ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6635/2007

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de față, constată următoarele: La data de 9 decembrie 2005, reclamanta M.V. a înregistrat sub nr. 4414/2005 cererea prin care a solicitat obligarea pârâților Primăria Municipiului Vaslui si Primarul Municipiului Vaslui la efectuarea compensării în natură pentru terenul în suprafață de 460 mp, situate în Municipiul Vaslui, județ Vaslui. Î n motivare reclamanta a arătat că împreună cu defunctul său soț, a deținut în proprietate o casă și un teren în suprafață de 460 mp. iar în anul 1987 au fost obligați să predea imobilul în baza Decretului nr. 109/1986.

Reclamanta a mai arătat că a primit despăgubiri pentru casă nu și pentru teren, iar prin sentința civilă nr. 835/2005 a Tribunalului Vaslui s-a stabilit valoarea terenului la suma de 506.222.640 lei și prin decizia nr. 526/2003 a Curții de Apel Iași, Primăria si Primarul Municipiului Vaslui au fost obligați la soluționarea cererii cu privire la restituirea în natură a terenului. De asemeni, reclamanta a învederat că pârâții nu au întocmit procesul-verbal cu privire la modalitatea de acordare a măsurilor reparatorii stabilind nelegal despăgubirea în titluri de valoare nominală sau acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital, nefiind de acord cu această măsură în condițiile în care nu are cunoștințele necesare pentru valorificarea acestor titluri sau acțiuni.

L a data de 15 februarie 2006, reclamanta și-a completat acțiunea în sensul că a solicitat și reevaluarea terenului la valoarea actuală de circulație, respectiv anul 2006. Î n drept au fost invocate dispozițiile Legii 10/2001, Legii 247/2005, a Codului civil, a codului de procedură civilă precum și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Pârâții au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii. Tribunalului Vaslui, prin sentința civila nr. 282 din 29 martie 2006, a respins acțiunea civila formulata de reclamanta M.V. în contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului Vaslui si Primarul Municipiului Vaslui, cu motivarea că nu s-a făcut dovada că pârâții pot oferi teren in compensare și față de această împrejurare, reclamantei urmează a i se acorda despăgubiri potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Apelul declarat și motivat în termenul legal de reclamanta M.V. a fost respins prin decizia civilă nr. 129 din 04 octombrie 2006 a Curții de Apel Iași, secția c ivilă. Pentru a se pronunța astfel instanța de apel a reținut că în condițiile în care prin dispoziție reclamantei i s-au oferit măsuri reparatorii în echivalent valoric, potrivit dispozițiilor Legii nr. 10/2001, nu era necesar ca entitatea deținătoare să ceară acordul în mod expres al reclamantei. S-a mai reținut că instanța de fond a motivat soluția pronunțată și a aplicat în mod corect dispozițiile Legii nr. 10/2001 și O.U.G. nr. 209 din 22 decembrie 2005. Nemulțumită fiind de soluția pronunțată, în termen legal, reclamanta M.V.

a formulat recurs împotriva deciziei nr. 129 din 04 octombrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Iași, critica vizând următoarele aspecte: - instanța de apel a greșit atunci când nu a luat în considerare dispozițiile art. 9 indice 3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 care dispun că atunci când imobilele nu pot fi restituite în natură se compensează cu alte bunuri de aceeași valoare sau cu alte servicii numai cu acordul persoanei îndreptățite, acord ce nu a fost solicitat; - instanța a greșit atunci când s-a mulțumit să constate că primarul și-a îndeplinit obligația legală prin simpla afișare a unei hărții, fără număr de înregistrare și fără antetul instituției în care se menționează că nu sunt bunuri sau servicii ce pot fi oferite în compensare.

Verificând legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile formulate, Curtea constată că recursul declarat în cauză este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Î n primul rând, Înalta Curte observă că, deși apărătorul recurentei reclamante a precizat ca temei de drept dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. , recursul de față este motivat numai pe pct. 9, motiv pentru care numai sub acest aspect va fi analizat. Potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 măsurile reparator prin echivalent pot consta și în compensare cu alte bunuri și servicii oferite în echivalent de către unitatea investită cu soluționarea notificării. Alineatul 5 al acestui articol, introdus prin O.U.G.

nr. 209 din 22 decembrie 2005 prevede că primarii sau conducătorii entităților investite cu soluționarea notificărilor au obligația să afișeze, lunar, în termen de cel mult 10 zile calendaristice, la loc vizibil, un table care să cuprindă bunurile disponibile sau, după caz, serviciile care pot fi acordate în compensare.

Este de observat că, la filele 35 - 36, dosar fond, se află dovada certă că pârâtul și-a îndeplinit această obligație, afișând la loc vizibil faptul că nu are bunuri sau sume (anunțul din care reiese faptul că Primăria Municipiului Vaslui nu are bunuri disponibile sau servicii care pot fi acordate în compensare conform Legii nr. 10/2001 pentru imobilele preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989; procesul - verbal de afișare din 27 decembrie 2005 emis de Primăria Municipiului Vaslui, prin care "Comisia internă de analiză a notificărilor depuse în baza Legii nr. 10/2001 a procedat la afișarea pe panoul de la intrarea în sediul Primăriei Municipiului Vaslui, precum și la sediul Corevas a anunțului privind bunurile sau serviciile care se pot acorda ca despăgubire persoanelor care au formulat notificări"). Față de această împrejurare criticile recurentei sunt nefondate atâta vreme cât pârâții au respectat procedura prevăzută de lege, aceștia fiind îndreptățiți la despăgubiri potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Răspunzând astfel motivelor de recurs dezvoltate de recurenta-reclamantă M.V., Înalta Curte constată că instanțele de fond și de apel au aplicat corect legea situației de fapt pe deplin stabilite, iar recursul este nefondat, astfel că va fi respins în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta M.V. împotriva deciziei nr. 129 din 4 octombrie 2006 a Curții de Apel Iași, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 octombrie 2007.