ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1497/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 19 februarie 2003, reclamanta SC E. SRL Oradea a chemat în judecată

Ministerul Sănătății și Familiei și Ministerul Educației și Cercetării,

solicitând pe calea contenciosului administrativ, obligarea pârâților la comunicarea

metodologiei de avizare a unităților care pot organiza cursuri de igienă, la

avizarea reclamantei pentru desfășurarea cursurilor de igienă, precum și la

recunoașterea dreptului acesteia de a desfășura cursuri de igienă conform

prevederilor Legii nr. 344/2002, art. 22 lit. i) și Legea nr. 629/2001, art. 6.

Prin adresa nr. 37099 din 13

noiembrie 2002, Ministerul Educației și Cercetării i-a răspuns să se adreseze

mai întâi Ministerului Sănătății și Familiei, dar nu precizează care este

metodologia de avizare și nici dacă există o astfel de metodologie elaborată

prin ordin comun a celor două ministere.

Reclamanta mai arată că nu știe dacă

este sau nu necesară o asemenea avizare sau numai în principiu, întrucât

Ministerul Sănătății și Familiei nu are o atitudine consecventă în acest sens,

cunoscând societatea SC A.M. SRL Oradea care a fost avizată în principiu, fără

a i se cere urmarea unei proceduri de avizare.

Apreciază că dacă unele unități din

țară sunt avizate în principiu și reclamanta este îndreptățită să obțină

avizele necesare pentru desfășurarea acestei activități, în măsura în care

îndeplinește condițiile necesare, dar nu i s-au pus în vedere nici un fel de

condiții. Adresa Ministerului Sănătății și Familiei nr. 51920 din 13 decembrie

2002 enumeră câteva elemente ale documentelor supuse evaluării pentru acordarea

avizului de principiu în baza unei aprobări a conducerii ministerului nr. 12207

din 6 noiembrie 2002, dar această aprobare nu poate ține locul unei metodologii

elaborate conform Legii nr. 344/2002, respectiv prin ordin comun al

Ministerului Sănătății și Familiei și Ministerului Educației și Cercetării și

publicat în Monitorul Oficial conform Legii nr. 24/2000, art. 10, privind

tehnica legislativă.

Prin întâmpinarea depusă la dosar,

Ministerul Educației și Cercetării a invocat excepția tardivității formulării

acțiunii, iar pe fond respingerea acțiunii, cu motivarea că în speță nu este

vorba de un refuz nejustificat de soluționarea cererilor reclamantei,

ministerul fiind în imposibilitate de a da curs solicitărilor, întrucât Normele

metodologice de aplicare a art. 22 lit. i), sunt în curs de elaborare,

considerente pentru care nu pot fi transmise reclamantei și nu poate emite nici

avizul solicitat, în lipsa metodologiei.

Ministerul Sănătății și Familiei,

prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat, de asemenea, respingerea

acțiunii, ca nefondată, cu motivarea că în conformitate cu aprobarea conducerii

sale cuprinsă în rezoluția DB nr. 1220 din 6 noiembrie 2002, eliberează aviz de

funcționare provizorie pentru organizarea cursurilor privind noțiunile

fundamentale de igienă, până la adoptarea unei reglementări în acest domeniu.

Totodată, s-a arătat că avizul se eliberează pe baza unei documentații ce a

fost solicitată reclamantei prin adresa nr. 51920 din 13 decembrie 2002, dar

aceasta nu a depus-o, singurul act depus fiind Certificatul de Înregistrare

emis de Camera de Comerț și Industrie Bihor.

Curtea de Apel Oradea, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 189/CA/2003 – P, a

respins excepția tardivității acțiunii invocată de Ministerul Educației și

Cercetării și a respins acțiunea reclamantei, ca nefondată, ca nefiind

întrunite condițiile art. 1 și 11 din Legea nr. 29/1990.

