ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1386/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința atacată cu recurs,

sentința civilă nr. 406/CA/2003 - P, pronunțată la data de 13 octombrie 2003,

în dosarul nr. 2557/CA/2003, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de

contencios administrativ, a respins ca nefondată, acțiunea formulată de

reclamanta SC A. SRL Oradea, împotriva Ministerului Sănătății și Familiei.

Pentru a pronunța această soluție, curtea

de apel a reținut că societatea comercială reclamantă a solicitat prin acțiune,

anularea anexei la Ordinul Ministerului Sănătății și Familiei nr. 350/2003, ca

fiind nelegală, în raport cu prevederile art. 15 alin. (1) Legea nr. 629/2001

și prevederile O.U.G. nr. 195/2002, privind circulația pe drumurile publice.

În considerentele soluției de

respingere a acțiunii, instanța de fond a motivat, în esență, că, pe de o

parte, Ordinul Ministerului Sănătății și Familiei nr. 350/2003 și anexa

acestuia, au fost emise în baza și pentru punerea în executare a prevederilor art.

21 pct. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 și că, pe de altă parte, reclamanta nu a

dovedit și nici nu a indicat dreptul legal care i-ar fi fost vătămat prin

ordinul atacat.

Împotriva acestei soluții a formulat

recurs, SC A. SRL Oradea, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și

susținând că instanța de fond a considerat în mod greșit că, în cauză, nu sunt aplicabile

și prevederile art. 15 alin. (1) din Legea nr. 629/2001, ordinul atacat nefiind

emis împreună cu Ministerul Sănătății și Familiei, cu Colegiului Medicilor din

România.

Recursul este nefondat.

Ordinul nr. 350/2003 a fost emis de ministrul

sănătății și familiei, pentru modificarea Ordinului nr. 87/2003, emis de

același ministru, pentru aprobarea listei afecțiunilor medicale incompatibile

cu calitatea de conducător de autovehicule sau tramvaie și a listei substanțelor

cu efect psihoactiv, contraindicate conducătorilor de autovehicule și tramvaie

(produse sau substanțe stupefiante ori medicamente cu efecte similare

acestora).

Acest ordin a fost emis în temeiul

și pentru organizarea executării prevederilor art. 1 alin. (2), ale art. 21 alin.

(2) și ale art. 22 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe

drumurile publice.

Or, potrivit art. 21 alin. (2) din

această ordonanță de urgență, lista cu afecțiunile medicale incompatibile cu

calitatea de conducător de autovehicule sau tramvaie, se stabilește prin ordin

al ministrului sănătății și familiei și se publică în Monitorul Oficial al

României, Partea I.

Astfel fiind, în mod judicios a

reținut instanța de fond, că prevederile art. 15 alin. (1) din O.G. nr. 124/1998

privind organizarea și funcționarea cabinetelor medicale, aprobate prin Legea nr.

629/2001, nu sunt aplicabile în cauză, cum greșit a susținut societatea

comercială.

Într-adevăr, potrivit prevederilor art.

15 alin. (1), Ministerul Sănătății și Familiei era obligat ca, împreună cu

Colegiul Medicilor din România, să elaboreze în termen de 30 de zile, normele

deontologice de aplicare a acestei ordonanțe.

Or, așa cum s-a arătat mai sus,

Ordinul nr. 350/2003 a fost emis în baza și pentru organizarea punerii în executare

a prevederilor art. 21 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe

drumurile publice, care dispun ca ministrul sănătății să emită ordinul de aprobare

a listei respective, ceea ce s-a întâmplat și în cazul de față.

De asemenea, în mod judicios a

reținut instanța de fond că, prin ordinul atacat nu a fost încălcat nici un

drept recunoscut de lege, în favoarea societății reclamante, pe care aceasta nu

l-a dovedit și, de altfel, nici nu l-a indicat.

În concluzie, recursul va fi respins,

soluția instanței de fond și actul administrativ atacat, fiind legale și

temeinice.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC A.

SRL Oradea, împotriva sentinței nr. 406/CA/2003 - P din 13 octombrie 2003, a

Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 3 martie 2005.