ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8170/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Contestația reclamantului T.Ș. împotriva Dispoziției nr. 140 din 22 mai 2003 emisă de Primarul municipiului Vaslui a fost admisă în parte, prin sentința civilă nr. 690 din 19 octombrie 2005 a Tribunalului Vaslui, astfel că s-a modificat dispoziția primarului în sensul că s-a dispus restituirea în natură a suprafeței de 230,49 mp, identificată în punctele 7, 3, 5, 8, 7 din anexa 1 la expertiza tehnică topometrică, ca și acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent la valoarea de 149.096.886 lei pentru diferența de suprafață de 126,51 mp care nu se poate restitui în natură și pentru cota de 3/8 din imobilul casă de locuit demolat aflat pe suprafața de 477 mp.

Soluția a fost menținută, prin respingerea apelurilor părților, potrivit deciziei civile nr. 21 din 8 februarie 2002 a Curții de Apel Iași, secția civilă. Pentru aceasta, în motivarea hotărârii date, s-a apreciat incidența dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001 întrucât, existând hotărâre judecătorească de anulare a contractului de donație încheiat cu statul, imobilul, ce a făcut obiectul donației, s-a dovedit a fi fost preluat abuziv de către stat, așa încât s-a considerat că reclamantul este persoană îndreptățită să beneficieze de măsurile reparatorii ale Legii nr. 10/2001. Cu privire la diferența de suprafață de teren al autorului proprietar, s-a ținut cont că a făcut obiectul Legii nr. 18/1991, în baza căruia s-a eliberat titlul de proprietate.

S-a reținut că, potrivit înscrisurilor, în patrimoniul autorului a existat ca și teren pentru construcții aferente casei de locuit suprafața de 0,05 ha, respectiv 477 mp teren. Referitor la cele două apeluri, curtea de apel le-a respins pentru că, pe de o parte, obiectul Legii nr. 10/2001 îl constituie numai suprafața de 477 mp și o construcție, casa de locuit pentru care sunt necesare măsuri reparatorii compensatorii, iar, pe de altă parte, terenul de 230,49 mp, fiind liber de construcții, se poate restitui în natură, astfel că celelalte măsuri reparatorii, cuvenite pentru diferența de suprafață și imobil-casă de locuit demolat, urmează a se aplica corespunzător. Împotriva susnumitei decizii pronunțate în apel, au declarat recurs Primarul și Primăria Municipiului Vaslui care, invocând pct. 9 al art. 304 C. proc.

civ., susțin că s-a aplicat greșit legea, așa încât nu trebuia să se facă restituirea în natură a suprafeței de teren de 230,49 mp, teren amenajat ca parc de joacă pentru copii, nefiind liber de construcții. În acest sens, se arată că, urmare a obiecțiunilor, s-a făcut un supliment de expertiză tehnică judiciară, prin care se specifică ocuparea întregii suprafețe de teren de utilități, de blocuri de locuințe, rețele de canalizare, căi de acces, șosea de centură a municipiului. Deliberând asupra recursului, urmează a-l admite pentru următoarele rațiuni: Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 actualizată, în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă, sunt compatibile măsurile reparatorii prin echivalent în modalitățile prevăzute de același text, cu aliniatele următoare, dar și de Legea nr. 247/2005.

În speță, s-a demonstrat că nu există posibilitatea restituirii în natură a imobilului-teren pe vechiul amplasament, astfel cum a concluzionat expertul tehnic în completarea expertizei topo, în urma răspunsului la obiecțiunile formulate. Astfel, la fila 26 apel, după ce se identifică terenul în punctele A, B, C, D, conform anexei 2 și în urma răspunsului la completarea raportului de expertiză, se evidențiază că întreaga suprafață de teren, revendicată și identificată, este ocupată de utilități publice ca: blocuri de locuințe, rețele canalizare, căi acces și șoseaua de centură. Față de o astfel de situație, în raport de care întregul teren, în urma demolărilor, este afectat de utilități publice, iar ,din punct de vedere al stării actuale de funcționare, nu poate fi redat mai vechiului proprietar, terenul nu se poate restitui în natură, nefiind liber în condițiile reținute.

În acest sens se va ține cont de dispozițiile art. 10 din Legea nr. 10/2001, caz în care se reține în mod concret că suprafața de teren de 230,49 mp, pentru care greșit s-a dispus restituirea în natură, este afectată de un unic parc de joacă pentru copii, parc situat în ansamblul de blocuri de locuințe, fără a mai discuta de existența pe acest teren a rețelelor de comunicare comune. De aceea, în limitele abordate și față de textele de lege specificate, fiind în situația prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se va admite recursul, cu consecințele ce derivă de aici.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de Primăria Municipiului Vaslui prin Primar împotriva deciziei civile nr. 21 din 8 februarie 2006 a Curții de Apel Iași, pe care o modifică în parte, în sensul că admite apelul Primarului Municipiului Vaslui împotriva sentinței civile nr. 690 din 19 octombrie 2005 a Tribunalului Vaslui. Schimbă în parte sentința în sensul că se constată că reclamantul are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent și pentru suprafața de 230,49 mp. Menține celelalte dispoziții ale deciziei și sentinței. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 octombrie 2006.