ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5230/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 189 din 30 ianuarie 2009 a Tribunalului Vaslui s-a admis acțiunea reclamantului M.H. împotriva C.C. Băcani – Bogdănița și

în consecință: a modificat decizia nr. 73 din 20 august 2003 emisă de intimata C.C.

Băcani – Bogdănița în sensul că a dispus restituirea în natură reclamantului

suprafața de 1166 mp, teren situat în intravilanul comunei Bogdănița, cu

amplasamentul stabilit prin expertiza C.C.T. aflat în posesia intimatei.

A obligat intimata să plătească

reclamantului suma de 4.000.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel intimata C.C. Băcani – Bogdănița prin F. Vaslui motivat de faptul

că în mod greșit s-a dispus restituirea suprafeței de 1166 mp, teren, deși a

făcut dovada că pe acest teren are edificate construcții autorizate.

Curtea de Apel Iași, secția civilă,

prin decizia nr. 647 din 12 mai 2004, a admis apelul declarat de C.C. Băcani –

Bogdănița, a schimbat în parte sentința civilă nr.189 din 30 ianuarie 2004

pronunțată de Tribunalul Vaslui în sensul că, a modificat decizia nr. 73 din 20

august 2003, și a dispus restituirea în natură reclamantului, a suprafeței de

410,15 mp, situată în intravilanul satului Coroiești, comuna Bogdănița. A

menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Această din urmă decizia a fost

atacată cu recurs de către reclamanții M.H. și M.L.

La termenul de judecată din data de

17 noiembrie 2005 M.L. a depus în copie certificatul de deces, seria D.P. nr. 412683

din 21 aprilie 2005 din care rezultă decesul recurentului M.H., fiind singura

moștenitoare.

În vederea depunerii certificatului

de moștenitor sau de calitate de moștenitor, instanța supremă a acordat două

termene, iar la data de 16 februarie 2006, în temeiul art. 243 alin. (1) pct. 1

C. proc. civ., s-a dispus suspendarea judecării recursului.

Cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, la 27

februarie 2009 și 6 iulie 2010 pentru discutarea perimării.

Potrivit art. 250 alin. (2) C. proc. civ., în

cazurile prevăzute de art.243, cursul perimării este suspendat timp de 3 luni

de la data când s-au petrecut faptele care au prilejuit suspendarea judecății

dacă aceste fapte s-au petrecut în cele din urmă 6 luni ale termenului de

perimare.

În cauză, suspendarea judecății recursului s-a

dispus prin încheierea din 16 februarie 206, iar prin rezoluția din 27 februarie

2009, cauza a fost repusă pe rol în vederea discutării perimării.

În aceste condiții, Înalta Curte va constata că

sunt îndeplinite cerințele art. 252 alin. (1) C. proc. civ., privind perimarea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat

de reclamanții M.H. și M.L. împotriva deciziei civile nr. 647 din 12 mai 2004 a Curții de Apel Iași.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14

octombrie 2010.