ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1497/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 19 februarie 2003, reclamanta SC E. SRL Oradea a chemat în judecată Ministerul Sănătății și Familiei și Ministerul Educației și Cercetării, solicitând pe calea contenciosului administrativ, obligarea pârâților la comunicarea metodologiei de avizare a unităților care pot organiza cursuri de igienă, la avizarea reclamantei pentru desfășurarea cursurilor de igienă, precum și la recunoașterea dreptului acesteia de a desfășura cursuri de igienă conform prevederilor Legii nr. 344/2002, art. 22 lit. i) și Legea nr. 629/2001, art. 6. Prin adresa nr. 37099 din 13 noiembrie 2002, Ministerul Educației și Cercetării i-a răspuns să se adreseze mai întâi Ministerului Sănătății și Familiei, dar nu precizează care este metodologia de avizare și nici dacă există o astfel de metodologie elaborată prin ordin comun a celor două ministere.

Reclamanta mai arată că nu știe dacă este sau nu necesară o asemenea avizare sau numai în principiu, întrucât Ministerul Sănătății și Familiei nu are o atitudine consecventă în acest sens, cunoscând societatea SC A.M. SRL Oradea care a fost avizată în principiu, fără a i se cere urmarea unei proceduri de avizare. Apreciază că dacă unele unități din țară sunt avizate în principiu și reclamanta este îndreptățită să obțină avizele necesare pentru desfășurarea acestei activități, în măsura în care îndeplinește condițiile necesare, dar nu i s-au pus în vedere nici un fel de condiții.

Adresa Ministerului Sănătății și Familiei nr. 51920 din 13 decembrie 2002 enumeră câteva elemente ale documentelor supuse evaluării pentru acordarea avizului de principiu în baza unei aprobări a conducerii ministerului nr. 12207 din 6 noiembrie 2002, dar această aprobare nu poate ține locul unei metodologii elaborate conform Legii nr. 344/2002, respectiv prin ordin comun al Ministerului Sănătății și Familiei și Ministerului Educației și Cercetării și publicat în Monitorul Oficial conform Legii nr. 24/2000, art. 10, privind tehnica legislativă.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, Ministerul Educației și Cercetării a invocat excepția tardivității formulării acțiunii, iar pe fond respingerea acțiunii, cu motivarea că în speță nu este vorba de un refuz nejustificat de soluționarea cererilor reclamantei, ministerul fiind în imposibilitate de a da curs solicitărilor, întrucât Normele metodologice de aplicare a art. 22 lit. i), sunt în curs de elaborare, considerente pentru care nu pot fi transmise reclamantei și nu poate emite nici avizul solicitat, în lipsa metodologiei. Ministerul Sănătății și Familiei, prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat, de asemenea, respingerea acțiunii, ca nefondată, cu motivarea că în conformitate cu aprobarea conducerii sale cuprinsă în rezoluția DB nr. 1220 din 6 noiembrie 2002, eliberează aviz de funcționare provizorie pentru organizarea cursurilor privind noțiunile fundamentale de igienă, până la adoptarea unei reglementări în acest domeniu.

Totodată, s-a arătat că avizul se eliberează pe baza unei documentații ce a fost solicitată reclamantei prin adresa nr. 51920 din 13 decembrie 2002, dar aceasta nu a depus-o, singurul act depus fiind Certificatul de Înregistrare emis de Camera de Comerț și Industrie Bihor. Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 189/CA/2003 – P, a respins excepția tardivității acțiunii invocată de Ministerul Educației și Cercetării și a respins acțiunea reclamantei, ca nefondată, ca nefiind întrunite condițiile art. 1 și 11 din Legea nr. 29/1990. Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a mai reținut, în esență, pe de o parte, că întrucât metodologia de avizare în baza Legii nr. 344/2002, este în curs de elaborare, nu se poate reține un refuz nejustificat de a o comunica.

