ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6635/2007

Deliberând în

condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de

față, constată următoarele:

La data de 9 decembrie 2005, reclamanta M.V.

a înregistrat sub nr. 4414/2005 cererea prin care a solicitat obligarea

pârâților Primăria

Municipiului Vaslui si

Primarul Municipiului Vaslui la efectuarea compensării în

natură pentru terenul în suprafață de 460 mp,

situate în Municipiul Vaslui,

județ Vaslui.

Î

n motivare reclamanta a

arătat că împreună cu defunctul său soț, a deținut

în proprietate o casă și un

teren în suprafață de 460 mp. iar în anul 1987 au fost

obligați să predea imobilul în baza Decretului nr.

109/1986.

Reclamanta a mai arătat că a primit

despăgubiri pentru casă nu și pentru teren, iar prin sentința civilă nr. 835/2005

a Tribunalului Vaslui s-a stabilit valoarea terenului la suma de 506.222.640

lei și prin decizia nr. 526/2003 a

Curții

de Apel Iași, Primăria si Primarul Municipiului Vaslui au fost obligați la

soluționarea cererii cu privire la restituirea în

natură a terenului.

De asemeni, reclamanta a învederat că pârâții

nu au întocmit procesul-verbal cu privire la modalitatea de acordare a

măsurilor reparatorii stabilind nelegal despăgubirea în titluri de valoare

nominală sau acțiuni la societăți

comerciale

tranzacționate pe piața de capital, nefiind de acord cu această măsură în

condițiile

în care nu are cunoștințele necesare pentru valorificarea acestor titluri sau

acțiuni.

L

a data de 15 februarie

2006, reclamanta și-a completat acțiunea în sensul

că a solicitat și reevaluarea terenului la valoarea

actuală de circulație, respectiv anul 2006.

Î

n drept au fost invocate dispozițiile Legii

10/2001, Legii 247/2005, a Codului civil, a codului de procedură civilă precum

și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Pârâții au formulat întâmpinare prin care au

solicitat respingerea acțiunii.

Tribunalului Vaslui, prin sentința civila nr.

282 din 29 martie 2006, a respins acțiunea civila formulata de reclamanta M.V.

în contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului Vaslui si Primarul

Municipiului Vaslui, cu motivarea că nu s-a făcut dovada că pârâții pot oferi

teren in compensare și față de această împrejurare, reclamantei urmează a i se

acorda despăgubiri potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Apelul declarat și

motivat în termenul legal de reclamanta M.V. a

fost respins prin decizia

civilă nr. 129 din 04 octombrie 2006 a Curții de Apel Iași, secția c

ivilă.

Pentru a se pronunța

astfel instanța de apel a reținut că în condițiile în care

prin dispoziție reclamantei i s-au oferit

măsuri reparatorii în echivalent valoric,

potrivit

dispozițiilor Legii nr. 10/2001, nu era necesar ca entitatea deținătoare să

ceară

acordul în mod expres al reclamantei.

S-a mai reținut că

instanța de fond a motivat soluția pronunțată și a aplicat în

mod corect dispozițiile

Legii nr. 10/2001 și O.U.G. nr. 209 din 22 decembrie 2005.

Nemulțumită fiind de

soluția pronunțată, în termen legal, reclamanta M.V.

a formulat recurs împotriva deciziei nr. 129 din 04

octombrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Iași, critica vizând următoarele

aspecte:

-

instanța

de apel a greșit atunci când nu a luat în considerare dispozițiile art.

9 indice 3 din Normele

metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 care dispun că

atunci când imobilele nu pot fi restituite în

natură se compensează cu alte bunuri

de aceeași valoare sau

cu alte servicii numai cu acordul persoanei îndreptățite, acord ce nu a fost

solicitat;

- instanța a greșit atunci când s-a mulțumit să constate că

primarul și-a îndeplinit obligația legală prin simpla afișare a unei hărții,

fără număr de

înregistrare și fără antetul

instituției în care se menționează că nu sunt bunuri sau

servicii ce pot

fi oferite în compensare.

Verificând legalitatea deciziei recurate, în

raport de criticile formulate,

Curtea

constată că recursul declarat în cauză este nefondat, pentru considerentele

ce

se vor arăta în continuare.

Î

n primul rând, Înalta

Curte observă că, deși apărătorul recurentei reclamante

a precizat ca temei de drept dispozițiile art. 304

pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

, recursul de

față este motivat numai pe pct. 9, motiv pentru care

numai sub acest

aspect va fi analizat.

Potrivit art. 1 alin. (2)

din Legea nr. 10/2001 măsurile reparator prin echivalent

pot consta și în compensare cu

alte bunuri și servicii oferite în echivalent de către

unitatea investită cu

soluționarea notificării. Alineatul 5 al acestui articol, introdus

prin O.U.G. nr. 209 din 22 decembrie 2005

prevede că primarii sau conducătorii entităților

investite cu soluționarea notificărilor au obligația să afișeze, lunar,

în termen de cel

mult 10 zile calendaristice, la loc vizibil, un table

care să cuprindă bunurile

disponibile sau,

după caz, serviciile care pot fi acordate în compensare.

Este de observat că, la

filele 35 - 36, dosar fond, se află dovada certă că

pârâtul și-a îndeplinit această

obligație, afișând la loc vizibil faptul că nu are bunuri

sau sume (anunțul din care

reiese faptul că Primăria Municipiului Vaslui nu are

bunuri disponibile sau servicii

care pot fi acordate în compensare conform Legii nr. 10/2001 pentru imobilele

preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989; procesul

- verbal de afișare din 27 decembrie 2005 emis de Primăria Municipiului Vaslui,

prin care "Comisia internă de analiză a notificărilor depuse în

baza Legii nr. 10/2001

a

procedat la afișarea pe panoul de la intrarea în sediul

Primăriei Municipiului Vaslui, precum și la sediul

Corevas a anunțului privind

bunurile

sau serviciile care se pot acorda ca despăgubire persoanelor care au formulat

notificări").

Față de această împrejurare criticile

recurentei sunt nefondate atâta vreme

cât

pârâții au respectat procedura prevăzută de lege, aceștia fiind îndreptățiți la

despăgubiri potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Răspunzând astfel

motivelor de recurs dezvoltate de recurenta-reclamantă

M.V., Înalta Curte constată că instanțele de fond și

de apel au aplicat

corect legea situației

de fapt pe deplin stabilite, iar recursul este nefondat, astfel că va fi

respins în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamanta M.V. împotriva

deciziei nr. 129 din 4 octombrie 2006 a Curții de Apel Iași, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 15 octombrie 2007.