ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7414/2006

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 390 din 27 mai

2005, pronunțată de Tribunalul Vaslui s-a admis acțiunea formulată de

reclamantul O.C. în contradictoriu cu pârâții Primarul

Municipiului Vaslui și Primăria Municipiului Vaslui, în sensul

modificării dispoziției nr. 177 din

30 aprilie 2004, astfel:

A fost stabilită valoarea imobilului teren în

suprafață de 6000 mp, în sumă de

6.320.814.000

lei, reprezentând echivalentul a 195.600 dolari SUA (curs mediu de 32.315

lei/dolari SUA),

conform raportului de expertiză și anexei acestuia.

S-a

dispus ca, măsurile reparatorii să fie acordate în despăgubiri bănești, în

condițiile

prevăzute de art. 36-40 din Legea nr. 10/2001.

Au fost

anulate prevederile art. 2 și art. 3 ale dispoziției nr. 177 din 30 aprilie

2004 și menținute

celelalte dispoziții.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a

reținut în esență următoarele:

Prin notificarea adresată Primăriei

municipiului Vaslui la data de 25 iunie 2001,

reclamantul

a solicitat restituirea în natură sau despăgubiri bănești pentru imobilele casă

și teren

în suprafață de 6000 mp, situate în municipiul Vaslui.

Prin dispoziția nr. 177 din 30 aprilie 20

aprilie , Primăria municipiului Vaslui a stabilit valoarea

echivalentă a imobilului casă, imposibil de

restituit în natură, la suma de 109.378.731 lei, sumă

ce nu a fost

contestată de reclamant.

În ceea ce privește terenul,

s-a menționat că este evidențiat în patrimoniul unei societăți

privatizate, urmând ca reclamantul să se adreseze cu notificare către

A.P.A.P.S.

Reclamantul O.C. a făcut dovada că este proprietarul celor

două imobile și

Primăria municipiului Vaslui

a emis dispoziția nr. 177/2004 pentru imobilul construcție demolat, prin care

s-a stabilit valoarea echivalentă, iar pentru teren i s-a comunicat să se

adreseze A.P.A.P.S.,

întrucât se află în patrimoniul unei societăți

comerciale privatizate (SC V. SA Vaslui)

Prin

deciziile nr. 40 din 9 aprilie 1968 și nr. 393 din 22 septembrie 1969, fostul

Comitet Executiv al

Consiliului Popular a transmis

suprafețele de 7200 mp și 4236 mp proprietate de stat în

administrarea operativă directă I.I.V.B.A.

Vaslui, suprafețe din care 6000 mp au aparținut reclamantului O.C.

I.I.V.B.A.

Vaslui, devenită ulterior SC V. SA

Vaslui s-a privatizat

conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 3930,

autentificat sub nr. 2129 din 13 mai 2002 și intabulat în C.F. sub nr.

4670/2002 de

către SC B.I. SA Bacău.

Terenul în

suprafață de 12381 mp a fost înstrăinat către SC E.S.&T. Iași. Aceasta la

rândul său a vândut suprafețele de 1708,67 mp și de 3281,02 mp, intabulate în

cartea funciară prin contracte autentificate nr. 1357/2004 și nr.

2219/20004 unor persoane particulare.

Prin expertiza tehnică-judiciară, care

a constatat cele arătate anterior, s-a evidențiat că terenul ce poate fi

retrocedat în natură se află în proprietatea altor persoane și valoarea unui

metru pătrat în zona respectivă este de 32,60 dolari SUA.

S-a concluzionat că terenul nu poate fi

restituit în natură și potrivit art. 1 pct. 2, art. 2 alin. (2) și art. 24

alin. (2) din Legea nr. 10/2001, reclamantul are dreptul la acordarea de

despăgubiri bănești.

S-a mai

avut în vedere că reclamantul a depus notificarea în iunie 2001, iar

privatizarea s-a

realizat în noiembrie 2001, aspect neavut

în vedere la momentul respectiv.

În plus,

s-a arătat că potrivit dispozițiilor Normelor metodologice pct. 9.1 pentru

aplicarea art. 9 din Legea nr. 10/2001, pârâta avea obligația să transmită

notificarea și documentația aferentă unității deținătoare, ceea ce nu a făcut,

lăsând nesoluționată notificarea reclamantului cu

privire

la imobilul teren.

Curtea de

Apel Iași, prin decizia civilă nr. 454 din 2 noiembrie 2005, a respins apelul

formulat de

pârâții Primarul municipiului Vaslui și

Primăria municipiului Vaslui împotriva sentinței civile nr. 390 din 27 mai 2005

a Tribunalului Iași.

Instanța

de apel a reținut că art. 18

1

din Legea nr. 10/2001, invocat de

apelante se referă numai la imobilele construcții ce fac obiectul notificării,

deși, în speță, obiectul litigiului l

-a constituit

imobilul teren.

Or, în

ceea ce privește terenul, corect instanța de fond a stabilit că măsurile

reparatorii sunt

sub formă de despăgubiri bănești, astfel

cum prevăd dispozițiile art. 24 din Legea nr. 10/2001.

Totodată,

s-a reținut că, din economia dispozițiilor Legii nr. 10/2001 rezultă că

persoana

îndreptățită este singura care poate decide

asupra măsurii reparatorii pe care o solicită.

În speță,

terenul nefăcând parte din bunurile supuse procesului de privatizare, așa cum

este

definit de Legea nr. 10/2001,

corect s-a stabilit că, măsura reparatorie solicitată de reclamant, cea

de despăgubiri bănești este cea legală,

reținând în același timp că apelanta are calitate procesuală

pasivă în calitate de unitate deținătoare, potrivit Legii nr. 10/2001.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs în termen pârâta Primăria municipiului

Vaslui

prin Primar, care, invocând art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., formulează următoarele critici:

Recurentul învederează că hotărârea recurată

este lipsită de temei legal, fiind dată cu

aplicarea

greșită a legii, deoarece imobilul pentru care reclamantul a solicitat măsuri

reparatorii, nu se afla la data notificării în proprietatea sa, astfel că

notificarea trebuia adresată instituției care

a efectuat privatizarea,

respectiv A.V.AS.

De asemenea, se

susține că Primăria nu avea obligația să transmită notificarea unității

deținătoare, așa cum eronat s-a reținut de către cele două instanțe.

Critica este

nefondată, deoarece în mod corect s-a stabilit cu privire la teren că, măsurile

reparatorii aplicate sub formă de despăgubiri bănești se

cuvin persoanei îndreptățite în conformitate cu dispozițiile art. 24 din Legea

nr. 10/2001, întrucât nu mai este posibilă restituirea în natură.

De asemenea, este de necontestat, că persoana

îndreptățită este singura în măsură să decidă asupra modalității de reparare a

prejudiciului și în condițiile în care terenul în discuție nu face parte din

bunurile supuse procesului de privatizare, corect s-a stabilit că măsura

reparatorie solicitată de reclamant este cea care i se cuvine și legală.

Pentru considerentele expuse,

menținând ca legală și temeinică hotărârea recurată, recursul de

clarat de pârâtă va fi respins.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Primăria municipiului

Vaslui prin primar împotriva deciziei din 2 noiembrie 2005, pronunțată de

Curtea de Apel Iași.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 septembrie 2006.