B.F.G. împotriva deciziei nr. 31 din 30 ianuarie 2003 a Curții de Apel
București, secția a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 noiembrie 2003.