ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4987/2005

Asupra recursului în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Judecătoria Cluj, care a judecat

pricina după admiterea unei cereri de strămutare, prin sentința civilă nr. 11203

din 22 noiembrie 2002 a admis în parte acțiunea promovată de T.M. în

contradictoriu cu Statul Român prin municipiul Sibiu reprezentat de SC U. Sibiu

și cu B.G.L. și B.I., și a constatat că imobilul situat în Sibiu, a fost

preluat de stat fără titlu valabil. A respins capătul de cerere privitor la

constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare nr. 4538 din 3

octombrie 1997 încheiat între SC U. SA Sibiu și pârâții B.G.L. și B.I., precum

și petitul privind anularea încheierilor de intabulare nr. 823/1998, nr. 4829/1998

și nr. 277/1989.

Tribunalul Cluj, secția civilă, prin

decizia nr. 661 din 10 martie 2003 a admis apelul pârâților și a schimbat în

parte sentința civilă nr. 11203 din 22 septembrie 2002 a Judecătoriei Cluj în

sensul că a respins integral acțiunea reclamantei cu motivarea că aceasta avea

obligația să urmeze procedura specială instituită prin Legea nr. 10/2001 deoarece

acțiunea fusese înregistrată la 8 februarie 2002 după intrarea în vigoare a

menționatei legi.

Curtea de Apel Cluj, secția civilă,

prin decizia nr. 2365 din 13 octombrie 2003 a admis recursul declarat de

reclamantă împotriva deciziei tribunalului și a modificat atât decizia dată în

apel cât și sentința judecătoriei și procedând la o nouă judecată a admis în

parte acțiunea reclamantei, constatând că imobilul în litigiu a fost preluat de

stat fără titlu valabil.

De asemenea, a constatat nulitatea

absolută a contractului de vânzare-cumpărare având ca obiect acest imobil, a

anulat încheierile de intabulare și a restabilit situația anterioară, în sensul

înscrierii dreptului de proprietate în favoarea Statului Român. Totodată a

respins acțiunea față de Consiliul județean Sibiu introdus în cauză, pentru

lipsa calității procesuale pasive și a respins petitul privind anularea

încheierii de intabulare nr. 277/1989.

Instanța a reținut că pârâții B.G.L.

și B.I. au fost de rea-credință, deoarece au fost notificați în mod repetat de

către reclamantă asupra intenției sale de a-și recupera imobilul, iar conform

art. 2 din Legea nr. 10/2001 statul nu putea opune un titlu valabil ca temei al

preluării bunului astfel încât acesta era practic desființat.

Consecința practică a inexistenței

titlului statului era aceea că adevăratul proprietar putea solicita constatarea

nulității absolute a înstrăinării subsecvente făcute în favoarea

subdobânditorului de rea-credință.

În contra acestei ultime decizii, în

baza art. 330 pct. 2 C. proc. civ. în vigoare la data când hotărârile

judecătorești au devenit irevocabile și ale art. II alin. (3) din O.U.G. nr. 58/2003,

a declarat recurs în anulare Procurorul general al Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție pe motiv că a fost pronunțată cu încălcarea

esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond

și totodată era și vădit netemeinică.

Recursul în anulare este inadmisibil

și va fi respins.

Astfel, potrivit art. 1 pct. 17 din O.U.G.

nr. 58 din 25 iunie 2003 privind modificarea și completarea Codului de procedură

civilă, dispozițiilor art. 330–330

1

C. proc. civ. care

reglementau calea extraordinară de atac a recursului în anulare au fost

abrogate.

Art. II alin. (3) din aceeași

ordonanță au stabilit și faptul că „hotărârile pronunțate înainte de intrarea

în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență rămân supuse căilor de atac și

termenelor prevăzute de legea sub care au fost pronunțate”.

Menționata ordonanță a fost

publicată în Monitorul Oficial la 28 iunie 2003 și a intrat în vigoare la 60 de

zile de la această dată respectiv la 27 august 2003.

Așa fiind și întrucât recursul în

anulare se declara în termen de 1 an de la data când hotărârea judecătorească

rămânea irevocabilă (art. 330

1

C. proc. civ.) apare cu

evidență că mai puteau fi atacate cu recurs în anulare numai acele hotărâri

judecătorești ce au devenit irevocabile până la 26 august 2003.

Or, în speță, decizia nr. 2365/2003

a Curții de Apel Cluj, hotărâre irevocabilă conform art. 377 alin. (2) pct. 4

C. proc. civ., a fost pronunțată la 13 octombrie 2003, dată la care recursul în

anulare era deja desființat și prin urmare, împotriva ei Procurorul General de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu mai putea exercita respectiva

cale de atac.

Față de cele ce preced, recursul în

anulare urmează a fi respins ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca inadmisibil recursul în

anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție împotriva deciziei nr. 2365 din 13 octombrie 2003 a

Curții de Apel Cluj, secția civilă.

Obligă intimații-pârâți B.G.L. și B.I.

să plătească intimatei-reclamante T.M. suma de 8.800.000 lei cu titlu de

cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 iunie 2005.