ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4645/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. La data de 13.III.1998 Asociația de Locatari a blocului nr. 65-67, București, a cerut punerea sub interdicție a pârâtei I.B.G.F., locatară, în același bloc, în apartamentul nr. 30. Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin sentința civilă nr. 463 din 4 aprilie 2002 a admis cererea și a instituit măsura punerii sub interdicție, confirmată fiind prin decizia nr. 31 din 30 ianuarie 2003 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, ambele instanțe reținând, în esență, că: - expertiza medico-legală psihiatrică a stabilit că pârâta suferă de schizofrenie paranoidă cronică, nu are capacitate psihică de autoîntreținere și autocontrol, lipsindu-i discernământul; - martorii cu relatat o serie de fapte comise de pârâtă care probează absența discernământului, cu efectele consemnate în cererea de chemare în judecată, și - a fost instituită curatela în persoana doamnei B.N.C., iar - înscrisurile elaborate de pârâtă, inclusiv motivele de apel și notările făcute pe celelalte acte, înscrisuri ori planșe foto din dosar, atestă faptele imputate pârâtei.

2. Contra deciziei pârâta a declarat recurs și a redactat motivele olografe ale acestuia, introducând în cele patru pagini date și informații străine obiectului cauzei, care, însă nu se încadrează în temeiul din art. 304 C. proc. civ. Recursul nu este însușit de curator, care, citat legal, ca și recurenta, nu s-a prezentat în fața instanței de recurs (ca și la apel). 3. Recursul este nefondat. 3.1. Reclamanta relevă în cererea de chemare în judecată că din anul 1986 pârâta „a început o campanie de calomniere contra locatarilor blocului și a altor persoane”, fiind internată în Spitalul de boli psihice, „a întreprins multiple acte antisociale... unele violente care periclitează securitatea blocului și a familiilor de locatari”.

Prin referatul nr. 366/N-2/1998 procurorul reține aceste aspecte, iar pe baza raportului de expertiză psihiatrică din 18 ianuarie 2000, a înaintat dosarul Tribunalului București pentru soluționare. 3.2. Raportul medico-legal de expertiză psihiatrică examinează: a) antecedentele personale – patologice – multiple internări începând din 1986 cu dg. Psihoză discordantă, schizofrenie paranoidă – (1998), fiind internată, din nou, de la 23 noiembrie 1999, cu tulburare delirantă, în baza Decretului nr. 313, ca urmare a unor acte de violență, distrugere de bunuri și vătămare corporală; b) mediul social – prezintă tulburări de comportament, aflându-se în evidența Laboratorului de sănătate mintală de aproximativ 15 ani cu dg.

Psihoză discodantă. Față de vecini manifestă violențe, expresii triviale și insulte, provoacă incendii, inundații, iar locuința sa este un focar de mizerie și infecție; c) examen psihic – comportament halucinator delirant care pune în pericol propria viață și a celorlalți locatari și d) examenul psihologic complex a relevat, valori accentuate spre tendințe schizoide și impulsive. În concluzie, comisia compusă din doi medici psihiatri și un medic legist a stabilit că pârâta recurentă prezintă schizofrenie paranoidă cronică cu afectarea nucleului personalității, lipsindu-i posibilitatea psihică de autoîntreținere și autocontrol, are discernământul absent și „este cazul să fie pusă sub interdicție”.

Înscrisurile numeroase elaborate de pârâtă sau consemnările făcute de aceasta pe majoritatea actelor dosarului ne înfățișează comportamentul concret, pe toată durata procesului, de peste cinci ani, confirmând susținerile reclamantei, relatările pertinente ale martorilor și, mai ales, concluzia specialiștilor psihiatrici. Starea psihică și comportamentul pârâtei a făcut obiectul unei noi expertize medico-legale psihiatrice efectuată de Institutul medico-legal „Prof.dr. Mina Minovici” (nr. A6/2629-23.08.2000) care confirmă concluzia primei expertize relevând că „este cazul să fie pusă sub interdicție”. 3.3.

Așadar, printr-un ansamblu de probe consistente și cu participarea unui număr de șase specialiști din compunerea a două comisii medico-legale de expertiză psihiatrică, dar și prin examinarea dosarelor medicale ale pârâtei pe un mare interval de timp (de peste 10 ani) instanțele au reținut, cu certitudine, starea pârâtei și au aplicat corect măsura punerii sub interdicție a acesteia. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta I.B.F.G. împotriva deciziei nr. 31 din 30 ianuarie 2003 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 noiembrie 2003.