ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2339/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin sentința nr. 816 din 11 septembrie 2002, pronunțată de Tribunalul Alba, secția civilă, a fost respinsă cererea prin care reclamantul C.P. a solicitat punerea sub interdicție a pârâtei C.S. Totodată s-a luat act de renunțarea reclamantei O.M. la judecarea cererii de punere sub interdicție a aceleiași pârâte. Apelul declarat de reclamant împotriva sentinței tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 116 A din 7 februarie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă. Împotriva susmenționatei decizii a declarat recurs reclamantul, fără a invoca vreunul din motivele de casare prevăzute în art. 304 C. proc.

civ., susținând în esență că pârâta este bolnavă psihic și este lipsită de discernământ. Recursul este nefondat. În conformitate cu prevederile art. 142 C. fam., cel care nu are discernământ pentru a se îngriji de interesele sale, din cauza alienației ori debilității mintale, va fi pus sub interdicție. La dosarul instanței de fond se află raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 1825/IV/112 din 20 iunie 2002 al Spitalului județean Alba, serviciul de medicină legală, prin care s-a concluzionat că pârâta C.S. prezintă diagnosticul „tulburare delirantă – în prezent în remisie”, dar că aceasta are discernământul păstrat și nu se impune punerea sa sub interdicție. La concluzia că pârâta are discernământul păstrat a ajuns și instanța de fond cu prilejul audierii acesteia.

În atare situație, soluția de respingere a cererii de punere sub interdicție a pârâtei este temeinică și legală. În consecință, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul C.P. împotriva deciziei nr. 116/A din 7 februarie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 martie 2004.