ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5956/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 23

decembrie 2002 pe rolul Judecătoriei Sibiu, reclamantul P.N. a chemat în

judecată statul român, reprezentat de autoritatea publică locală Sibiu și pe Z.A.,

solicitând pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare-cumpărare

cu privire la două imobile situate în Sibiu.

Prin sentința civilă nr. 4942 din 1 septembrie 2003,

după ce disjunsese acțiunea împotriva persoanei fizice, Judecătoria Sibiu a

respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de

Municipiul Sibiu și a respins acțiunea formulată, cu motivarea, în esență, că

dat fiind că după anul 1962, anul încheierii antecontractului dintre reclamant

și Z.A., imobilul proprietatea acestuia din urmă a trecut în proprietatea

statului (în anul 1975), statului, ca succesor cu titlu particular al

promitentului-vânzător, nu-i sunt opozabile efectele antecontractului.

Apelul declarat de reclamant

împotriva acestei sentințe a fost respins ca tardiv prin decizia civilă nr.

1315/2004 a Curții de apel Alba Iulia, care a respins și cererea reclamantului

de repunere în termenul de apel. A reținut instanța că motivul invocat de

apelant pentru repunerea în termen (comunicarea sentinței la o altă adresă) nu

se circumscrie celor prevăzute de art. 103 alin. (1) C. civ. Și în plus, acesta

nu comunicase instanței pe parcursul procesului, schimbarea adresei, ci numai

după expirarea termenului de apel.

Reclamantul a atacat cu recurs

această decizie, susținând nelegalitatea ei, în raport cu motivele invocate

pentru repunerea în termen, motive care erau întemeiate, față de precizarea

orală, consemnată în încheierea de la 21 ianuarie 2003.

Prin întâmpinare, Municipiul Sibiu a

solicitat respingerea recursului, solicitând judecarea cauzei în lipsă.

Recursul este fondat, motiv pentru

care va fi admis conform art. 312 C. proc. civ., cu trimiterea cauzei la

instanța devenită competentă cu soluționarea apelurilor împotriva hotărârilor

pronunțate de judecătorii, în speță Tribunalul Sibiu, pentru următoarele

motive.

Potrivit art. 103 C. proc. civ.,

neexercitarea

oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în

termenul legal atrage decăderea afară de cazul când legea dispune altfel sau

când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de

voința ei, [alin. (1)].

În acest din urmă caz,

actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea

împiedicării; în același termen vor fi arătate și motivele împiedicării [alin.

(2)].

În speță, astfel cum

rezultă din actele dosarului, reclamantul, care și-a schimbat domiciliul pe

parcursului procesului, a comunicat această împrejurare instanței, care a și

consemnat-o în încheierea de la

21 ianuarie 2003. Cu toate acestea, din vina instanței,

comunicarea sentinței s-a făcut către reclamant la vechea sa adresă, situație

în care era evident că acesta a fost în imposibilitate de a-și exercita dreptul

la apel. Abia după ce a constatat că nu i se mai comunică sentința, reclamantul

a sesizat greșeala instanței, care a pronunțat în acest sens o încheiere de

îndreptare a erorii materiale, la data de 27 februarie 2004.

Eroarea instanței reprezintă, fără

îndoială pentru reclamant o împrejurare mai presus de voința sa, care justifica

admiterea cererii de repunere în termen.

Ca atare, se impunea judecarea pe

fond a apelului declarat de reclamant împotriva sentinței judecătoriei, cale de

atac care este în prezent de competența tribunalului, căruia i se va trimite

dosarul, conform art. 725 alin. (2) teza a doua C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul

declarat de reclamantul P.N. împotriva deciziei nr. 1315 din 17 septembrie 2004

a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă, pe care o casează și trimite cauza

la Tribunalul Sibiu pentru rejudecarea apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 iulie 2005.