ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9407/2005

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

La data de 10 iulie 2003,

reclamanții M.I.I. și M.V. au contestat legalitatea dispoziției nr. 150 din 4

iulie 2003 emisă de Primarul municipiului Vaslui, prin care li s-a respins

cererea de restituire în natură a terenului în suprafață de 318 mp situat în

Vaslui, solicitând anularea acesteia și obligarea Primarului municipiului

Vaslui să dispună restituirea imobilului mai sus individualizat.

În motivarea contestației,

întemeiată în drept pe dispozițiile art. 24 alin. (7) din Legea 10/2001, reclamanții

au arătat că terenul a fost proprietatea autoarei M.M., care a avut ca

moștenitori pe V.E. și M.I., acesta din urmă fiind autorul reclamanților, că

imobilul a fost expropriat în baza Decretului nr. 279/1987, în realitate

nefiind ocupat de lucrări funcționale, cum eronat și-a motivat pârâta

dispoziția de respingere a cererii de restituire în natură adresată de

contestatori.

Contestației, pârâtul Primarul

municipiului Vaslui, i-a opus întâmpinare, solicitând respingerea cererii,

întrucât terenul face parte din domeniul public al municipiului Vaslui, fiind

amenajat ca spațiu verde de Primărie și străbătut de rețele tehnico-edilitare.

Prin sentința civilă nr. 681 din 27

aprilie 2004, Tribunalul Vaslui a admis contestația, a anulat dispoziția nr. 150

din 4 iunie 2003 emisă de Primarul municipiului Vaslui, a dispus obligarea

acestuia să restituie reclamantei M.V., în natură, terenul în suprafață de

313,89 mp situat în Vaslui, a respins contestația formulată de reclamantul M.I.I.

pentru lipsa calității procesuale active.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut că, imobilul, casă și teren, a fost proprietatea defunctei M.M. conform

actului dotal autentificat sub nr. 3655 din 8 septembrie 1923 de către fostul

Tribunal al raionului Vaslui, că de pe urma acesteia, au rămas ca moștenitori,

potrivit certificatului nr. 291/1979, emis de fostul Notariat de Stat al

Județului Vaslui, fiii acesteia, V.E. și M.I., cei doi moștenitori donând

imobilul, contestatoarei M.V., din proprietatea acesteia, fiind expropriat, ulterior.

Ca atare, contestatorul nu are

calitate procesuală activă, nefiind proprietar.

Cât privește scopul exproprierii,

din raportul de expertiză tehnică judiciară (filele 53-57 dosar nr.3010/2003 al

Tribunalului Vaslui) a rezultat că terenul este liber, neafectat de

construcție, nici la suprafață și nici în subteran cu elemente la suprafață.

Prin încheierea din camera de

consiliu de la 25 mai 2004, Tribunalul Vaslui a admis cererea de îndreptare a

erorii materiale strecurată în dispozitivul sentinței civile nr. 681 din 27

aprilie 2004 pronunțată de aceeași instanță, în sensul că terenul este în

suprafață de 317,89 mp, ci nu de 313,89 mp, cum greșit s-a reținut.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel Primarul municipiului Vaslui, criticând-o pentru nelegalitate

întrucât instanța a făcut o greșită aplicare, în speță, a dispozițiilor art. 11

alin. (2) din Legea 10/2001, întrucât terenul este prevăzut în inventarul

bunurilor ce aparțin domeniului public al municipiului Vaslui, aprobat prin H.G.

nr. 1361/2001, anexa nr. 2, pe acesta urmând a se realiza o hală de carne și

produse lactate.

Aceeași cale de atac a fost

exercitată și de contestatorul M.I., care, însă nu a motivat apelul, astfel

încât instanța de control judiciar a făcut aplicarea prevederilor art. 292 alin.

(2) C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 1497 din 6

octombrie 2004 a Curții de Apel Iași, apelurile declarate în cauză au fost

respinse, păstrându-se soluția și motivarea instanței de fond.

Împotriva acestei din urmă decizii a

declarat recurs pârâtul Primarul municipiului Vaslui, criticând soluția

instanțelor, potrivit art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., care au apreciat că situația

de fapt reținută în dispoziția nr. 150 din 4 iunie 2003 emisă de pârât, este

contrară realității, că au fost ignorate normele metodologice de aplicare a Legii

10/2001, aprobate prin H.G. nr. 498/2003, că în condițiile în care terenul este

prevăzut în inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al municipiului

Vaslui, aprobat prin H.G. nr. 1361/2001 anexa nr. 2, nr. 284 Cod de

identificare 1.5.2, pe acesta urmând a se realiza o hală de carne și produse

lactate, instanța ar fi trebuit să pronunțe o hotărâre prin care să dispună

modificarea în parte a dispoziției 150/2003, menținând măsura restituirii prin

echivalent.