Pentru a se pronunța în acest sens,

instanța de fond a mai reținut, în esență, pe de o parte, că întrucât

metodologia de avizare în baza Legii nr. 344/2002, este în curs de elaborare,

nu se poate reține un refuz nejustificat de a o comunica. Pe de altă parte, a

constatat că documentația solicitată de Ministerul Sănătății și Familiei pentru

avizarea de principiu provizorie nu a fost depusă de reclamantă, astfel încât

nu se poate reține că acesteia nu-i este recunoscut dreptul de a desfășura

cursuri de igienă, în lipsa documentației solicitată de minister, dar nedepusă

de reclamantă, fiind imposibil să se verifice dacă aceasta îndeplinește

condițiile legale pentru organizarea unor cursuri de igienă.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs societatea reclamantă, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie și invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.

Printr-o motivare sumară se susține

că în mod greșit a reținut instanța de fond că se pot elibera avize provizorii

de către un minister, deși legile în vigoare prevăd obligativitatea avizării

unităților de profil în baza unei metodologii comune elaborate prin ordin comun

de cei doi pârâți.

Totodată, recurenta-reclamantă

susține că în mod nelegal a apreciat instanța de fond că nu poate fi avizată de

Ministerul Sănătății și Familiei, întrucât nu îndeplinește condițiile impuse prin

rezoluția DB nr. 12207/2002 și nu a depus înscrisurile solicitate de pârât.

Aceasta, întrucât, în opinia sa, orice pretenții emise de Ministerul Sănătății

și Familiei cu privire la depunerea unei documentații impuse printr-o rezoluție

ministerială este un act abuziv și fără nici o justificare legală, atâta vreme,

cât Legea nr. 344/2002 nu oferă pârâtului posibilitatea de a adopta soluții

tranzitorii după cum consideră de cuviință acesta.

Examinând sentința atacată, în

raport cu toate criticile formulate, cu probele administrate în cauză și cu

dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul nu poate fi

admis, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Într-adevăr, conform dispozițiilor

art. 22 lit. i) din O.G. nr. 108/1999, aprobată prin Legea nr. 344/2002,

neinstruirea și necertificarea salariaților oricărei unități din sectorul

alimentar în ceea ce privește însușirea noțiunilor fundamentale de igienă

realizate prin unități de învățământ avizate de Ministerul Sănătății și de Ministerul

Educației Naționale, constituie contravenție și se sancționează conform art. 22

alin. (1) și art. 48 din ordonanță, cu modificările și completările ulterioare.

În cauză, altfel cum corect a

reținut și instanța de fond, pârâții au răspuns cererii recurentei-reclamante,

în sensul că până la emiterea unei noi metodologii privind avizarea unităților

organizatoare de cursuri, operațiune în curs de desfășurare (ca urmare a

abrogării Ordinului nr. 328 prin Ordinul nr. 840/2001), s-a aprobat o soluție

provizorie, respectiv aceea a eliberării unui aviz de principiu pentru

funcționarea provizorie a acestor unități și că pentru acordarea acestuia este

necesar a fi supusă evaluării o anumită documentație.

Având în vedere conținutul acestui

răspuns, respectiv soluția propusă, nu se poate reține existența unui refuz

nejustificat de soluționare a unei cereri, întrucât, astfel cum corect a

reținut și instanța de fond, pârâții au fost în imposibilitate de a comunica o

metodologie care era încă în curs de elaborare.

În plus, se mai constată că soluția

propusă și neacceptată de recurenta-reclamantă era o soluție temporară, dar

eficientă și constructivă.

De altfel, caracterul provizoriu al

soluției propuse prin rezoluția Ministerului Sănătății și Familiei este

demonstrat și de faptul că în Monitorul Oficial a fost publicat Ordinul nr.

1225 din 24 decembrie 2003, privind aprobarea Metodologiei pentru organizarea

și certificarea instruirii profesionale a personalului privind însușirea

noțiunilor fundamentale de igienă, emis de Ministerul Sănătății și Ministerul

Educației, Cercetării și Tineretului, motiv pentru care cererile

recurentei-reclamante au rămas și fără obiect.

În consecință, în baza art. 312 C.

proc. civ., coroborat cu art. 18 din Legea nr. 29/1990, se va respinge recursul

declarat în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC E.

SRL Oradea împotriva sentinței civile nr. 189/CA/2003 - P din 12 mai 2003 a

Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 20 aprilie 2004.