ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7414/2006

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 390 din 27 mai 2005, pronunțată de Tribunalul Vaslui s-a admis acțiunea formulată de reclamantul O.C. în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului Vaslui și Primăria Municipiului Vaslui, în sensul modificării dispoziției nr. 177 din 30 aprilie 2004, astfel: A fost stabilită valoarea imobilului teren în suprafață de 6000 mp, în sumă de 6.320.814.000 lei, reprezentând echivalentul a 195.600 dolari SUA (curs mediu de 32.315 lei/dolari SUA), conform raportului de expertiză și anexei acestuia. S-a dispus ca, măsurile reparatorii să fie acordate în despăgubiri bănești, în condițiile prevăzute de art. 36-40 din Legea nr. 10/2001.

Au fost anulate prevederile art. 2 și art. 3 ale dispoziției nr. 177 din 30 aprilie 2004 și menținute celelalte dispoziții. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență următoarele: Prin notificarea adresată Primăriei municipiului Vaslui la data de 25 iunie 2001, reclamantul a solicitat restituirea în natură sau despăgubiri bănești pentru imobilele casă și teren în suprafață de 6000 mp, situate în municipiul Vaslui. Prin dispoziția nr. 177 din 30 aprilie 20 aprilie , Primăria municipiului Vaslui a stabilit valoarea echivalentă a imobilului casă, imposibil de restituit în natură, la suma de 109.378.731 lei, sumă ce nu a fost contestată de reclamant. În ceea ce privește terenul, s-a menționat că este evidențiat în patrimoniul unei societăți privatizate, urmând ca reclamantul să se adreseze cu notificare către A.P.A.P.S.

Reclamantul O.C. a făcut dovada că este proprietarul celor două imobile și Primăria municipiului Vaslui a emis dispoziția nr. 177/2004 pentru imobilul construcție demolat, prin care s-a stabilit valoarea echivalentă, iar pentru teren i s-a comunicat să se adreseze A.P.A.P.S., întrucât se află în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate (SC V. SA Vaslui) Prin deciziile nr. 40 din 9 aprilie 1968 și nr. 393 din 22 septembrie 1969, fostul Comitet Executiv al Consiliului Popular a transmis suprafețele de 7200 mp și 4236 mp proprietate de stat în administrarea operativă directă I.I.V.B.A. Vaslui, suprafețe din care 6000 mp au aparținut reclamantului O.C. I.I.V.B.A. Vaslui, devenită ulterior SC V. SA Vaslui s-a privatizat conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 3930, autentificat sub nr. 2129 din 13 mai 2002 și intabulat în C.F.

sub nr. 4670/2002 de către SC B.I. SA Bacău. Terenul în suprafață de 12381 mp a fost înstrăinat către SC E.S.&T. Iași. Aceasta la rândul său a vândut suprafețele de 1708,67 mp și de 3281,02 mp, intabulate în cartea funciară prin contracte autentificate nr. 1357/2004 și nr. 2219/20004 unor persoane particulare. Prin expertiza tehnică-judiciară, care a constatat cele arătate anterior, s-a evidențiat că terenul ce poate fi retrocedat în natură se află în proprietatea altor persoane și valoarea unui metru pătrat în zona respectivă este de 32,60 dolari SUA. S-a concluzionat că terenul nu poate fi restituit în natură și potrivit art. 1 pct. 2, art. 2 alin. (2) și art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, reclamantul are dreptul la acordarea de despăgubiri bănești.

S-a mai avut în vedere că reclamantul a depus notificarea în iunie 2001, iar privatizarea s-a realizat în noiembrie 2001, aspect neavut în vedere la momentul respectiv. În plus, s-a arătat că potrivit dispozițiilor Normelor metodologice pct. 9.1 pentru aplicarea art. 9 din Legea nr. 10/2001, pârâta avea obligația să transmită notificarea și documentația aferentă unității deținătoare, ceea ce nu a făcut, lăsând nesoluționată notificarea reclamantului cu privire la imobilul teren. Curtea de Apel Iași, prin decizia civilă nr. 454 din 2 noiembrie 2005, a respins apelul formulat de pârâții Primarul municipiului Vaslui și Primăria municipiului Vaslui împotriva sentinței civile nr. 390 din 27 mai 2005 a Tribunalului Iași.

Instanța de apel a reținut că art. 18 1 din Legea nr. 10/2001, invocat de apelante se referă numai la imobilele construcții ce fac obiectul notificării, deși, în speță, obiectul litigiului l -a constituit imobilul teren. Or, în ceea ce privește terenul, corect instanța de fond a stabilit că măsurile reparatorii sunt sub formă de despăgubiri bănești, astfel cum prevăd dispozițiile art. 24 din Legea nr. 10/2001. Totodată, s-a reținut că, din economia dispozițiilor Legii nr. 10/2001 rezultă că persoana îndreptățită este singura care poate decide asupra măsurii reparatorii pe care o solicită. În speță, terenul nefăcând parte din bunurile supuse procesului de privatizare, așa cum este definit de Legea nr. 10/2001, corect s-a stabilit că, măsura reparatorie solicitată de reclamant, cea de despăgubiri bănești este cea legală, reținând în același timp că apelanta are calitate procesuală pasivă în calitate de unitate deținătoare, potrivit Legii nr. 10/2001.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen pârâta Primăria municipiului Vaslui prin Primar, care, invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ., formulează următoarele critici: Recurentul învederează că hotărârea recurată este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, deoarece imobilul pentru care reclamantul a solicitat măsuri reparatorii, nu se afla la data notificării în proprietatea sa, astfel că notificarea trebuia adresată instituției care a efectuat privatizarea, respectiv A.V.AS. De asemenea, se susține că Primăria nu avea obligația să transmită notificarea unității deținătoare, așa cum eronat s-a reținut de către cele două instanțe. Critica este nefondată, deoarece în mod corect s-a stabilit cu privire la teren că, măsurile reparatorii aplicate sub formă de despăgubiri bănești se cuvin persoanei îndreptățite în conformitate cu dispozițiile art. 24 din Legea nr. 10/2001, întrucât nu mai este posibilă restituirea în natură.

De asemenea, este de necontestat, că persoana îndreptățită este singura în măsură să decidă asupra modalității de reparare a prejudiciului și în condițiile în care terenul în discuție nu face parte din bunurile supuse procesului de privatizare, corect s-a stabilit că măsura reparatorie solicitată de reclamant este cea care i se cuvine și legală. Pentru considerentele expuse, menținând ca legală și temeinică hotărârea recurată, recursul de clarat de pârâtă va fi respins. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Primăria municipiului Vaslui prin primar împotriva deciziei din 2 noiembrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Iași. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 septembrie 2006.