ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2401/2007

Asupra recursurilor civile de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 175 din 22

februarie 2006 pronunțată de Tribunalul Vaslui s-a admis în parte contestația

formulată de F.G. și F.E. împotriva dispoziției nr. 157 din 30 aprilie 2004

emisă de Primarul Municipiului Vaslui, pe care a modificat-o în parte în sensul

că s-a dispus restituirea în natură a suprafeței de 200,37 mp teren situat în

Municipiul Vaslui și s-a stabilit că valoarea diferenței de teren imposibil de

restituit, în suprafață de 522,63 mp este de 379.769.612 lei, pentru care se

vor acorda măsuri reparatorii prin echivalent conform Titlului VII din Legea

nr. 247/2005.

Pentru a se pronunța astfel

tribunalul a reținut în esență că reclamanții au solicitat restituirea în

natură a unui teren de 723 mp care a fost trecut forțat în proprietate statului

în cursul anilor 1987–1988.

Prin dispoziția atacată solicitarea

a fost respinsă cu motivarea că lucrările publice pentru care s-a dispus

exproprierea ocupă funcțional întregul teren, astfel încât persoanele

îndreptățite au vocație doar la măsuri reparatorii prin echivalent pentru

teren. Ulterior, prin dispoziția nr. 157 din 30 aprilie 2004 emisă de Primarul

municipiului Vaslui s-a stabilit că valoarea echivalentă a părții de imobil

nerestituită este de 482.485.374 lei.

Instanța a mai reținut că

reclamanții sunt persoane îndreptățite, că au fost expropriați de o casă și un

teren iar acesta din urmă nu este ocupat decât parțial. Expertiza tehnică

efectuată în cauză a stabilit că este liberă de construcții suprafața de 200,37

mp.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel reclamanții și Primăria Municipiului Vaslui și primar

municipiului Vaslui.

Reclamanții au susținut că soluția

legală în cauză era restituirea în natură a întregii suprafețe de 723 mp teren,

o parte din acesta putând fi atribuit în compensare pe un alt amplasament.

În apelul său pârâții au susținut că

în mod greșit s-a dispus restituirea în natură a 200,37 mp teren, în condițiile

în care acesta face parte dintr-un obiectiv de investiții și este în întregime

ocupat.

Instanța de apel a reținut că

lucrările de interes public pe terenul expropriat s-au efectuat numai în parte,

fiind liberă o suprafață de 200,37 mp și neputând fi acordat un alt teren în

compensare.

În consecință apelul declarat de

reclamanți a fost respins ca nefondat.

În ceea ce privește apelul pârâților

acesta a fost considerat tardiv și respins ca atare, fiind depășit termenul

prevăzut de art. 284 alin. (1) C. proc. civ.

Împotriva acestei sentințe au

declarat recursuri ambele părți.

În recursul lor reclamanții au

invocat prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. criticând-o sub mai multe

aspecte.

S-a susținut în primul rând că

instanța nu era în măsură să dispună în mod direct restituirea în natură ci

doar să oblige primăria să emită o nouă dispoziție în acest sens.

S-a mai arătat că există în zonă

teren liber care poate satisface în mod cert cererea reclamanților vizând

restituirea în natură.

S-a mai învederat că bazinul care ar

împiedica, în concepția instanțelor restituirea în natură, este o ruină

abandonată și nefuncțională și că acordarea suprafeței de 200,37 de mp este

formală.

În recursul lor pârâții Primăria

Municipiului Vaslui prin primar au arătat că în mod greșit le-a fost respins

apelul ca tardiv iar pe fond au susținut că acțiunea reclamanților trebuia

respinsă în totalitate.

Examinând actele și lucrările

dosarului Înalta Curte reține în primul rând că soluția Curții de apel este

vădit greșită în ceea ce privește respingerea ca tardiv formulat a apelului

declarat de Primăria Municipiului Vaslui și Primarul Municipiul Vaslui. În mod

cert și necontestat dovada de comunicare a sentinței este înregistrată la

primărie la data de 10 aprilie 2006 iar apelul declarat de aceasta este

înregistrat la Tribunalul Vaslui pe data de 25 aprilie 2006. Indiferent de maniera

în care Curtea de apel ar fi calculat împlinirea termenului, este evident

faptul că apelul a fost depus în termenul legal iar recursul pârâților urmează

să fie admis.

În consecință, cum instanța de apel

a soluționat cauza pe excepția tardivității căii de atac, va fi admis recursul,

casată decizia și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași Curte de apel.

Se constată de asemenea că și

recursul declarat de reclamați este întemeiat.

Procedând la o analiză incompletă și

necoroborată a probatoriilor instanța de fond, confirmată în apel, nu a lămurit

dacă există posibilități reale ca întreaga suprafață solicitată de către

reclamanți să fie restituită în natură, existând indicii în acest sens chiar în

cuprinsul raportului de expertiză tehnică. Nu s-a lămurit care este situația

juridică și de fapt actuală a lucrărilor de interes public abandonate, inclusiv

a bazinului din zonă, astfel încât cu ocazia rejudecării, instanța de

trimitere, inclusiv prin administrarea unor noi probatorii va avea în vedere

aceste aspecte.

Sunt deci aplicabile dispozițiile

art. 312, art. 313 și art. 315 C. proc. civ. în sensul admiterii ambelor

recursuri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile declarate de

reclamanții F.G. și F.I. și pârâții Primarul Municipiului Vaslui și Primăria

Municipiului Vaslui împotriva deciziei nr. 97 din 7 iunie 2006 a Curții de Apel

Iași, secția civilă.

Casează decizia și trimite cauza

spre rejudecare la aceeași curte de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 16 martie 2007.