Se mai reține în dezvoltarea

motivelor de recurs, că nici contestatoarea M.V. nu are calitate procesuală

activă și nu este persoană îndreptățită în sensul Legii 10/2001, nefiind

proprietară; că nu s-au executat lucrările de investiție publică, deoarece

suprafața de teren solicitată a fi restituită face parte, în realitate,

dintr-una mai mare, de 9100 mp

teren aferent pieței Traian, astfel

cum este prevăzut în inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al

municipiului Vaslui.

Recursul, sub toate motivele

invocate este nefondat și urmează a fi respins pentru considerentele ce succed.

Reclamanții au investit tribunalul

cu soluționarea unei contestații, întemeiată în drept de dispozițiile art. 24

alin. (7) din Legea 10/2001, aceștia solicitând restituirea în natură a

terenului în suprafață de 318 mp situat în Vaslui.

Este de precizat că instanțele au

descris corect raportul juridic dedus judecății, sub aspectul legitimării

procesuale active, în sensul că a apreciat că este persoană îndreptățită în

sensul art. 3 lit. a) din Legea 10/2001, numai reclamanta M.V.

Astfel motivul de recurs referitor

la lipsa calității procesuale active a acesteia va fi respins întrucât imobilul

(casă și teren) situat în Vaslui, a fost proprietatea defunctei M.M.(dobândit

prin actul dotal nr.3655 din 8 septembrie 1923), autoare ce a fost moștenită de

V.E. și M.I., conform certificatului de moștenitor nr. 291 din 18 iunie 1979

emis de fostul Notariat de Stat al Județului Vaslui (filele 9-10 dosar fond).

Aceștia din urmă au gratificat-o pe

contestatoarea M.V., în baza contractului de donație autentificat sub nr. 123

din 21 ianuarie 1981, (fila 11-13 dosar 3010/2003 al Tribunalului Vaslui).

Din probele administrate a rezultat

că terenul în suprafață de 317,98 mp nu a fost afectat de construcții, despre

care intimata afirmă că fac parte dintr-un program de investiție ce vizează

extinderea Pieței Traian, este liber, iar utilitățile publice nu au fost

realizate.

În consecință, instanțele au apreciat

în mod corect incidența dispozițiilor art. 11 alin. (2) din Legea 10/2001,

conform cărora „în cazul în care construcțiile expropriate au fost demolate

parțial sau total, dar nu s-au executat lucrările pentru care s-a dispus

exproprierea, terenul liber se restituie în natură cu construcțiile rămase, iar

pentru construcțiile demolate, măsurile reparatorii se stabilesc prin

echivalent”.

Obiectivele prevăzute de Decretul

nr. 279/1987, în baza cărora s-a realizat exproprierea nu au fost îndeplinite,

așa încât, deși terenul este prevăzut în inventarul bunurilor care aparțin

domeniului public al municipiului Vaslui, aprobat prin H.G. nr. 1316/2001 anexa

nr. 2, nr. 284 Cod de identificare, acesta nu a fost afectat de lucrările și

utilitățile publice pentru care a fost expropriat.

Este de observat că sorgintea

intrării bunului imobil în patrimoniul statului este un act nelegal și abuziv

de preluare.

Împrejurarea că, ulterior apariției Legii

10/2001, pârâta invocă o Hotărâre a Guvernului care menționează, printre

bunurile din domeniul public al Primăriei municipiului Vaslui, și imobilul în

cauză, cu privire la care s-a făcut notificare, nu poate aduce consolidare unui

drept de proprietate exercitat în tot acest timp, de la data exproprierii

pentru cauză de utilitate publică, fără titlu, cu atât mai mult cu cât

obiectivele de interes public nu au fost îndeplinite.

Nici critica referitoare la

ignorarea prevederilor cuprinse în normele metodologice de aplicare unitară a Legii

10/2001, aprobate prin H.G. nr. 498/2003 nu este fondată, întrucât rolul

normelor este acela de a interpreta legea, și nu a adăuga la dispozițiile

acesteia, în condițiile în care, potrivit caracterului reparator al Legii

10/2001, principiul restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv este de

esența actului normativ menționat, iar, în cazul concret dedus judecății, Legea

10/2001 a fost aplicată în litera și spiritul ei.

Pârâtul Primarul municipiului Vaslui

nu justifică, sub aspectul respectării legalității, motivul pentru care a fost

respinsă cererea de restituire în natură a terenului, iar simpla afirmație că

„lucrările pentru care s-a dispus preluarea abuzivă ocupă funcțional întreg

terenul” (art. 2 din dispoziția 150/2003), neconfirmată prin concluziile

raportului de expertiză, nu poate îngrădi dreptul reclamantului la dobândirea

în natură a terenului, liber de construcții.

În consecință, Înalta Curte de

Casație și Justiție va face aplicarea prevederilor art. 312 alin. (1) teza a

II-a C. proc. civ. și va respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de

pârâtul Primarul Municipiului Vaslui împotriva deciziei nr. 1497 din 6

octombrie 2004 a Curții de Apel Iași.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 17 noiembrie 2005.