Pe de altă parte, a constatat că documentația solicitată de Ministerul Sănătății și Familiei pentru avizarea de principiu provizorie nu a fost depusă de reclamantă, astfel încât nu se poate reține că acesteia nu-i este recunoscut dreptul de a desfășura cursuri de igienă, în lipsa documentației solicitată de minister, dar nedepusă de reclamantă, fiind imposibil să se verifice dacă aceasta îndeplinește condițiile legale pentru organizarea unor cursuri de igienă. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs societatea reclamantă, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. Printr-o motivare sumară se susține că în mod greșit a reținut instanța de fond că se pot elibera avize provizorii de către un minister, deși legile în vigoare prevăd obligativitatea avizării unităților de profil în baza unei metodologii comune elaborate prin ordin comun de cei doi pârâți.

Totodată, recurenta-reclamantă susține că în mod nelegal a apreciat instanța de fond că nu poate fi avizată de Ministerul Sănătății și Familiei, întrucât nu îndeplinește condițiile impuse prin rezoluția DB nr. 12207/2002 și nu a depus înscrisurile solicitate de pârât. Aceasta, întrucât, în opinia sa, orice pretenții emise de Ministerul Sănătății și Familiei cu privire la depunerea unei documentații impuse printr-o rezoluție ministerială este un act abuziv și fără nici o justificare legală, atâta vreme, cât Legea nr. 344/2002 nu oferă pârâtului posibilitatea de a adopta soluții tranzitorii după cum consideră de cuviință acesta. Examinând sentința atacată, în raport cu toate criticile formulate, cu probele administrate în cauză și cu dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul nu poate fi admis, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Într-adevăr, conform dispozițiilor art. 22 lit. i) din O.G. nr. 108/1999, aprobată prin Legea nr. 344/2002, neinstruirea și necertificarea salariaților oricărei unități din sectorul alimentar în ceea ce privește însușirea noțiunilor fundamentale de igienă realizate prin unități de învățământ avizate de Ministerul Sănătății și de Ministerul Educației Naționale, constituie contravenție și se sancționează conform art. 22 alin. (1) și art. 48 din ordonanță, cu modificările și completările ulterioare.

În cauză, altfel cum corect a reținut și instanța de fond, pârâții au răspuns cererii recurentei-reclamante, în sensul că până la emiterea unei noi metodologii privind avizarea unităților organizatoare de cursuri, operațiune în curs de desfășurare (ca urmare a abrogării Ordinului nr. 328 prin Ordinul nr. 840/2001), s-a aprobat o soluție provizorie, respectiv aceea a eliberării unui aviz de principiu pentru funcționarea provizorie a acestor unități și că pentru acordarea acestuia este necesar a fi supusă evaluării o anumită documentație. Având în vedere conținutul acestui răspuns, respectiv soluția propusă, nu se poate reține existența unui refuz nejustificat de soluționare a unei cereri, întrucât, astfel cum corect a reținut și instanța de fond, pârâții au fost în imposibilitate de a comunica o metodologie care era încă în curs de elaborare.

În plus, se mai constată că soluția propusă și neacceptată de recurenta-reclamantă era o soluție temporară, dar eficientă și constructivă. De altfel, caracterul provizoriu al soluției propuse prin rezoluția Ministerului Sănătății și Familiei este demonstrat și de faptul că în Monitorul Oficial a fost publicat Ordinul nr. 1225 din 24 decembrie 2003, privind aprobarea Metodologiei pentru organizarea și certificarea instruirii profesionale a personalului privind însușirea noțiunilor fundamentale de igienă, emis de Ministerul Sănătății și Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului, motiv pentru care cererile recurentei-reclamante au rămas și fără obiect. În consecință, în baza art. 312 C. proc.

civ., coroborat cu art. 18 din Legea nr. 29/1990, se va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC E. SRL Oradea împotriva sentinței civile nr. 189/CA/2003 - P din 12 mai 2003 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 aprilie 2004.