ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2401/2007

Asupra recursurilor civile de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 175 din 22 februarie 2006 pronunțată de Tribunalul Vaslui s-a admis în parte contestația formulată de F.G. și F.E. împotriva dispoziției nr. 157 din 30 aprilie 2004 emisă de Primarul Municipiului Vaslui, pe care a modificat-o în parte în sensul că s-a dispus restituirea în natură a suprafeței de 200,37 mp teren situat în Municipiul Vaslui și s-a stabilit că valoarea diferenței de teren imposibil de restituit, în suprafață de 522,63 mp este de 379.769.612 lei, pentru care se vor acorda măsuri reparatorii prin echivalent conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005. Pentru a se pronunța astfel tribunalul a reținut în esență că reclamanții au solicitat restituirea în natură a unui teren de 723 mp care a fost trecut forțat în proprietate statului în cursul anilor 1987–1988.

Prin dispoziția atacată solicitarea a fost respinsă cu motivarea că lucrările publice pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren, astfel încât persoanele îndreptățite au vocație doar la măsuri reparatorii prin echivalent pentru teren. Ulterior, prin dispoziția nr. 157 din 30 aprilie 2004 emisă de Primarul municipiului Vaslui s-a stabilit că valoarea echivalentă a părții de imobil nerestituită este de 482.485.374 lei. Instanța a mai reținut că reclamanții sunt persoane îndreptățite, că au fost expropriați de o casă și un teren iar acesta din urmă nu este ocupat decât parțial. Expertiza tehnică efectuată în cauză a stabilit că este liberă de construcții suprafața de 200,37 mp.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții și Primăria Municipiului Vaslui și primar municipiului Vaslui. Reclamanții au susținut că soluția legală în cauză era restituirea în natură a întregii suprafețe de 723 mp teren, o parte din acesta putând fi atribuit în compensare pe un alt amplasament. În apelul său pârâții au susținut că în mod greșit s-a dispus restituirea în natură a 200,37 mp teren, în condițiile în care acesta face parte dintr-un obiectiv de investiții și este în întregime ocupat. Instanța de apel a reținut că lucrările de interes public pe terenul expropriat s-au efectuat numai în parte, fiind liberă o suprafață de 200,37 mp și neputând fi acordat un alt teren în compensare.

În consecință apelul declarat de reclamanți a fost respins ca nefondat. În ceea ce privește apelul pârâților acesta a fost considerat tardiv și respins ca atare, fiind depășit termenul prevăzut de art. 284 alin. (1) C. proc. civ. Împotriva acestei sentințe au declarat recursuri ambele părți. În recursul lor reclamanții au invocat prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. criticând-o sub mai multe aspecte. S-a susținut în primul rând că instanța nu era în măsură să dispună în mod direct restituirea în natură ci doar să oblige primăria să emită o nouă dispoziție în acest sens. S-a mai arătat că există în zonă teren liber care poate satisface în mod cert cererea reclamanților vizând restituirea în natură.

S-a mai învederat că bazinul care ar împiedica, în concepția instanțelor restituirea în natură, este o ruină abandonată și nefuncțională și că acordarea suprafeței de 200,37 de mp este formală. În recursul lor pârâții Primăria Municipiului Vaslui prin primar au arătat că în mod greșit le-a fost respins apelul ca tardiv iar pe fond au susținut că acțiunea reclamanților trebuia respinsă în totalitate. Examinând actele și lucrările dosarului Înalta Curte reține în primul rând că soluția Curții de apel este vădit greșită în ceea ce privește respingerea ca tardiv formulat a apelului declarat de Primăria Municipiului Vaslui și Primarul Municipiul Vaslui.

În mod cert și necontestat dovada de comunicare a sentinței este înregistrată la primărie la data de 10 aprilie 2006 iar apelul declarat de aceasta este înregistrat la Tribunalul Vaslui pe data de 25 aprilie 2006. Indiferent de maniera în care Curtea de apel ar fi calculat împlinirea termenului, este evident faptul că apelul a fost depus în termenul legal iar recursul pârâților urmează să fie admis. În consecință, cum instanța de apel a soluționat cauza pe excepția tardivității căii de atac, va fi admis recursul, casată decizia și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași Curte de apel. Se constată de asemenea că și recursul declarat de reclamați este întemeiat.

Procedând la o analiză incompletă și necoroborată a probatoriilor instanța de fond, confirmată în apel, nu a lămurit dacă există posibilități reale ca întreaga suprafață solicitată de către reclamanți să fie restituită în natură, existând indicii în acest sens chiar în cuprinsul raportului de expertiză tehnică. Nu s-a lămurit care este situația juridică și de fapt actuală a lucrărilor de interes public abandonate, inclusiv a bazinului din zonă, astfel încât cu ocazia rejudecării, instanța de trimitere, inclusiv prin administrarea unor noi probatorii va avea în vedere aceste aspecte. Sunt deci aplicabile dispozițiile art. 312, art. 313 și art. 315 C. proc. civ. în sensul admiterii ambelor recursuri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursurile declarate de reclamanții F.G. și F.I. și pârâții Primarul Municipiului Vaslui și Primăria Municipiului Vaslui împotriva deciziei nr. 97 din 7 iunie 2006 a Curții de Apel Iași, secția civilă. Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 martie 2007.