ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2365/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 374/CA/2004,

Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, a

respins excepția tardivității cererii de suspendare a ordinului; a respins, ca

neîntemeiată, cererea de suspendare a executării Ordinului nr. 1225 din 24

decembrie 2003, emis de Ministerul Sănătății și Ministerul Educației și Cercetării;

a respins, ca nefondată, acțiunea introdusă de SC A. SRL Oradea, împotriva

Ministerului Sănătății și Ministerului Educației și Cercetării; nu a acordat

cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut pe cererea de suspendare a actului administrativ

atacat, că aceasta nu este tardivă, întrucât Legea nr. 29/1990 nu prevede nici

un termen de recomandare sau decădere vis-à-vis de această solicitare.

Privind suspendarea actului

în litigiu - Ordinul nr. 1225/2003, emis de pârât, s-a apreciat că, în speță,

nu sunt întrunite dispozițiile art. 9 din Legea nr. 29/1990, motiv pentru care

prima instanță a respins-o.

Pe fondul pricinii, s-a

reținut că în baza probelor administrate, ordinul atacat este legal,

vis-à-vis de dispozițiile O.G. nr. 124/1998, aprobată prin Legea nr. 629/2001

și art. 1 din Legea nr. 29/1990.

Împotriva acestei sentințe a

formulat recurs, SC A. SRL Oradea, criticând-o ca nelegală și netemeinică,

întrucât instanța de fond a pronunțat-o cu încălcarea dispozițiilor art. 304 pct.

9 C. proc. civ., greșit, prima instanță reținând că recurenta-intimată nu a

fost lezată într-un drept al său prevăzut de lege, atâta vreme, cât actul

administrativ atacat contravine legilor în vigoare speciale în speță.

Recursul este nefondat și va

fi respins.

Examinând cauza, în raport

cu dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și

Justiție reține următoarele:

Pe cererea de suspendare a

ordinului în litigiu, corect instanța de fond a apreciat că nu este tardivă, de

vreme ce Legea nr. 29/1990, art. 9, nu impune nici un fel de termen în care

aceasta poate fi făcută.

Pe fondul ei, însă, instanța

a apreciat în raport cu probatoriile, că în speță, nu sunt întrunite

dispozițiile art. 9 din Legea nr. 29/1990, în mod cumulativ, nerezultând o

pagubă iminentă în patrimoniul recurentei-reclamante.

Privitor la anularea

Ordinului nr. 1225/2003, emis de intimat, s-a reținut corect că în cauză, prin

acest act administrativ nu i-a fost cauzat recurentei, un drept recunoscut de

lege, astfel cum prevăd dispozițiile art. 1 din Legea nr. 29/1990,

instituindu-se doar obligația pentru furnizorul de instruire, de a obține un

aviz de funcționare conform noii legi. De altfel, recurenta avea posibilitatea

de a-și reînnoi avizul în termen, reînnoirea acestui aviz neconducând la ideea

încălcării vreunui drept câștigat, ci reprezentând de fapt o condiție legală.

Referitor la neelaborarea

ghidului prevăzut de art. 4 lit. f) din metodologie, s-a reținut corect că nu

constituie un element de nelegalitate al ordinului în litigiu, întrucât acest

ghid este doar un îndreptar metodologic.

Nici motivul privitor la

încălcarea principiului liberei concurențe de către intimat, nu poate fi primit

de instanța de recurs, întrucât retragerea avizului de funcționare în situația

în care furnizorul de instruire obține la 3 examene, un procent de trecere sub

50%, întrucât este vorba doar de o pregătire temeinică a cursanților, și nu de

o încălcare a dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 21/1996.

Față de aceste considerente,

se apreciază de Înalta Curte de Casație și Justiție, că sentința atacată este

legală și temeinică, motiv pentru care, conform art. 312 C. proc. civ., recursul

declarat de SC A. SRL Oradea, se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de SC A. SRL Oradea împotriva sentinței nr. 374 din 7 iunie 2004, a Curții de

Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, pronunțată în

dosarul nr. 1512/2004, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 aprilie 2005.